4,770 matches
-
se strecoare chiar acum din cetate? Vreau să-i văd și eu pe nevinovații care se ascund cu atâta grijă. Aduceți-i la mine... XVII Bodo se Îndrepta Încet, Încet spre vindecare. Rănile lui prinseseră a se Închide. Dormita Încă Îndelung, ceea ce părea cel mai bun leac, și tinerețea lui Își spusese și ea cuvântul. Pustnicul Îl cerceta zilnic și, după sfatul lui, jupânul Urs alese unul dintre momentele de trezie pentru a-i destăi nui taina originii sale nobile. De când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Zürich. Dânsul n-a pregetat nici o clipă și s-a grăbit să umple căruțele cu mărfuri, astfel că În câteva ceasuri am fost gata de călătorie. Giancarlo ajunsese cu istorisirea sa la capăt. Cei doi care Îl ascultaseră tăcură Îndelung. Solomon se Întreba dacă Îi va revedea vreodată pe Bodo și pe tatăl lui. Cu voce tristă spuse: — Se pare că Veneția e singura aliată care le-a rămas ducilor noștri. Voi toți, tatăl domniei tale, domnii din Consiliu și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Rămase un timp la doamna Rishawa din Appenweier, care Își Înăbuși propria durere ca s-o mângâie. Câteva săptămâni mai târziu Îl rugă pe Conrad să-i Îngăduie să intre Într-o mânăstire. Acesta acceptă, cu inima grea, după ce Încercase Îndelung s-o facă să-și schimbe hotărârea. El Îi rândui o suită numeroasă și o zestre bogată, astfel ca și În mânăstire fiica lui Bertold să trăiască potrivit rangului ei. Dar Adelheid dispăru Într-o noapte, luând cu sine numai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu adâncă smerenie Mântuitorului. Astfel, cele două familii altminteri complet diferite între ele s-au regăsit sub același numitor comun, pe care-l exploatau din plin: rugăciunea către Dumnezeu. Căci știm că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătăți și că Te căiești de rău! (Iona 4:2) Mama s-a oprit, s-a uitat câteva clipe la noi, apoi ne-a zis: Bine copii, bine. Acum vom cânta "Tatăl nostru". Fiți atenți! A început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am crede, n-am persevera în blestem asemenea unor Narcis, Prometeu, Tezeu... Sunt aproape gata: o nouă carte de poeme, Ferestrele oarbe. Dar n-aș vrea să părăsesc lumea asta, cum spuneam, înainte de-a termina Panteonul, o carte gîndită îndelung, ajustată, complicată, din nou simplificată, replică postmodernă peste cîteva secole la Divina comedie a neasemuitului Dante. A.B. V-aș ruga să îmi citiți un poem care vă aduce aminte de ceva sau de cineva... INTRAREA ÎN MIRACOL De ce m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Elena Ghera, într-un muzeu din Berlin (Bodemuzeum). Sunt expuse aici mai multe mumii egiptene: unele în sarcofagele lor, altele în sarcofage din sticlă. M-am oprit parcă sedus lângă sarcofagul unei tinere, probabil din suita faraonului. Am privit-o îndelung. Eram parcă teleportat în lumea ei din acea odinioară milenară, o vedeam vie, strălucitoare la curtea faraonului. Nu știu cât timp am stat așa, dus; știu doar că am revenit în muzeu trezit de clinchetul aparatului de fotografiat al colegei mele, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
șeful unui corp de legionari, și anume al Frățiilor de Cruce pe țară. Eu trebuie să mor!'. La protestul lui Hoinic, că se pune doar problema rezistenței la chinuri, a repetat: Nu se pune la mine această chestiune'. Cu toate că fusese îndelung torturat și nu a scăpat de bătăi decât la Gherla, el a încercat să îi prevină pe unii deținuți. Viorel Gheorghiță amintește că, prin decembrie 1950, a încercat să se apropie de Oprișan, care îi fusese șef ca FDC-ist
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pretențiilor rusești. Așa că m-am mulțumit și m-am săturat cu oferta de fructe (gratuită și... vibrată!) venită de la Mukesh, căruia îi întorc toată recunoștința mea. În noaptea (ce parcă nu se mai sfârșea) ce a urmat, ne-am plimbat îndelung privirile pe rafturile inundate de lumină ale vitrinelor încărcate cu felurite suveniruri (sincer, mai nimic nu m-a impresionat: virau, majoritatea, spre kitsch), ciocolate mari și foarte mari, țigări, băuturi alcoolice și nonalcoolice, caviar, modă, cărți poștale ilustrate, CD-uri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au fixat aceste înțelegeri. Câteva zeci de kilometri până aproape de spitalul de la Belapur, ținta primei noastre vizite în India, neau însoțit aceste imagini. Și Ana, în dreapta mea, era martora aceleeași aglomerări de sărăcie