384,087 matches
-
clasicilor români, ale scriitorilor mai vechi și mai noi, cât și studiile ce le-au fost consacrate. Sub titlul Caleidoscop literar, el și-a adunat o parte din aceste articole într-un prim volum, recent apărut. Ceea ce se observă de la început la cunoscutul istoric literar, cu merite ce trebuie subliniate încă o dată, este solida armătură documentară, vizibilă mai în tot locul, pagina lui oferindu-se plină doldora de informații. De obicei, Teodor Vârgolici profesează o critică de semnalare, de „foiletonist”, în
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu Scedrin, să închei tot cu el. 1) „Dar iată ce am vrut să te întreb: mata, cînd pui castraveții la murat, adaugi și nucșoară?! 2) „Hm, acum o ciorbiță din măruntaie de gîscă sau niște ciupercuțe cu smîntînă
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
gesturile lor rezervate cari de abia puteau ascunde generozitatea și blândețea unor inimi îndurerate de mila celor ce suferă - ne apar ca o nevinovată exagerare pe lângă activitatea intim înăsprită a fetelor de azi. Las la o parte țigara și alcoolul; încep a fi luate dintr-un gest ștrengăresc - devin obicei și ajung nevoi tiranice! Las altora - mai competenți - să denunțe pericolul acestor obiceiuri cari au alarmat pe mulți medici fiindcă pun în joc viitorul rasei. Nu vreau să atrag atenția asupra
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
seminar. Dacă mai avem vreo ședință, aceasta are loc de obicei de la 9 seara în sus și poate dura dincolo de miezul nopții. În asemenea condiții nici nu mai poate fi vorba de pregătirea lecțiilor. 10 martie 1952. La noi au început lucrările de bucătărie pregătitoare trimiterilor în U.R.S.S. După cum era de bănuit, ținînd seama de experiența altora, vîrfurile la învățătură nu s-au bucurat de nici o atenție, aceasta îndreptîndu-se în întregime asupra vîrfurilor activității sociale. Fără îndoială că oricui i-
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
8 mai 1953 șdespre exameneț E bafta noastră - a celor din orașul Festivalului - să le dăm peste cap și să ne ușurăm mai iute de păcatele unui an întreg. 31 mai 1953. Asta e ultima săptămînă de cursuri și apoi începe cea mai fericită perioadă a anului, cînd se mănîncă bine și se doarme mult. 6 iunie 1953. Perioada examenelor e de 1000 de ori mai agreabilă decît aceea a cursurilor: timp de somn nelimitat, de hoinăreală idem, din cînd în
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
mei Zalis și Dolfi - să imtrăm în redacția Gazetei literare [...] În după-amiaza aceleiași zile am fost la Gazeta literară toți trei novicii, unde am fost prezentați lui Zaharia Stancu, redactorul-șef. S-a stabilit să lucrăm în secția de critică, începînd de la 1 iulie, cînd vom fi terminat examenul de stat. Zaharia Stancu ne-a făgăduit să ne aranjeze și o oarecare vacanță. E de presupus că treaba acolo va fi agreabilă, mai cu seamă că ne vom afla laolaltă trei
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
presupus că treaba acolo va fi agreabilă, mai cu seamă că ne vom afla laolaltă trei inși din vechea gașcă. Asta face ca redacția să pară mai ispititoare decît facultatea, care - pe lîngă că e încă dubioasă - nu oferă la început decît îndeletniciri plicticoase (elaborare de planuri, de rapoarte, de evidențe și alte salahorii în cancelarie). 21 iunie 1955. Zilele trecute (mai precis - vineri) am fost la comisia de repartizare și am optat - întrebat fiind ce prefer - pentru postul de preparator
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
Lucian Raicu, De cîtva timp sînt obsedat de o strofă de-a lui Fundoianu: „Ți-aș spune: zvîrle masa de scris de sub hîrtie (s.n.) și gîtuie poemul chel ca un geam în frig; aruncă continente de spumă și hîrtie - prăpastia începe în degetul tău mic.” De prin 1965, ani în șir, umblînd prin praful drumurilor din Dxxx, repetam în neștire o strofă a lui Labiș: „Pentru ce-am plecat? Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept.” Am „plecat” abia
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
peste alți zece, dacă mai trăiesc, voi zvîrli, definitiv, „masa de scris de sub bărbie”? În 1975 tentativa de-a rupe totul a fost înfăptuită și prin aceea că mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare. Apoi, am început să sufăr cumplit din cauza asta. Abia după trei ani și ceva, un frate de-al mamei mi le-a adus în doi saci mari de hîrtie. Nu s-a pierdut la un control rapid de-al meu, nimic. Au stat
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese, încă din 1946, în moarte. Comarnescu în greu incriminabila îndeletnicire de cronicar de artă plastică. Eu unul am început o destul de lungă, anostă și des întreruptă carieră de amploaiat în proaste relații cu serviciile de cadre ale perioadei” (op. cit., p. 297-298). A doua probă este o “Notiță autobiografică”, redactată pentru Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română de
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
MărŃișorul este însoŃit de mesaje scrise sau verbale prin care cel care dăruiește își exprimă sentimentele faŃă de persoana respectivă. În ultimii ani, datorită unor sărbători împrumutate de la alte popoare, tradiŃia de a dărui sau a primi un MărŃișor a început să dispară. Inst. Bugalete Felicia
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici ruinele unei biserici vechi și părăsite) începeau să adoarmă una câte una lovite parcă de o boală contagioasă, încremenite în atitudini inconfortabile, lascive, ca într-o pânză de Pallady, dormeau cu gura întredeschisă torcând stridențe atonale, și rămâneam într-o singurătate dezolantă, frustrantă într-un fel, cu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii generale din comună, avea în fibră râvna parvenirii și cum aici, în școală, mai sus decât director nu putea ajunge, își propusese să
