13,876 matches
-
amplu și a evoluat rapid, dovadă apariția lui Wulfila, misionar renumit al religiei creștine printre goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila se stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar creștin, în 372, fiind înecat în râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arătând că ei nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat o alianță între avari și longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei centrale. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la început, în forma sa primară, secolele IV-VI, obștea teritorială, ca instituție colectivă, se caracteriza prin proprietatea devălmașă asupra pământului, conducerea colectivă, răspunderea comună și organizarea împreună a muncii, în secolele VII-X, forma arhaică de organizare a obștii era abandonată pe întreg teritoriul locuit de români. A persistat doar folosința comună a pădurilor, pășunilor și apelor.9 La baza prefacerilor din sânul obștei sătești a stat dezvoltarea economică, progresul general al societății autohtone de la Dunăre și Carpați, care a favorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
comună din dezvoltarea limbii române vechi s-a desfășurat 1. numai în Dacia, 2. numai în Peninsula Balcanică, 3. în Dacia și în Peninsula Balcanică, pentru că aceste ținuturi comunicau între ele. Primul punct de vedere pare a fi astăzi total abandonat nici istoricii, nici lingviștii nu mai sunt tentați să-l susțină. Al doilealimba română s-ar fi născut la sud de Dunăre, iar dacoromânii ar fi imigrat din sud în nord spre sfârșitul evului mediu-are mai mulți partizani în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau, mai exact, după schimbarea sunetelor, rumâni. În toate dialectele ei, limba noastră este denumită limba rumânească. Este un nume popular, adică dat de popor, numele oamenilor ce-l alcătuiesc, nu al statului sau al ținutului-este numele poporului (daco) roman, abandonat de romanicii din Apus, dar păstrat de neamul de țărani de la Dunăre. În mod neașteptat, paradoxal, ramura cea mai depărtată de Roma, care s-a despărțit mult mai devreme de Imperiu decât toate provinciile sale (secolul III), un popor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scurt timp după aceea, Isaac Anghelos a fost detronat, iar împărat a fost proclamat fratele său mai mic, Alexios III. Noul împărat, pentru a-și consolida puterea, a mobilizat trupele bizantine în capitală încât, practic, prin această măsură, Bizanțul a abandonat încercările de a zdrobi statul Asăneștilor, iar regiunea dintre Dunăre și Haemus era definitiv pierdută.26 Noul stat (țarat) româno-bulgar își arătase vitalitatea încă din primii ani ai existenței sale, el grefându-se pe osatura primului țarat bulgar din secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegi, pentru a lovi dinspre nord statul bulgar cu care se afla în război. Dar ei au renunțat în acel moment la acțiune, urmarea fiind că bulgarii au înfrânt pe bizantini, în 917. În ciuda acestei renunțări momentane, pecenegii n-au abandonat planurile lor de a organiza incursiuni în sudul Dunării, cu toate că sălașele lor se aflau la mare distanță. Despre incursiunile lor întâlnim referiri în lucrările lui Masudi: în 932, poate și mai târziu, aflăm că năvălitorii erau patru popoare turce nomade
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Politica confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales după "defecțiunea" țarului Ioan Asan II, care abandonase obediența față de Roma. În replică, papalitatea a învestit cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei de Aur la nordul gurilor Dunării se poate stabili pe baza analizei materialelor arheologice și numismatice. Prosperele centre urbane de la Orheiul Vechi, Orașul Nou și Costești au fost abandonate în anii 1367-1368. La Cetatea Albă, ultima monedă mongolă datează de la 1368-1369. Această dispariție totală a monedelor hanilor mongoli, după a. H. 770-1368/1369, nu este întâmplătoare. Putem deduce că anul 1369 este momentul încetării circulației monedelor mongole în teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
