4,324 matches
-
cerându-le donații. Li s-a spus că aceasta va crește numele comunității evreilor buhari,între locuitorii Ierusalimului Pentru planificarea cartierului a fost angajat arhitectul german Conrad Schick. În 1891 asociația, sub numele Iubitorii Sionului din Buhara, Samarkand, Tașkend și împrejurimile" a publicat un charter, în care se prevedea construirea unui cartier în genul cartierelor din marile orașe europene. Ea a cumpărat 6.5 hectare de pământ la vest de cartierul Beit Israel,într-un loc relativ izolat de axa centrală
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
Zbigniew cu o armată în Masovia, pentru a prelua controlul asupra regiunii Plock, în timp ce Boleslav se îndrepta spre sud. Intenția era de a-și încercui tatăl. Prințul a prevestit aceste manevre și și-a trimis forțele înapoi în Masovia. În împrejurimile regiunii Plock, forțele lui Vladislav au fost învinse. Prințul a fost forțat să-l exileze pe Sieciech din țară. Palatinul a părăsit Polonia în jurul anilor 1100/1101, continuând să locuiască în ținuturile germane. Cu toate acestea, el s-a întors
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
acord încheiat între prințul Boleslav și Wartislaw I, Otto a stabilit prima etapă de creșinizare a regiunii. De-a lungul misiuni, acesta a fost însoțit de prințul Wartislaw I, care l-a salutat pe misionar de la granița domeniului său, în împrejurimile orașului Sanok. Acesta a alocat 500 de cavaleri pentru a acționa în calitate de pază pentru protecția episcopului. Creștinizarea a fost în cele din urmă acceptată, numai după ce Boleslav a redus tributul anual impus poporului din Pomerania. Au fost dărâmate patru temple
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Turcii o numeau "Benderul Nou". În această comunitate locuiau estimativ o mie de suedezi, finlandezi și reprezentanți ai altor popoare baltice. Cei mai mulți dintre ei erau soldați, dar mai erau și funcționari publici, slujitori de la curtea Regelui, femei și copii. În împrejurimile așezărilor suedeze locuiau aproximativ 3 000 de cazaci și polonezi (adversarii lui August al II-lea), aliații suedezilor, precum și negustori armeni, greci, tătari și evrei. Pentru aproape patru ani cele două așezări de la vest și, respectiv, de la est de Nistru
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
stația de autobuze și o parcare. Mai există încă fântână, cateva straturi de flori și câțiva copaci. Odată cu dezvoltarea orașului și a traficului feroviar, a crescut și nevoia de trenuri. Prețul terenurilor din zona a crescut puternic, dând startul urbanizării împrejurimilor, în anii următori începând și extinderea gării. Astfel, între anii 1899-1904 a fost demolat depozitul de cărbune din spatele gării pentru a se mai construi cinci peroane noi. Primele patru, cu câte două peroane, erau complet acoperite de un acoperiș în
Wroclaw Główny () [Corola-website/Science/330840_a_332169]
-
Cele ale "Băilor Valató" și "Hammás" precum și "Izvoarele Bukki" sunt situate dincolo de șa, în bazinul superior al pârâului "Jombor". Denumirea locului se asociază unui substantiv adjectival, = "bulumac" (în interpretare liberă = loc plin de stâlpi, poate de trunchiuri). Muntele Puturos cu împrejurimile sale este amintit încă din 1344. Prima atestare documentară are loc în 1756, fiind vorba de un loc în pădure - „"stejarii lungi"”, aflat la hotarul satului Turia . în 1767, se menționează utilizarea - pentru cură, a gazelor sulfuroase. Primele amenajări necesare
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
fie devastată de către o trupă de tătari chemați în ajutor de către Gheorghe Ghica. Letopisețul Cantacuzinesc arată că „"turcii și tătarii intrară în țară de o robiră și o prădară foarte rău"”, jefuind în această regiune nu numai Bucureștii dar și împrejurimile. Ctitoria lui Matei Basarab de la Plătărești a căzut pradă jafului năvălitorilor, care au luat în robie pe egumen împreună cu hrisoavele lăcașului. „"Trei zile și trei nopți, în păduri, vii, strâmtori, sate și locuri întărite, tătarii n-au mai lăsat un
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
face o danie. Locul a fost sfințit și de petrecerea ultimilor trei ani de viață a Sfântului Iosif cel Nou, de la Partoș, mitropolitul Timișoarei, între anii 1650-1653. Acesta, după trei ani de păstorire a credincioșilor creștini ortodocși din Timișoara și împrejurimi, se retrage la mănăstirea Partoșului simțindu-se îngreunat de povara anilor. La moartea sa,1656, trupul neînsuflețit al sfântului a fost zidit în naosul bisericii, în dreptul ușii de intrare. Harta austriacă a Banatului din 1723 arată mănăstirea ca fiind izolată
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
