17,588 matches
-
doar de o reverie. Exagerarea caracteristicilor pozitive și faptul de a minimaliza defectele unei persoane sunt legate, în adolescență, de cultul eroului și permit realizarea unei concordanțe între mitul obiectului idealizat și experiența obiectului așa cum este el în realitate. Atunci când adolescentul sau copilul își imaginează că părinții săi (ori doar unul dintre ei) nu sunt părinții săi adevărați, el elaborează un „roman familial” (Freud, 1909/1974; Rank, 1914) pentru a refuza aspectele decepționante și dureroase ale realității. 4) Idealizarea constituie forma
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apăreau ca „mai puțin masculini” nu se confruntau cu obiectele în mod direct, ci în fantasmă. Dacă toate aceste cercetări se ocupă de diferențele legate de sex la subiecții adulți, multe alte studii abordează chestiunea acestor diferențe la copil și adolescent. Rezultatele cele mai marcante arată că băieții utilizează apărări mai orientate spre exterior (de pildă, proiecția), în timp ce fetele recurg la apărări orientate mai mult spre interior (precum întoarcerea împotriva propriei persoane) (Brody, 1985). Cramer (1991a) merge în aceeași direcție și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
propriei persoane) (Brody, 1985). Cramer (1991a) merge în aceeași direcție și arată că băieții utilizează proiecția mai des decât fetele. Mulți alți cercetători furnizează date privind funcționarea defensivă la copilul de vârstă preșcolară, la elevul de școală primară și la adolescent. Brody et al. (1985) notează că, dintre copiii de 4 și de 6 ani, băieții au o funcționare defensivă mai importantă. Astfel de diferențe nu apar totuși în rândul elevilor de 10 și 11 ani (Douglas și Rice, 1979). Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la copiii de vârstă mai mică - diferențe semnificative legate de sex în utilizarea apărărilor, în funcție de orientarea lor spre exterior sau spre interior. Concluzia a fost aceeași: apărările orientate spre exterior apar mai des la băieți. Cum stau oare lucrurile la adolescenți? Cramer (1979) sugerează că diferențele legate de sex în alegerile care au ca obiect mecanismele de apărare devin mai clare în cursul adolescenței. Adolescentele apar ca fiind mai altruiste și utilizează mai puțin activismul decât o fac adolescenții (Jacobson et
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lucrurile la adolescenți? Cramer (1979) sugerează că diferențele legate de sex în alegerile care au ca obiect mecanismele de apărare devin mai clare în cursul adolescenței. Adolescentele apar ca fiind mai altruiste și utilizează mai puțin activismul decât o fac adolescenții (Jacobson et al., 1986). Să mai spunem totuși că Noam și Recklitis (1990) nu observă diferențe legate de sex la eșantionul de adolescenți spitalizați, această caracteristică a populației vizate putând explica dezacordul dintre cei doi psihanaliști și ceilalți autori. Datele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în cursul adolescenței. Adolescentele apar ca fiind mai altruiste și utilizează mai puțin activismul decât o fac adolescenții (Jacobson et al., 1986). Să mai spunem totuși că Noam și Recklitis (1990) nu observă diferențe legate de sex la eșantionul de adolescenți spitalizați, această caracteristică a populației vizate putând explica dezacordul dintre cei doi psihanaliști și ceilalți autori. Datele prezentate nu ne permit să tragem concluzii definitive. Se remarcă totuși că diferențele legate de sex au fost notate la copii de 4-7
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atitudine de rezistență activă îi ajută mai bine pe bolnavi să facă față stresului generat de rezultatul examenului serologic decât adoptarea refuzului sau a resemnării pasive. Halperin (1993) notează că, pe termen scurt, refuzul poate constitui o apărare eficientă pentru adolescenții ai căror părinți au murit de sida. Să amintim, în cele din urmă, studiul întreprins de Presberg și Kibel (1994), care propun o terapie de grup pentru pacienții bolnavi de sida aflați în faza ultimă a bolii. Ședințele de psihoterapie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt de natură magică, de vreme ce reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt de natură magică, de vreme ce reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o introducere în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre ascetism în general. În opinia sa, un anahoret care se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înăbușe orice urmă de preocupare sexuală se poate să-și fi sublimat pur și simplu libidoul, reușind să se intereseze de domeniul divinului, al naturii și al vieții animale, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu patologia. În schimb, ascetismul adolescentului deține un loc aparte în studiul mecanismelor de apărare efectuat de A. Freud: fără a-l include în nici una dintre cele două liste propuse la începutul, respectiv în încheierea cărții sale, ea îi consacră câteva pagini foarte bine documentate în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
