KorAP: Find »[drukola/base=ținut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...168 169 170 ...508 >

12,690 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

făcut o vizită sultanului din Fès, dar și lui Boabdil, obținând de la ei scrisori de recomandare și de acreditare. De fiecare dată când evoc această călătorie, mă încearcă o strângere de inimă, chiar și astăzi, deși am cunoscut de atunci ținuturile cele mai ciudate și locurile cele mai inaccesibile. Visasem dintotdeauna să cunosc Constantinopolul și, aflând că unchiul meu Khâli se va duce acolo, tropăiam de nerăbdare. Suceam și învârteam pe toate fețele problema asta în minte, tot întrebându-mă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
grupuri succesive, spre a-i asculta istorisirea și a cunoaște rezultatele misiunii. A povestit în amănunt despre călătoria sa pe mare, cu teama de naufragiu și de pirați, despre cum îi apăruse Constantinopolul, despre palatul sultanului, ieniceri, drumul prin diversele ținuturi ale Orientului, Siria, Irak, Persia, Armenia, Tartaria. Destul de iute a ajuns la ce era mai important. — Pretutindeni, gazdele mele s-au arătat convinse că într-o zi nu prea îndepărtată castilienii vor fi bătuți, cu voia Celui-de-Sus, că Andaluzia va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
știa cum crescuse averea lui Zeruali. În primii patruzeci de ani de viață, zice-se, bătuse cu caprele sale potecile muntelui Beni Zerual, în Rif, la treizeci de mile depărtare de mare. Am avut, mult mai târziu, prilejul să vizitez ținutul ăsta, unde am putut observa un fenomen extraordinar: pe fundul văii există o deschizătură în pământ, s-ar părea că e o grotă; de acolo iese încontinuu o flacără înaltă, iar jur-împrejur s-a format o baltă întunecată la culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mulți au plecat să se așeze în alte provincii ale regatului, iar unele orașe de pe coastă s-au gândit chiar să se dea pe mâna castilienilor. Simțind că lucrurile iau o întorsătură proastă, Zeruali a renunțat la funcție, a părăsit ținutul Rif și a venit să se așeze la Fès cu banii pe care îi storsese până atunci. Dat fiind că nu-și înstrăinase încrederea monarhului, a pus să i se clădească un palat și a început să se ocupe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
s-a părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind asupra pufului firav de pe chipul meu. Ce știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
nădejde. ANUL CARAVANEI 910 de la hegira (14 iunie 1504 3 iunie 1505) Anul acela a fost anul primei mele călătorii importante, care avea să mă conducă, prin Atlas, Segelmesse și Numidia, spre întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la noul sultan din Fès să ducă un mesaj puternicului suveran al Sudanului, Askia Mohamed Ture, spre a-i vesti urcarea sa pe tron și a-i făgădui stabilirea celor mai prietenești relații între cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar și acela din care a plecat, chiar și cele pe care le străbate. De o astfel de îndepărtare aveam eu nevoie ca să uit de grijile istovitoare rămase în urmă, la Fès, de înverșunarea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lână, plăcut colorate. Toți musafirii păreau a fi oameni prosperi, astfel că nu m-am putut împiedica să-i pun gazdei noastre, exprimându-mă cu mii de precauții, o întrebare care-mi frigea buzele: cum se făcea că oamenii acelui ținut friguros de munte erau atât de avuți și de instruiți? Gazda a izbucnit în râs: — Vrei, la urma urmei, să înțelegi de ce locuitorii acestui munte nu sunt cu toții bădărani, cerșetori și calici? Nu m-aș fi exprimat chiar în felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost de înrobire și de jaf; cu toate astea, nefăcând nici un fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare și înspăimântat. Mi-a oferit o cupă cu vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