intensivă. Belapur - Spitalul-ashram. Mărturisesc că am discutat îndelung cu Diana pe tema Belapur. Aici eu aș fi dorit să locuiesc maximum două zile. N-a fost să fie așa. Am intrat în spitalul ashram și n-aș fi vrut să-l mai părăsesc vreodată!... Am ajuns la concluzia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sau prefera o vizită la casa lui SHRI MATAJI. Recunosc, nu am observat niciun moment vreun regret pe chipul fetei; din contră: entuziasmul de după vizita amintită mi-a trezit mie păreri de rău! La Mumbay, în piață, m-am tocmit îndelung pentru două sari-uri, două curte, două șaluri și două perechi de butoni pentru curte. Să vă spun prețuri: sari-uri: 6-10$ sau, mai scump, până în 15$; curte: 7-9$; șaluri: 3,5-6$; butoni pentru curtă: 0,4-2$, chiar mai mult
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de pierdut. Pe chipul doctoriței Katia am citit dezamăgirea. Și de data aceasta am căutat lucruri deosebite: așadar, m-am uitat după suveniruri, după cadouri, am fost în cercetarea tuturor subiectelor ce se puteau încadra la curiozități. M-am oprit îndelung pe la magazinele de bijuterii, deoarece voiam să cumpăr ceva drăguț pentru fiică și soție. Am constatat că prețul aurului era asemănător celui din România, argintul, în schimb, chiar promitea o afacere! Făcând echipă cu colega mea de la Brăila, Ana, am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
iunie, pentru că în cazul acesta efectiv s-ar fi dovedit idioți... V.A. : Da, dar toate lucrurile acestea pe care le discutăm noi după 25 de ani sunt convins că se află în dosarele parchetelor, dosare care au fost instrumentate îndelung, dar niciodată înaintate spre judecată. Avem nevoie să știm care a fost adevărul, cine a pus la cale și mineria‑ dele. A.M.P. : Eu nu cred că e ceva în dosare, ca să fiu sinceră, nicio informație de valoare. V.A
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
1935, urmare a demersurilor diplomatice, ni s-au înapoiat 1443 lăzi cu documente de stat sau private, fără mare valoare materială, iar în anul 1956 - al doilea și ultimul transport din tezaur, pentru care Gheorghe Gheorghiu - Dej s-a mândrit îndelung, ziarul Scânteia sub titlul „Un măreț gest de prietenie al URSS față de poporul român” consemna la 12 iunie întreg comunicatul Agenției TASS din URSS în legătură cu acest „eveniment istoric”, iar în vara lui 1956, la București, la Muzeul de Artă sunt
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bine venit. Gândurile cele mai bune doamnei Eliade. Primiți, domnule, sentimentele mele de simpatie, Gunnel Wikander”, Lund, 12 aprilie 1952. „Din păcate, Stig Wikander fusese de curând internat într-o clinică, și, deși ne vedeam zilnic, n-am putut sta îndelung de vorbă, așa cum ne făgăduisem. I-am cunoscut însă soția și cele trei fete, pe care aveam să le întâlnesc de mai multe ori în următorii ani”, consemnează Eliade, cf. Memorii II, p. 135. XIXtc "XIX" 1. Vezi scrisoarea lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în realitate. Cînd obosesc din acest epuizant travaliu se odihnesc pentru refacerea forțelor și reiau interogatoriul. "Locotenentul-major Onea, dintre "metodele de simplă securitate", cu mine, descrie autorul Principiilor clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți; alteori sînt călcat în picioare (poartă cizme). Mai e și tovarășul maior Jack Simon, mustăcios și rece, cu glas cristalin, care-mi pune în vedere că a hotărît, în calitatea mea de ovrei legionar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
obligatoriu de studiu în programa școlară. Poate condamnarea comunismului de către președintele Țării în Parlament va provoca instaurarea legii lustrației, deconspirarea reală, introducerea în programa școlară, ca obiect de studiu genocidul comunist... Poate! (Convorbiri literare, nr.12, decembrie, 2006) O CONDAMNARE ÎNDELUNG AȘTEPTATĂ Au fost necesari șaptesprezece ani de la Revoluția Română și cîteva bune legislaturi ca sub presiunea constantă a societății civile, dar, nu mai puțin probabil, determinată și de acceptarea noastră în U.E., un președinte al României, printr-un gest de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
