104,540 matches
-
fără semne de satisfacție intimă în privire; rămăsese nemișcat cu ochii învăluiți în tristeță". Apoi, calm, îi cere Mitei un exemplar din Infernul lui Dante, din care un pasaj dă seama despre scena pe care tocmai o provocase. Mite se întreba, măgulită, dacă Eminescu o iubește cu adevărat, deși nu i-o spusese niciodată, cu toate că unele atitudini o confirmaseră. Apoi, mai tîrziu, Eminescu se trezește la realitate, regretînd gestul. Amîndoi realizează faptul că se iubesc. Poetul îi dărui de ziua ei
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
poetului nuvela Ein Lebensbild, cu comentarii adînci ale lui Eminescu și altele domestice ale doctorului. Poetul simțise, acum, că dragostea lui pentru Mite murise. Era într-o stare sufletească de regret final cînd, pe stradă, întîlnindu-l pe Caragiale, dramaturgul îl întreabă " De ce ești, măi, așa de sinistru?", la care poetul răspunde eliberat " Am și de ce! M-a apucat miezul nopții ascultînd literatura proastă a unei cucoane" și îl anunță că a doua zi pleacă la Iași. Romanul e aproape izbutit. Dar
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
conservată într-o foarte bună ediție critică. Să poposim pe marginea acestor interviuri, pentru că ele, aici, sînt compartimentul cel mai important, fără a neglija deloc și răspunsurile la anchetele literare. În februarie 1925 declara o opinie perfect valabilă și astăzi. Întrebat de ce nu pătrunde literatura română peste hotare, Rebreanu răspundea prompt și fără ocolișuri: "Înainte de-a trece dincolo de hotare, literatura ar trebui să pătrundă mai în adîncime, aici la noi. Statul, care cheltuiește atîtea milioane pentru cîțiva actori privilegiați (e
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
rămîneam retras din joc, turul al doilea de scrutin tot trebuia organizat, între d-sa și dl Breban. Prin gestul său, dl Uricaru nu doar ne expune pe toți ridicolului, dar se descalifică moral. E în firea lucrurilor să ne întrebăm ce fel de președinte va fi, dacă va fi ales, un om care nu respectă principiile și litera statutului, care încalcă hotărîrile organismelor de conducere (cum ar fi Consiliul), care minte fără rușine etc. etc. Situația creată de dl Uricaru
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
fiindcă, după cum se vede, există cel puțin două, foarte diferite. Cerîndu-i acum demisia, dl Theodorescu e refuzat de premier, care preferă să-l pedepsească pe dl Antonescu silindu-l să întocmească un proiect de lege pentru combaterea pornografiei. Să mai întreb ce șanse de a fi serios și eficace are un proiect elaborat de un ins pentru care cultura înseamnă pornografie? Un ins care vorbește așa: "Așteptați comunicatul de presă a lu' domnul prim-ministru și eu vă spun că totu
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
guvern și care țară? Dacă s-a gândit la România și la guvernul Năstase, înseamnă că am încurcat-o rău de tot. Românii aveau o imensă încredere în dl. Năstase și înainte de a-i fi făcut galerie dl. Verheugen. Mă întreb ce se va întâmpla începând de luni! Problema e că încrederea nu ajută în România la nimic. În cine să avem încredere? În ditamai oamenii politici albiți la tâmple care se zvârcolesc lubric, mângâind scabros bucile cutărei "traseiste" avansată la
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată"). O singură propoziție din ordonanță ar putea ridica oareșcari probleme: Când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată". Văzând cât de vivace zburdă pe la talk-show-uri mega-escrocii naționali, mă întreb totuși: dar când nu se săvârșesc infracțiuni? Sau, și mai simplu, "infracțiune" e orice decizie corectă anulată de către dl. Joița! Curat, logic, eficient: din moment ce noi am spus că lepădătura X e inocentă, tu, judecător, ai comis o infracțiune! Că autoritatea
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
arătos, bine îmbrăcat, salutat și cu comenzi din belșug. Dar, brusc, e chinuit de întrebarea, care îl împresoară strîns, cine e autorul lui Hamlet. Cu puțina sa instrucție, știuse asta. Dar uitase și memoria nu îl mai ajuta. Începe să întrebe peste tot pentru a afla răspunsul salvator. Dar nimeni nu știe. Nici chiar farmacistul orașului, un ofițer și nici mica sa bibliotecă pe care o consultă în zadar. Se scîrbește de atîta ignoranță, e mereu arțăgos, iar meșteșugul e în
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
de sinucidere la Nisa (1921), descoperit de Romain Rolland și la recomandarea acestuia revista Europe îi publică povestirea Kyra Kyralina. Ediția d-lui Mircea Iorgulescu, ca și densa lui prefață, sînt foarte bune. O recomand cu căldură. Pe cînd, mă întreb, revenirea d-lui Mircea Iorgulescu la uneltele sale de istoric literar? Panait Istrati, Mediterana - Cuvînt înainte și traducerea cărții Răsărit de soare de Mircea Iorgulescu. Traducerea cărții Apus de soare de Panait Istrati. Editura Compania, 2001.