au studiat adolescența fac referire la ascetism: Fenichel (1945/1953), Blos (1962/1967), Laufer (1984/1989), Brusset (1985), Marcelli (1990) și P. Jeammet (1994) sunt doar câțiva dintre ei. Exempletc "Exemple" După cum subliniază A. Freud (1936/1993), „cu toții am cunoscut adolescenți care renunță la orice nevoie ce are fie și o infimă coloratură sexuală, care fug de tovărășia tinerilor de vârsta lor, refuză orice distracție și, asemenea puritanilor, nu vor să știe nimic despre teatru, muzică și dans”. Dar și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că nu trebuie să cedeze imediat fiecărei nevoi fizice”. Descrierea făcută de A. Freud a fost confirmată de mai multe observații. Pe când era directoare la Liceul Fénelon, Gentzbittel (1991) a identificat un tip de elev care incarnează acest profil al adolescentului. Cel pe care ea îl numește „călugărul” este un băiat înalt și slab, auster, a cărui îmbrăcăminte este de o sobrietate tristă și care pare că vrea să le comunice tuturor profesiunea sa de credință: „Sunt un ascet”. Ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
săptămână întreagă fără să bea o picătură de apă sau de vreun alt lichid, și și-a ținut pariul până la capăt, dar la sfârșit s-a prăbușit”. Autoportretul lui James Joyce detaliază regimul ascetic pe care și-l impun unii adolescenți (în Blos, 1962/ 1967). Joyce reușise să-și mortifice toate cele cinci simțuri: vederea, ținându-și ochii în jos și abținându-se să întâlnească privirea vreunei femei; auzul, neevitând nici un zgomot neplăcut; simțul olfactiv, silindu-se să inspire mirosuri fetide
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
neevitând nici un zgomot neplăcut; simțul olfactiv, silindu-se să inspire mirosuri fetide; gustul, impunându-și frugalitatea. El își mortifica până și simțul tactil, căutând poziții inconfortabile și neluptând nici împotriva mâncărimilor, nici împotriva durerii. Contrar altor mecanisme de apărare, ascetismul adolescentului nu este deloc prezent în tehnicile proiective. Totuși, Andronikof-Sanglade (1993) a asociat acestui mecanism răspunsul „Abstracțiune” din testul Rorschach, asociat în mod obișnuit stărilor psihotice. Potrivit autorului, acest răspuns corespunde „unui dublu mecanism: pe de o parte, negarea corpului și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
emoționale, iar pe de altă parte, activitatea intensă de concepție a ideilor și manipularea ideilor «pure»”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" A. Freud (1936/1993) explică aspectul specific și activ al ascetismului la adolescent prin creșterea cantitativă a pulsiunilor la această vârstă. În opinia autoarei, fenomenele subordonate ascetismului nu trebuie considerate o serie de procese de refulare, ci „manifestarea unei ostilități înnăscute, nediferențiate, primare și primitive între eu și pulsiuni”. În refulare, respingerea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
manifestarea unei ostilități înnăscute, nediferențiate, primare și primitive între eu și pulsiuni”. În refulare, respingerea unei pulsiuni este întotdeauna selectivă. Pulsiunile care nu antrenează nici un sentiment de culpabilitate sunt acceptate: respingerea pulsiunilor nu se face niciodată la întâmplare. În ascetismul adolescentului, respingerea oricărei pulsiuni este masivă și, așa cum am văzut mai sus, poate viza nevoi fizice dintre cele mai elementare. Un alt mecanism poate fi apropiat de ascetismul adolescentului: ascetismul prin formație reacțională, care vine să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sunt acceptate: respingerea pulsiunilor nu se face niciodată la întâmplare. În ascetismul adolescentului, respingerea oricărei pulsiuni este masivă și, așa cum am văzut mai sus, poate viza nevoi fizice dintre cele mai elementare. Un alt mecanism poate fi apropiat de ascetismul adolescentului: ascetismul prin formație reacțională, care vine să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile ca fiind extrem de periculoase, ceea ce duce la combaterea lor globală și fără discernământ. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Tabloul poate părea cam sumbru: „În adolescență, unele momente de cvasinebunie, adică aflate în raport cu anumite angoase de fragmentare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
putem vorbi oare despre niște mecanisme de apărare? Nu avem de-a face mai degrabă cu aspecte patologice? Evident, este vorba despre niște conduite cu grad pronunțat de risc, adesea foarte îngrijorătoare. Ladame (1981) remarcă totuși că una dintre caracteristicile adolescenților sinucigași este lipsa unei organizări defensive a eului, care se traduce printr-o „slăbire a eului (...). În acest caz se înregistrează o incapacitate de a construi apărări stabile”. Winnicott (1962/1969) insistă asupra faptului că în privința apelor adânci și tulburi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
patologice și să se ferească de a le remedia. Este extrem de dificil, dar adulții trebuie mai degrabă „să facă față (decât să încerce remedierea) unor aspecte care sunt în esență un semn de sănătate”. Bineînțeles că data apariției ascetismului la adolescent nu poate fi fixată cu exactitate, după cum nici data dispariției sale nu poate fi stabilită în mod rigid. După cum remarcă Freud (1937a/1987), „în realitate, aspectele tranzitorii și etapele intermediare sunt mult mai frecvente decât stările opuse net diferențiate (...). În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și durează în timp, se poate instala o stare patologică: „De fiecare dată când prevalează o puternică tendință masochistă, există pericolul unei fixări pe această modalitate pulsională” (Blos, 1962/1967). Într-o asemenea situație, nu mai putem vorbi despre ascetismul adolescentului, întrucât acest mecanism își pierde rațiunea de a fi o dată ce criza a trecut. Pentru Blos, extravaganțele emoționale legate de vârsta juvenilă sunt niște manevre de așteptare, niște măsuri de urgență temporare. Această ultimă precizare este esențială, anumite mecanisme de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]