oferit o cupă cu vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai noi suntem privilegiați: vedem trecând prin satele noastre oameni din Fès, din Numidia, din ținutul negrilor, neguțători, dregători, învățăcei sau ulema; fiecare ne aduce câte o monedă de aur sau o haină, o carte de citit și de copiat sau măcar o poveste, o anecdotă, un cuvânt; adunăm astfel, după cum vin caravanele, bogăție și cunoaștere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
ne-am așternut iarăși la drum, la începutul anotimpului răcoros din anul acela, mergând spre Tabelbala, cetatea situată în plin deșert al Numidiei, la trei sute de mile de Atlas și la două sute de mile la sud de Segelmesse, într-un ținut în care apa este rară, ca și carnea, în afară de cea a struților și a antilopelor, și unde doar umbra unui palmier mai îmblânzește uneori tirania soarelui. Socotiserăm nouă zile pentru etapa asta, iar Khâli a început, încă din prima seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
a poruncit să fie expulzat agitatorul, care s-a dus să-și afle refugiul în oazele din Tuat și Ghurara, izbutind să ațâțe acolo populația împotriva evreilor; aceștia au fost aproape toți măcelăriți, iar avutul lor a fost prădat. În ținutul acela erau multe terenuri cultivate, dar ele sunt aride, căci nu pot fi irigate decât cu apă din puțuri; în plus, sunt destul de sărăcăcioase, iar pentru a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc de o metodă puțin obișnuită. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mare, dar aspectul lui este foarte armonios; a fost construit cu două veacuri în urmă de un arhitect andaluz cunoscut sub numele de Ișak din Granada. Deși este vasalul lui Askia Mohamed Ture, rege peste Gao, Mali și numeroase alte ținuturi, stăpânul din Tombuctu este un personaj de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
te gândești când îl vei linguși pe monarh. Când vei fi în prezența lui, oferă-i darurile care i se cuvin, apoi înfățișează-i în cuvinte alese roadele observațiilor culese de tine despre Tombuctu; spune-i mai ales că în ținutul negrilor regatele sunt numeroase, că se bat necontenit între ele, dar că nu încearcă niciodată să se extindă dincolo de fruntariile lor. După ce îi vei fi reținut atenția și îi vei fi câștigat stima, vorbește-i despre Mariam, dacă nu cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de la Tombuctu, fără să uit de Hiba, care venea respectuoasă în urma mea, ducându-mi lucrurile. Iscoditorul mi-a relatat ultimele bârfe din Fès: Astaghfirullah murise, ca și Hamza bărbierul, Domnul să aibă milă de ei! Ahmed Șchiopul se întorsese în ținutul lui, la miazăzi de Marrakech, unde conducea împreună cu fratele lui o mică trupă de mujahedini care se luptau cu portughezii. Acasă la Khâli, femeile erau deja în doliu, vestea tristă luând-o înaintea caravanei. Salma se afla acolo, bucuroasă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să-i dau. În săptămânile care au urmat, mi-am reluat câteva cursuri la școală, la medersa Bu-Inania. Mi s-a cerut să-mi povestesc călătoria în fața colegilor și să le descriu îndeosebi anumite moschei pe care le văzusem în ținutul negrilor, cât și mormintele unor sfinți pe care le putusem vizita. Cum îmi făcusem însemnări precise, am putut vorbi vreme de două ceasuri încheiate, iar profesorul a fost încântat. M-a poftit la el acasă și m-a încurajat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mi-au ațâțat curiozitatea, astfel că a doua zi, înainte de răsăritul soarelui, plecasem deja, fără a fi încercat măcar să mai capăt niscaiva informații. Zece zile mai târziu, sosisem la destinație fără nici o bătaie de cap. Pentru a nimeri peste un ținut aflat în plină forfotă. Nici nu trecusem bine de poarta orașului când populația se îngrămădise deja în jurul meu, unii adresându-mi-se arțăgoși, alții sâcâindu-mă cu întrebările. Încercam să stau liniștit, nu, nu am văzut trupele din Fès venind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