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
lumina distincției pe care o propune teologia, ca emblemă a unei lumi încrezătoare în forța abstractă a unui Creator, nu e relevantă decît la nivelul creației, nu și la cel al invenției. Mărturisindu-și nepriceperea într-ale matematicii, Steiner se întreabă dacă o ecuație sau o problemă de geometrie descriu o lume deja existentă, sau au capacitatea de a crea un nou univers. Care este semnificația noțiunii de imaginație matematică, sau științifică? E o întrebare complexă, pe care Steiner se resemnează
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
o întreprindere cu asemenea pretext i se va părea de la bun început fructuoasă și credem că ne va urmări cu interes. Nu și cu destulă pricepere însă dacă nu-i vom expune mai întîi puțină teorie." (19) Rămîne să te întrebi, ca cititor, oare autorul a vrut aici să fie simpatic? Se pare că nu, pentru că într-adevăr ne servește "puțină teorie", preparată cam școlărește cu formule de tipul "Explicația cea mai limpede și universală a comicului ne-a dat-o
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
efort, dăruire. Max Weber specifica o "etică a convingerilor", în lumina căreia contează exclusiv scopurile atinse, și o "etică a responsabilității", în cadrul căreia scopurile sînt apreciate în funcție de mijloacele folosite pentru atingerea lor. Cine ar avea astăzi curajul, în România, se întreabă Bujor Nedelcovici, să scrie o carte despre Responsabilitatea românească, asemănătoare cu aceea a lui Karl Jaspers: Responsabilitatea germană? Cine ar îndrăzni să scrie despre Prostia românească, așa cum André Glucksmann a scris La bętise? - recent publicată la București". În mediul românesc
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ex-nomenclatura comunismului, aceștia din urmă ajungînd frecvent la o prosperitate pe care nici n-au visat-o înainte. De ce "construcția noii societăți" din România se prăbușește continuu, iar așa-zișii ziditori nu sînt capabili a înălța o nouă Cetate, se întreabă Bujor Nedelcovici. Unde se ascunde taina ce face ca temeliile să nu rămînă pe teren durabil? Ce viciu de construcție sau nuanță născătoare de discordie macină în secret - ca un mucegai sau o igrasie - arcadele și contraforturile noii Catedrale?" O
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
-și bată capul cu educarea mea, Mircea Iorgulescu a lipsit, timp de o săptămână, din dezbaterile care animă viața culturală pariziană. Și absența lui, fără îndoială, s-a simțit, a fost deplânsă. De câte ori sună telefonul la mine acasă tresar înfricoșat, întrebându-mă dacă nu cumva mă caută Pascal Bruckner sau Bernard-Henri Lévi ca să-mi reproșeze că l-am făcut pe Mircea Iorgulescu indisponibil, fie și temporar, pentru lupta de idei de la Paris.