responsabilitatea redacțională a lui Eminescu nu se poate stabili cu precizie, deși se cunoaște conținutul scrisorii de demisie, urmare unui conflict cu directorul tipografiei; oricum, la mijlocul anului 1877, adică după un an de muncă neîntreruptă la C. de I., el abandonează munca de redactor și cu încetul gazeta revine la vechiul aspect. Se va publica în continuare literatură aparținând unor scriitori din cercul junimist, proză de I. Creangă și I. Slavici, versuri, unele de V. Alecsandri, și diverse articole consacrate vieții
CURIERUL DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
cugetări în proză, retipărită, cu puține adăugiri, în 1939. În 1914, editează volumul Opere complecte de M. Eminescu, cu un amplu studiu introductiv. În 1910, întemeiază, cu N. Iorga, Partidul Național Democrat, care nu dăinuie. După război, preocupările literare sunt abandonate aproape cu totul. Deputat și senator, C. înființează în 1923 Liga Apărării Național-Creștine, de extremă dreaptă, având ca organ de presă „Apărarea națională”. În această formațiune își are originea mișcarea legionară, față de care totuși bătrânul politician se va menține la
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
un mijloc de a evita fenomenul observat de Deming. Și anume oamenii ating un obiectiv și îl așteaptă de următorul înainte de a începe să-și îmbunătățească activitatea. Când există un obiectiv și apoi altele complementare, oamenii știu că nu pot abandona și că, dacă nu reușesc, nu va fi „sfârșitul lumii”, deoarece conducerea știe că probabilitatea de atingere a lor este scăzută. Utilizarea obiectivelor complementare pentru a încerca să-i păcălești pe oameni în legătură cu performanța de vârf nu merge. După cum am
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Singurele lucruri care s-au schimbat sunt mărimea și tipul recompenselor și recunoașterii. Companiile nu sunt aproape niciodată capabile să demonstreze că obțin vreun beneficiu motivațional, moral sau final de pe urma acestor sisteme. Totuși, aproape nimeni nu este pregătit să le abandoneze, deoarece crede că trebuie să existe vreun beneficiu. Înainte de a merge mai departe , sunt necesare câteva definiții: • recunoaștere - este de obicei un mod simbolic de a arăta aprecierea pentru o realizare (incluzând plachete, trofee și scrisori de recomandare). Prin natura
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
constituie grăunțele pentru moara creativității. Se poate spune că cea mai mare parte a creativității este indusă de eliminare. Când un comportament, un proces sau o procedură dă greș în obținerea unor rezultate satisfăcătoare, comportamentele implicate sunt supuse stingerii. Vom abandona treptat vechile modalități pe măsură ce vor fi găsite altele mai satisfăcătoare. Dacă „necesitatea este mama invenției”, atunci „stingerea este cu siguranță tatăl creativității”. De exemplu, dacă mergeți la un magazin de mai multe ori și nu sunteți serviți cum trebuie, vă
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
-o într-o reputată firmă de produse de damă, la cartierul ei general din Transilvania. În afara faptului că magazinul de firmă era cam prăfuit, la propriu, comportamentul doamnei manager m-a făcut „praf” prin lipsa unei politeți elementare, astfel încât am abandonat ideea de a da ca exemplu firma respectivă. Surprizele „de conținut” au fost și ele numeroase. Un înalt responsabil dintr-o organizație care se ocupă de destinele turismului românesc, în calitate de proprietar, mi-a demonstrat rapid că nu știe ce este
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de ochelari, un tânăr pe nume Benny Angel, care făcuse distribuție în Vest și acum încerca o afacere proprie în țările din Est și tocmai căuta distribuitori. Cei doi - al treilea nu a crezut în afacerea cu ochelari și a abandonat în ’95 - s-au apucat serios de treabă, deși mai existau câțiva concurenți în aceeași relație cu furnizorul de la Budapesta. După trei ani de muncă, vânzare în stradă și construirea unor relații în teren, Marius Chiriac și Cristian Bereș s-
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
părea că a „decolat”, a fost o problemă mai dificilă, dar acțiunea a fost încununată de succes, pentru că mulți nou-veniți au riscat, au rămas și acum sunt mândri de ceea ce fac. După câțiva foști colegi ce au fost convinși să abandoneze confortul unor bănci comerciale în favoarea unei munci pe teren, recrutarea a devenit mai sistematică pe măsură ce firma a crescut. S-a apelat la cunoștințele cunoștințelor, apoi la firme specializate de recrutare. Rezultatul a fost un grup de oameni tineri, dedicați muncii