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
tușea astmatic, se scărpina la ceafă îndelung, își pregătea atacul cu minuțiozitatea unui animal de pradă ce așteaptă momentul optim în care să-și înșface victima, scotea apoi o hârtiuță din veston (purta vestimentație stalinistă deși trecuse moda) și își începea rechizitoriul într-un limbaj greoi, eliptic, de om neînvățat cu tainele retoricii, vorbea egal, urcând un portativ când indignarea-i atingea momente paroxistice, pe urmă se oprea ca să-și admire ecoul propriilor gânduri, umbla discret în zona inghinală ca să se
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l concedie, excedat. Și Arthur merse înapoi, în ducatul său de baștină. Aici începu să întrebe în stânga și-n dreapta ce vor femeile. Răspunsuri, vorba-ceea, câtă frunză, câtă iarbă. Făcu un adevărat studiu de marketing printre contese, curtezane, bucătărese, modiste, lenjerese, translatoare, recepționere, senatoare, directoare de bancă, purtătoare de cuvânt etc., chiar printre surorile
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
pentru Anglia, aici e chestia, mori din cauză că ai principii care nu mai cadrează cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși nervos, trântind ușa care se mai rupse dintr-o balama. Se duse acasă, înnegurat, și începu să-și facă bagajele, de fapt strictul necesar, într-o valiză de lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
fii atent, iscoadele mele te vor urmări peste tot. Watch out... Go now!” Arthur se înclină cu deferență și ieși. Pe hol, în culmea bucuriei, îl trase de mustăți pe majordom, apoi călări pe deșălate, ajunse înapoi, în ducat, și începu pregătirile de nuntă. În ziua a treia, toată curtea era strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
exist. Orice ți-aș face, fără tine nu pot să exist. M-ai auzit?” „Da, șopti Andrew, ca hipnotizat. „Foarte bine, foarte bine, se bucură ea, ca un copil. Atunci, ne-am înțeles...” Mai trecură câteva clipe. Mere roșii, ionatane, începură să cadă imponderabil de ne-unde, așezându-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu apă de la gheață, de la vreun amploiat cu care ai treabă. Aștepți resemnat la un ghișeu, pînă cînd un funcționar plictisit și obosit, te îndrumă spre un altul; poți să treci astfel pe la trei-patru ghișee, pînă să-ți rezolvi problema. Începe vacanța parlamentară, efervescențele politice se vor muta în provincie și, o bună parte dintre aleșii noștri se va muta pentru o lună, pe plajele Spaniei, Italiei sau în insulele Pacificului. Pînă la toamnă, pace și prietenie Alegătorii fac și ei
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
nu pot să aleg nici momentul plecării, nici mijlocul de transport și nici destinația. îi șoptesc ceea ce am auzit într-un film cu Steven Seagal: "e o seară prea frumoasă ca să mor și "n-am apucat să termin ce-am început, mie nu-mi place să las lucrurile neterminate. dar nu-l înduplec, e la fel de politicos, de îndatoritor, dar e ferm, nu negociază. mai apuc să zic: "nu mi-e teamă, dar îmi pare nespus de rău, mă înec în tristețe
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
din trafic de petrol, munți de bani, se-nalta grandioase palate agramate, țara zboară că un submarin, casc ochii la o vitrină strălucitoare, văd o mașină după care ma topesc, dar aman s-o cumpăr, vântul îmi sufla prin buzunare. încep să plutesc, nimeni nu observă. începe ploaia de o sută de ani, nici pe ea n-o simte nimeni înafara de mine, umezeală mi-a intrat până în oase, pana în cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc, asta
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
bani, se-nalta grandioase palate agramate, țara zboară că un submarin, casc ochii la o vitrină strălucitoare, văd o mașină după care ma topesc, dar aman s-o cumpăr, vântul îmi sufla prin buzunare. încep să plutesc, nimeni nu observă. începe ploaia de o sută de ani, nici pe ea n-o simte nimeni înafara de mine, umezeală mi-a intrat până în oase, pana în cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc, asta e!... n-am ajuns prea departe
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
băiețandrii valizi din vecinătate. Râdea înveselit, lovind ușor fundul nevestei ce-i servise cândva același tratament. Să n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcă Lisa încarna perfect dorința. Dorința haotică, asemenea tuturor dorințelor din acele vremuri când revoluția socialistă, începută cu douăzeci de ani în urmă, părea să-și țină promisiunile și o întreagă generație, care nu cunsocuse războiul și cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
noaptea, îmbrăcat cu aceeași pijama și târând aceiași papuci - ai fi zis că ieșise la latrina din fundul curții și întârziase mai mult. „Trebuie să ți se întâmple ceva urât în viață”, se mulțumea el să găsească o explicație, „altminteri începi să crezi că trăiești viața altuia”. Câțiva ani mai târziu a devenit activist de partid, cu mașină și șofer în fața porții, se îmbrăca în costum negru, purta cămăși albe, cravată și șapcă proletară, nu se despărțea decât în somn de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
adunat cuminte într-o coadă minusculă. Fruntea înaltă, gura bine conturată, șolduri înguste, picioare lungi suite pe tocuri înalte. Și rochiile, fustele, taioarele, bluzele, fularele și lenjeria Lisei acoperindu-i trupul a cărui aromă îmi era necunoscută. 2. Străinii au început să năvălească în țară a doua zi după revoluție. Mesie cu o mie de capete așteptată cincizeci de ani și la picioarele căreia, prosternați, cei mai mulți dintre români lăsaseră să curgă lacrimi de bucurie și de speranță: afaceriști veniți să scormonească
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]