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
servite, toate, violent asincron și sună ca înregistrate pe scena unui teatru de amatori, și acela în criză. Regizorul (coscenarist al propriului film, francezul Gérard Cuq, 45 de ani, cîteva filme de televiziune la activ, debutant acum pe marile ecrane), întrebat, la conferința de presă, în ce gen și-a conceput filmul, a răspuns: "În nici unul". Filmul s-a vrut un amestec de genuri - și polițist, și comedie, și de dragoste, cîte puțin din fiecare - dar el se reduce, în ultimă
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
animația de care unii sînt cuprinși, în săptămînile din urmă, la ideea alegerii președintelui (de celelalte organisme de conducere nu se vorbește) are de ce să stîrnească nedumerire. Numărul candidaturilor (neoficiale, deocamdată) e surprinzător de mare. Nu poți să nu te întrebi ce se întîmplă. Ar fi îmbucurător dacă adunarea de alegeri din 20 aprilie ar însemna relansarea morală și socială a principalei asociații scriitoricești din România. Poate că, mi-am zis, scriitorii au înțeles însfîrșit că Uniunea nu e neapărat un
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
Z. Ornea A apărut, relativ, de curînd, o ediție din Criticile lui Maiorescu cu o prefață semnată de colegul meu de generație, dl. Dan Mănucă. E timpul, cred, să ne întrebăm (și să răspundem) despre rostul operei marelui critic azi. Ce spune ea, altfel zicînd, generațiilor de azi, cucerite de postmodernism și de alte isme? În primul rînd, desigur, opera lui Titu Maiorescu este un moment esențial în evoluția modernă a
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
nu-și dorește decât păstrarea sistemului etatist, sau, acolo unde s-a produs privatizarea, reetatizarea urgentă. Așa se înțelege la noi reforma. Cineva (statul, investiorul) e obligat să plătească salariile, chit că bieții oameni muncesc degeaba! Nici unul nu s-a întrebat dacă munca lor e socialmente folositoare. Mânați de la spate de manageri iresponsabili și de lideri sindicali veroși, se iluzionează c-ar juca cine știe ce "roluri strategice" și, că, prin urmare, a păstra deschise fabricile ce lucrează pentru propriile depozite ar fi
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
știință... Tocmai acest lucru îl făcuse, probabil, pe Puțin, să ezite, la întoarcere... Admirația lui pentru germanul serios, corect, muncitor, care nu bea, nu umblă tot timpul după hazaice... Ce fel de rus o mai fi și asta? s-or întrebat unii... Uite cum amestecul optim plămădește "monștrii" necesari. * Lăsând la o parte excesele vremii, în volumul Literatura și Revoluția, la pagina 345, Troțki scrie despre Malraux, text reprodus de revista pariziana L'Express, mai demult... Ce este interesant e că
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
cu citate convingătoare care m-a făcut propovăduitor al asociațiilor libere. Se schimbă puterea în '96, încep crizele de guvern. Printre cei care atunci nu și-au pierdut cumpătul s-a numărat același Z. Ornea. Vreți crize de guvern? se întreba el subtextual, povestind cu același calm de cronicar încercat crize interbelice care au zguduit țara, dar, pățită, țara a rezistat. Cînd a început să urce Partidul România Mare în sondaje, spre deosebire de analiștii politici ai momentului actual care s-au făcut
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
săptămîna trecută liberalii au rupt pactul cu PDSR. În Dilema din Săptămîna Mare, Z. Ornea scrie un articol despre înlocuirea premierului junimist Carp cu un alt fruntaș junimist, Maiorescu, după intense negocieri ale regelui cu toate părțile în dispută. Mă întreb dacă premierul Năstase citește Dilema.
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
ciosvârstă, dacă s-ar face un examen, o analiză serioasă... pe bază dacă sunt ori nu sunt superiori unui grup de antropoide,... urangutani..., cimpanzei..., ce-or fi,... tare mă tem că cetățenii respectivi nu ar trece de baremul presupus... Vă întreb cu mâna pe inimă: poți oare să defilezi cu aceștia pân-Evropa?... Dacă veți zice că aceia n-ar fi școliți și că reprezintă un procent de handicapați... Ei bine, să-i lăsă la o parte pe aceștia și să-i
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare, pe lângă cealaltă clasă, treptat aliată... Mai mult chiar, simțul proprietății, de care dl. Iliescu zicea că este un moft (mă întreb, ce-i aparține dumisale, de fapt?!), câinii solidarizați de mizerie, cu instinctul lor natural retrezit de înduioșările cetățeanului, luă, în proprietate, fiecare, parcela lui, apărată, slujită cu un devotament absolut, servindu-i pe micii vânzători de pe trotuare, considerându-le negoțul
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
poliție politică" ale Securității au comis una din marile crime împotriva propriului popor. De la un capăt la altul, din 1949 până în 1989, Securitatea a fost o poliție politică, pusă în slujba unui regim criminal și uzând de mijloace criminale. Mă întreb: câți spioni, câți "dușmani ai țării" a anihilat Securitatea? E comparabil acest număr cu cel al românilor nevinovați pe care i-a nenorocit? S-au aflat sutele de mii de țărani (marea majoritatea analfabeți) în slujba "agenturilor" străine? Să fi
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
limbaj epic bine însușit, fără nici o alunecare în teoretizări aride, în interpretări tendențioase etc., autoarea reflectează asupra soartei poporului român. Ea se înscrie astfel printre puținii autori români care de-a lungul timpului și-au făcut datoria de-a se întreba - măcar - ce viitor are țara lor. Construit cu îndrăzneală artistică pe două planuri temporale între care se află o prăpastie de peste patru secole - anii 1526 și 1935 -, dar care interferează, totuși, datorită similitudinii unor aspirații politice, romanul impresionează prin anvergura
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]