orașul antic Samaria în timpul lui Irod cel Mare în onoarea lui Cezar August. Orășelul se află în apropierea sitului arheologic al orașului antic Samaria (Shomron), capitala regatului antic al Israelului în secolul al IX - al VIII-lea î.Hr. Sebastia și împrejurimile găzduiesc câteva situri arheologice însemnate. Situl orașului antic Samaria-Sebaste se afla pe povârnișul estic al unui deal care se înalță deasupra părții zidite moderne a localității. Aici se găsesc ruine din mai multe culturi care s-au succedat vreme de
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
Polish Literature, (Istoria literaturii poloneze), 1969 Gdzie wschodzi słońce i kędy zapada, (Unde răsare și apune soarele), 1974 Ziemia Ulro, (Ținutul Ulro), 1977 Ogród nauk, (Grădina științei), 1979 The Witness of Poetry, (Martorul poeziei), 1983 Kroniki, (Cronici), 1987 Dalsze okolice (Împrejurimi îndepărtate), 1991 Metafizyczna pauza (Pauza metafizică), 1995 Życie na wyspach (Viața în insule), 1997 s.a. Motivația juriului Nobel: "a ilustrat, cu o perfectă clarviziune, condiția precară a omului într-o lume dominată de conflicte profunde". 5. WISŁAWA SZYMBORSKA, 1996 - literatură
Diplomația publică și culturală a Poloniei () [Corola-website/Science/329103_a_330432]
-
dorea să fie legat destinul copilului. Dacă se dorea ca acel copil sa învețe multă carte, era îngropat lângă zidul școlii. În alte regiuni din Turcia, cordonul ombilical se îngroapa la rădăcina unui trandafir, în curtea unei geamii sau în împrejurimile casei. În Turcia, imediat după naștere se trimite o persoană vestitoare la tatăl copilului. Persoanei respective i se oferă daruri în bani sau o batistă. Dacă copilul era băiat, bucuria era foarte mare. Dacă era fată, se rostesc următoarele cuvinte
Obiceiuri și tradiții la turci () [Corola-website/Science/329088_a_330417]
-
este la fel de importantă sau chiar mai importantă decât sosirea la locurile sfinte, în timp ce pentru musulmani, nu contează atât de mult cum ajunge un pelerin la Mecca, ci ceea ce face acolo - în special la Kaaba, „"casa lui Dumnezeu"” - și apoi în împrejurimile orașului Mecca timp de câteva zile. Este prevăzută o serie de ritualuri minuțioase. Majoritatea par să dateze dinainte de islam și să fi fost preluate de Muhammad. În același timp, multe dintre ele nu au un echivalent în afara islamului. Pelerinul "(ḥăǧǧ
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
apărut o luptă pentru putere, și Wiszniewski care a încercat să preia puterea, a fost exilat de Tyssowski și Dembowski în câteva ore . Forțele austriece din zonă au fost conduse de Ludwig von Benedek. Revoluționarii, în ciuda sprijinului din partea orașului și împrejurimilor sale, s-au descurcat prost în mediul rural mai vast. Ei au avut până la 6.000 de voluntari, dar aceștia au fost prost instruiți și slab înarmați. Rebelii au suferit o înfrângere la 26 februarie, la Bătălia de la Gdów și
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
la 4 martie, a fost internat și mai târziu a emigrat în Statele Unite ale Americii. Austria și Rusia la 16 noiembrie au semnat un tratat, luând decizia de a pune capăt statutului de oraș liber în Cracovia. Ulterior Cracovia și împrejurimile sale au fost anexate Regatului Galicia și Lodomeria, o provincie a Imperiului Austriac, cu capitala la Lemberg (Lwów, Lviv). Această încălcare a Tratatului de la Viena din 1815 a provocat un scandal de scurtă durată în politica europeană. Cracovia a fi
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
(prescurtat FOTE) a fost a unsprezecea ediție de iarnă a evenimentului multi-sportiv organizat de Comitetele Olimpice Europene (COE). Aceasta s-a desfășurat în perioada 17-22 februarie 2013, în stațiunile montane din împrejurimile orașului Brașov, România. Acesta a fost primul eveniment internațional olimpic desfășurat în România. Pe data de 24 noiembrie 2011, Comitetul Olimpic European a hotărât în cadrul Adunării Generale ce a avut loc la Soci, ca Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului
Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European 2013 () [Corola-website/Science/328553_a_329882]
-
fiul și succesorul ducelui Henric al II-lea de Limburg cu Matilda de Saffenberg. În 1172, el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile Arlonului au fost devastate, iar ducele, depășit de situație, a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
cu episcopul de Utrecht, cel mai plauzibil prin transformarea acestuia în vasal al său. În 1101, el a fost înzestrat cu titulatura de conte de Olanda chiar de către episcopul de Utrecht, după ce a achiziționat regiunea din zona Rinului (Leiden și împrejurimile) ('comes de Hollant'; până în acel moment, stăpânirea conților se referise în mod oficial la Frizia). În jur de 1108, Floris al II-lea s-a căsătorit cu Gertrude, fiica ducelui Theodoric al II-lea de Lorena. Gertruda și-a schimbat