devin "președintele care a condamnat comunismul". Vreau numai să fiu șeful unui stat care consideră că această condamnare ține de normalitate, că, fără această condamnare, vom înainta greu, vom înainta continuînd să cărăm în spate cadavrul propriului nostru trecut". Această îndelung așteptată condamnare a comunismului, susținută de președintele României în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului a fost însoțită permanent de huiduielile nerușinate ale lui Corneliu Vadim Tudor (fost poet de curte al lui Ceușescu) și haidamacilor săi, în speranța întreruperii prezentării Raportului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu spatele! Apleacă-te! Crăcănează picioarele! Asta era. Totuși, percheziția încă nu se terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește lucios, pe care l-a căutat îndelung printre dosare, le-a smuls blacheurile, cu destulă dificultate. Era plutonier, nu cizmar. Pe urmă s-a apucat să controleze îmbrăcămintea...". În celulă, în tot timpul anchetei, va coabita cu moș Alexa Pop vechi deținut, fost paznic de noapte, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
81 DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC / 92 TRAGEDIA PITEȘTI / 103 UN CONGRES AL SCRIITORILOR / 112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau PROSTITUȚIA SLOVEI / 175 FERICIRILE MONAHULUI DE LA ROHIA / 185 VICTIME ȘI CĂLĂI / 206 O CONDAMNARE ÎNDELUNG AȘTEPTATĂ / 229 VIEȚI CONTROLATE / 240 VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ) / 263 TORTURA CEA DE TOATE ZILELE / 307 De același autor : Pornind de la zero versuri, Ed.Junimea, Iași, 1985 ; Zodia nopții versuri, Ed. Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Victor Hugo care Îl ațîță pe soțul ei, mai degrabă placid și indiferent moral, spre crime dintre cele mai abjecte, cum ar fi aceea de a-l ucide pe un oaspete sau pe un copil! Nu, toate acestea, acest „Îndelung și persistent coșmar social” nu putea să nu lase urme În conștiința și reflexele noastre, chiar și În forme ascunse, deturnate; de pildă, această „ură” care se instalează rapid asupra celor „de sus”, chit că pleacă de lângă noi, iar scaunul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rămas. Sensul vieții - doar despre „el” vorbim aici În atâtea sute de pagini, Încercând să ne convingem pe noi Înșine În primul rând nu numai că „el există”, dar că avem nevoie de el, și e drept că raționalitatea noastră Îndelung exersată ca și un oarecare, comun, bun-simț ne-au șoptit adesea că e „absolut ridicol” să-ți pui problema existenței unui așa-zis Sens al vieții, dar niciodată, niciodată În timpul trecutei noastre rătăciri existențiale și nici acum, deși am zâmbit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tău a fost un descreierat când era mic, nu înseamnă că ești și tu, dragule, zise Jayne. - Vampirul Sângeros? se zgâii Robby la mine, îngrozit. M-am uitat neajutorat la Jayne, a cărei față se relaxă dintr-odată. Mă studie îndelung, încercând să găsească o explicație. - Da? am întrebat-o, în timp ce îi dădeam lui Robby o hârtie de cincizeci de dolari. - Tocmai am realizat ceva, ceva ce-aș vrea să te întreb, zise Jayne. - Ce? Câinele, interesat în răspunsul meu, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Era acum afară, privindu-mă prin geam pentru ultima oară. Se uita la povestirea asta cu afecțiune. Mi-am dat seama că fiul meu îmi lăsase un desen: un peisaj lunar. Era atât de detaliat încât a trebuit să zăbovesc îndelung asupra lui, minunându-mă de răbdarea de care fiul meu fusese capabil ca să poată desena anume acest peisaj lunar. De unde această determinare ardentă, neostoită? Am văzut atunci că era scris un cuvânt pe desen și l-am atins cu mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de Oriente - felinare cu lumină lăptoasă, care conturează aleile și rândurile de arbuști. Banchetele sunt ocupate de oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți le respectă intimitatea - nu se așază alături, pe locurile libere. O lume încremenită în contemplație și sărut. E așa o liniște, că se aude apa havuzului din centrul pieței. Proiectoare puternice pun în valoare clădirea maiestuoasă a Palatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în continuarea subiectului, cum a înregistrat, în aceeași zi, o emisiune într-un studio TV din Dortmund, unde cel care făcea imprimarea (de origine indiană) nu prea știa să manevreze pupitrul. Un alt tehnician, dintr-o cameră alăturată, a ezitat îndelung până a venit să-l scoată din încurcătură, deși nu a avut decât să apese două butoane. „Te-aș putea învăța ce să faci, dar mi-e teamă că, în caz de greșeală, va trebui să-mi asum răspunderea, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]