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de Mecanică, secția mașini termice). Participă la activitatea cenaclurilor Junimea și Cenaclul de Luni, ale Universității din București. Debutul cu proză are loc în 1990, în „Suplimentul literar și artistic al «Tineretului liber»”; în același an îi apare romanul Justin. Abandonează cariera de inginer și devine, succesiv, corector la Editura Cartea Românească, producător-delegat la o casă de filme, redactor la săptămânalele „Contrapunct” și „Zig-zag” și la cotidianul „Tineretul liber”, ulterior - scriitor liber profesionist. I-au fost montate și difuzate radiofonic, în
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
-și studiile secundare în 1894, la Liceul Modern din București. În ultima clasă de liceu va scoate împreună cu un coleg două numere litografiate ale unei reviste minuscule, „Intim”. După doi ani de studenție la Facultatea de Medicină din Iași (1894-1896), abandonează ideea carierei de medic și se înscrie la Facultatea de Drept, susținând în 1900 licența, cu teza Puterea părintească în dreptul roman și român, tipărită în același an. Paralel cu studiile juridice audiază cursuri de filosofie și de filologie română, și
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
consecință a importului de literatură străină, dar și a indiferenței protipendadei. În aceste condiții, C. susține, cu argumente mai mult politice și destul de vagi, necesitatea de a se iniția „clădirea” unei literaturi „naționale si românești”. Cu vremea, ambițiile reformatoare sunt abandonate, locul literaturii fiind luat de reportajele judiciare sau de cronicile teatrale și muzicale. Este adevărat că și redactorii literari de valoare părăsiseră ziarul. Primul dintre ei fusese I. L. Caragiale, care pleca după o activitate de șase luni, răstimp în care
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
versurile scriitoarei germane Maria Eckstein. Totodată se face loc unor articole documentate despre Zola și, sub titlul Literatura franceză modernă, unor cronici dedicate lui Paul Bourget, Paul Margueritte, Hector Malot ș.a. Cu timpul, mai ales după 1895, preocupările literare sunt abandonate și C. devine un cotidian politic obișnuit, care recurge din când în când la traduceri, mai ales din scriitorii francezi la modă, și la informații întâmplătoare referitoare la viata literară autohtonă sau din Apus. R.Z.
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
o piele de șarpe (1997). Într-o continuitate cu problematica prozei se află eseurile din Destinul spiritului și secolul XXI (1998) și din volumul Între Alfa și Omega (2003), un gest de fidelitate față de vocația filosofică și discursul speculativ, care abandonează intuiția literară pentru un demers hermeneutic și proiectiv, unde sunt integrate, în mod paradoxal, mesajele cărților sacre și semnele erei informatice, într-un „mesianism” al civilizației postmoderne. Dacă La țărmul clipei a părut criticii o carte „impersonală”, tributară unor convenții
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
1928-1932), unde îi are ca profesori, printre alții, pe N. Iorga („față de care orice om trebuie să aibă un respect mărturisit”, îi scrie el prietenului Bucur Țincu) și Nae Ionescu, căruia, pe lângă „infinitul de vrajă personală [care] te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul”, îi reproșează (într-un articol din 1937) faptul că a căzut în istorie, a găsit ceva în lume în care să creadă. Pregătește fără tragere de inimă o lucrare despre
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Mihail Sadoveanu. În aceste condiții, încurajat de „iubirea și de încrederea câtorva tineri scriitori”, între ei aflându-se Cincinat Pavelescu, D. Nanu, Emil Gârleanu, E. Lovinescu și Corneliu Moldovanu, criticul Mihail Dragomirescu părăsește revista „Convorbiri literare”, care, după opinia sa, abandonase preocupările literare, și înființează o publicație proprie, cu un program pe care îl voia pur estetic. Ideologia de la C.c. se definește, cum afirma Tudor Vianu, „prin rezistența față de îngrădirile generale ale timpului”. În articolul-program, Mihail Dragomirescu proclamă „critica obiectivă
CONVORBIRI CRITICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286402_a_287731]