Floris al II-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328666_a_329995]
-
S. Bing"" din Paris, secțiunea Art Nouveau. Rippl-Rónai a participat pentru ultima dată în 1898 la o expoziție împreună cu gruparea Nabis la galeria ""Durand-Ruel"". Cu prilejul unei călătorii la Banyuls-sur-Mer, o așezare situată la poalele munților Pirinei, este fascinat de împrejurimi, de culorile puternice ale locurilor, ceea ce îl determină să picteze peisaje după natură, care constituie o trecere spre o cromatică luminoasă, pătrunsa și în redarea interioarelor. În anul 1901 a părăsit pentru totdeauna Parisul și s-a mutat la Somogyaszaló
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
Gilbert La Fayette se îndrepta spre Baugé, ajungând în apropierea orașului la 21 martie. Cel mai probabil, englezii nu au cunoscut poziția și nici numărul francezilor. Aproximativ, în după-amiaza zilei de 21 martie, unul dintre detașamentele de arcași, împrăștiate prin împrejurimi, a capturat un cavaler francez, probabil spion, și l-au adus ducelui de Clarence. Ducele a decis să-i atace imediat pe francezi, ne ascultând sfatul cavalerilor, care îl rugau să aștepte să se adune toți arcașii. Astfel, la aproximativ
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
ține mult, iar la începutul primăverii anului 1614 Simeon Bârnovă aduce vestea că boierii moldoveni s-au răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar boierii trădători prinși sunt uciși, cu excepția armașului Nicoriță căruia i se scot ochii. După mai mult de un an, oastea de mercenari
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Sămănătorul”, „Viața”, „Neamul românesc”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Viața literară și artistică” ș.a. Volumele sale s-au bucurat de atenția criticilor, precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Constantin Ciopraga, Ion Vulcan, Ion Bianu etc. În anul 1908 publică monografia "Constanța pitorească cu împrejurimile ei". A murit la data de 18 mai 1911, la numai 36 de ani, când, conform cu Nicolae Iorga, „literatura română pierde una din cele mai originale naturi de artist.” Din 2011 la Muntenii de Sus are loc concursul literar-artistic "Ioan
Ioan Adam (scriitor) () [Corola-website/Science/328770_a_330099]
-
al cavaleriei persane, această retragere trebuia efectuată în timpul nopții. Cu toate acestea, retragerea amenința să se transforme rapid într-un dezastru. Contingentele aliate din centrul formației nu au ajuns pe pozițiile care le fuseseră atribuite și s-au dispersat în împrejurimile Plateei. Atenienii, tegeenii și spartanii care formau ariergarda nu se puseseră încă în mișcare până la ivirea zorilor. O singură trupă spartană a fost lăsată în urmă pentru a proteja retragerea spartanilor și tegeenilor spre înălțimile la care trebuiau să ajungă
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
arhidiaconul Toma în secolul al XIII-lea, populația Salonei, amenințată de înaintarea slavilor în Dalmația, s-a refugiat pe insulele de-a lungul coastei, înainte de a reveni pe continent, sub conducerea unui anume Severus, în palatul lui Dioclețian și în împrejurimile lui. După câteva asperități inițiale, populația romanizată și migratorii slavii au ajuns la un "modus vivendi", care a permis reînființarea episcopiei Salonei, transferată însă la Split: Ioan din Ravenna, legat pontifical, a fost ales episcop și în 650 a transformat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
1910, iar a doua aparține francezilor și Jacques Zeiller între 1906 și 1910. După aceste două studii fondatoare, lucrul a continuat. În 1924, casa episcopală de lângă catedrală a fost distrusă de un incendiu, ceea ce a furnizat ocazia de a elibera împrejurimile nordice ale Mausoleului. Munca de reconstrucție a Splitului în urma celui de al Doilea Război Mondial a adus realizarea unui mai vechi proiect de despresurare a fațadelor de nord și est ale palatului. Dar numai începând cu 1957, un efort de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
an, orașul, au început să construiască o cetate de zid, de unde rezultă că mai înainte nu existase o asemenea cetate. Zidirea cetății și constituirea în jurul ei a raialei duce la luarea în stăpânire de către turci a orașului dar și a împrejurimilor. În istoriografia noastră luarea în stăpânire a orașului de către turci duce la controverse, raportul polon din 1540 arată că: „turcul, luând un oraș mare și puternic anume Brăila, la supus stăpânirii sale și a început a face cetate de zid
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]