dinari, asta ar face optzeci și patru de mii... Ofițerul mă întrerupse: — Venitul anual al întregului regat nu atinge trei sute de mii de dinari. Cum vrei tu ca un orășel ca acesta să poată aduna o asemenea sumă? — Există în ținutul ăsta bogății nebănuite, însă oamenii le ascund și nu încearcă să le facă aducătoare de bani, de teamă să nu fie jefuiți de cârmuitori. De ce crezi tu că evreii din țara asta sunt acuzați de zgârcenie? Pentru că cea mai mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
nici n-ai să mai poți să-mi atingi chipul cu degetele tale. În provincia asta, eu sunt cel care taie capete și numele meu este cel care îi face să tremure pe țărani și pe oamenii orașelor. Curând, tot ținutul ăsta se va pleca la trecerea mea, iar tu vei povesti fiilor tăi într-o zi că șeriful șchiop era prietenul tău, că a poposit în casa ta și că a fost preocupat de soarta surorii tale. Însă atunci, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
existența alor mei. Îl povestesc așa cum l-am putut reconstitui, neomițând nici un detaliu și lăsând în grija Celui-de-Sus să stabilească granița dintre crimă și pedeapsa justă. Zeruali plecase așadar în pelerinaj la Mecca după cum primise poruncă, apoi se îndreptase spre ținutul natal, muntele Beni Zerual din Rif, spre a-și încheia acolo cei doi ani de surghiun. Se întorcea cu destulă teamă în provincia aceea în care făptuise atâtea fărădelegi în trecut, dar stabilise câteva contacte cu principalii șefi de clanuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse ostentativ, așteptându-se ca bătrâna să-și deschidă palmele căuș spre a le primi. Cât ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
beregata unei oi în cinstea ta“. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! I-am numărat și răsnumărat, socotit și scuturat. Iată tot ce a rămas din imensa mea avere, tot ce-mi rămâne ca să străbat Sahara până în ținutul Nilului, și ca s-o iau de la capăt! La văicărelile mele repetate, Hiba a răspuns printr-un zâmbet greu de deslușit, șiret, zeflemitor și totodată plin de bunăvoință, care n-a reușit decât să-mi ațâțe mânia. Doi dinari de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
în fața ochilor imaginea aceea de iad. La ceasul plecării, un nor ca un lințoliu îi învăluia chipul, iar trupul îi era chinuit de nenumărate trosnituri. Amintirea mea cea mai frumoasă pierea mistuită de flăcări. * * * Când vechii noștri geografi vorbeau despre ținutul negrilor, ei nu aminteau decât de Ghana și de oazele din deșertul Libiei. Și-au făcut apoi apariția cuceritorii cu chipul ascuns de văluri, predicatorii, neguțătorii. Iar eu însumi, care nu sunt decât cel din urmă dintre drumeți, cunosc numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de douăsprezece zile pentru a ajunge, mergând de-a lungul Nigerului, în orașul Gao. Nu avea zid de împrejmuire, dar nici un vrăjmaș nu cuteza să se apropie, atât de mare era renumele suveranului, Askia Mohamed, omul cel mai puternic din ținutul negrilor. Neguțătorii din caravană erau destul de mulțumiți să se oprească acolo. Mi-au explicat că locuitorii din Gao posedau atât de mult aur, încât cea mai mediocră țesătură din Europa sau din Berberia se putea vinde cu un preț de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
deja, fără să mai aștepte, în timp ce ticluiam în minte minciuna pe care aveam să i-o servesc lui Harun pentru a-l putea lăsa baltă, ea a început să discute despre corăbii, cheiuri și bagaje. Când, la înapoierea mea în ținutul Nilului, vameșul din portul Alexandria m-a întrebat, între două reprize de scotoceală, dacă era adevărat că otomanii se pregăteau să năvălească în Siria și în Egipt, am răspuns printr-o înjurătură la adresa tuturor femeilor de pe pământ, îndeosebi la adresa blondelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]