6,798 matches
-
să alerge de jur împrejur, strigând: — Aduceți o scară! Tom se prăpădea de râs. Apoi, alergând la grilaj, îngenunche, și își vârî cu forță un genunchi ferm printre bare. Emma își așeză un picior pe genunchiul lui, reuși să se agațe cu mâinile de marginea de sus a unei bare și sări îndărăt, în libertate. Aplauze și ovații îi salutară salvarea. Vânăt de furie, Emma se și îndreptase spre ieșire. Tom alergă după el; — Hei, ți-ai uitat umbrela înăuntru! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru el“. Tom uni draperiile, obturând rămășițele de lumină din Ennistone, și își soase cămașa. Privindu-se în oglindă, își văzu vânătaia de pe braț, pe care se distingeau clar urmele degetelor lui George. Își spuse: „George se îneacă și se agață de mine“. Și Tom gândi că, pur și simplu, va sta lângă el și-i va spune câteva cuvinte calde, câteva cuvinte simple, care îi vor veni pe moment în minte; George va înțelege că există măcar un loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima zvârcolindu-i-se în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum nu numai trăsăturile familiare, ci acel și mai familiar aer dominator și categoric, care părea chiar și în somn să stea de veghe. Și în tenebrele concentrate în sufletul său, George simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nr. 16, unde știa că locuiește Rozanov; aici măcar era un loc neprimejdios. Se învârti în sus și în jos, pe trotuarul de vizavi, încercând să se convingă că George s-ar putea ivi dintr-o clipă în alta. Se agăța când de o speranță, când de alta, fiecare dintre ele topindu-se într-o dezamăgire urmată de o cruntă suferință. Când îi deveni clar că George nu se afla acolo, porni în fugă spre Institut, unde ajunse gemând de alergătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tu caută-l pe lângă stânca aia, și eu îl caut aici, o sfătui Brian. Era necăjit că se purtase atâat de brutal cu Gabriel. Nici măcar nu încercase să înțeleagă ce anume voia, și când venise după ea pe plajă, îl agățase Alex cu ceasul ei, iar Gabriel dispăruse. — Dar știați despre chestia asta cu Iisus, stărui Tom, stăpânit de ideea lui fixă. Mi se pare formidabil, exact ca în poemul lui Blake: „Și-acele tălpi, în vremi străbune...“. Niciodată până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creangă, și din care, sărind pe câteva „trepte“ naturale, ajungea direct la apă. Se dezbrăcă pe creasta stâncii, (din acel loc nu putea fi văzut din casă), împăturindu-și cu grijă toate hainele, de parcă se pregătea pentru un ritual. Se agăță de copac și se lăsă jos, apoi, proptindu-se de stâncă, dibui cu piciorul gaura care de sus era invizibilă. Acum abia de se mai putea strecura prin gaură și muchiile de piatră îi zgâriară trupul gol. Se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și înfrigurat cum era, să înoate cu o singură mână într-o mare înfuriată, în timp ce cu cealaltă îl ținea pe Zet deasupra apei. Dar când George se opri o clipă ca să se odihnească, Zet îi sări pe umăr și se agăță cu lăbuțele din față de gâtul lui, așa cum îl învățase Adam. George înțelese figura și acum, ținând doar o șuviță din blana animalului și lipindu-și strâns brațul de piept, putu înota mai viguros. Tom a fost primul care a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își scoase peruca. O găsise în dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea mai potrivită. Agăță peruca pe una dintre crengile salcâmului. Cineva spunea că se dă o petrecere aici. — E o rușine! Pleacă acasă! — Pearl, ai ceva împotrivă dacă te sărut? Emma era doar cu puțin mai înalt decât Pearl. Lăsă sticla de whisky pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sprâncenele încruntate, cu buzele ude deschise, dezvăluind interiorul roșu al gurii, de parcă era gata să scoată un urlet de durere. Tom fugi în stradă. „E un cap în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva legat de ele, de fetele alea ticăloase, purtătoare de nenoroc. E o vrăjitorie, un strigoi. Adolescentele atrag strigoii“. Se duse în spatele casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mine obișnuite. Ochii ei de cățel se umplură din nou de lacrimi. Își închise încet pleoapele, strivind sub ele alte lacrimi. Deodată, Diane deschise ochii și lacrimile îi secară subit, de parcă s-ar fi retras la sursă. Sări în picioare, agățându-și unul din tocurile înalte în șalul scoțian. Tom sări și el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pieptul lui Tom și-l trânti din nou cu spatele de ușă. După o secundă, săriră unul la celălalt, ca doi dulăi întărâtați, încleștându-se și învârtindu-se în cerc, Tom trăgând de cămașa lui Emma și acesta din urmă agățându-se de haina lui Tom. Emma încercă să-și doboare adversarul, îndoindu-și un picior pe după gamba lui Tom. Tom îl izbi în coaste. Se prăbușiră peste măsuță, făcând să zboare vaza cu roze fanate. Încăierarea ar fi putut continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu, sări Gabriel. Simt că George a revenit în sânul nostru. Încă de când l-a salvat pe Zet, George și-a răscumpărat păcatele, a venit îndărăt, îl pierdusem din vina noastră, pentru că exagerăm tot ce face el, cu toții exagerăm, ne agățăm de fiecare lucru pe care îl face și declarăm că e mârșav. — Dar nu e o mârșăvie să... începu Brian. — E ca un fel de conspirație împotriva lui, îi tăie vorba Gabriel, fluturându-și inconștient mâna. — Nu e o mârșăvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui, pe care coborâse. Executase saltul exact la marginea unde cele două sisteme păreau a fi mai apropiate. Să sară se dovedise foarte ușor. Să se cațere înapoi, însă, făcând echilibristică pe o balustradă cilindrică, alunecoasă și încercând să se agațe cu brațele întinse de niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi fost o acțiune foarte periculoasă, având, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
N-aș izbuti să-mi mențin echilibrul și să mă ridic pe balustradă astfel încât să mă pot prinde cu mâinile de treptele de sus, și chiar dac-aș face-o, nu mi-aș putea înălța picioarele pe trepte, aș rămâne agățat de ele până m-aș prăbuși în prăpastia de dedesubt. Și pe de altă parte, dacă nu reușesc să ajung la scară, în curând o să mă sufoc. Și am impresia că toată drăcia asta e gata să facă explozie“. Strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
beznă după un loc pe care să se rezeme. Cuțitul cedă, și căzu cu zgomot pe podeaua de beton din fundul prăpastiei. Genunchiul lui Tom bâjbâia pe bare, dar spațiul dintre ele era mult prea îngust. Un moment, Tom rămase agățat cu brațele de bare, cu genunchiul stâng dureros lipit de acestea și piciorul drept atârnându-i în gol. Greutatea suportată de brațe părea să sporească pe măsură ce mâinile începură să-i alunece încet pe barele umede. Și atunci, nici el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecut m-au durut tălpile; anul acesta, mușchiul de la piciorul stâng, dar măcar să pot merge. Mă uit în lungul străzii și văd mașini ce trec mereu, dar nu văd niciun pelerin, niciunul cu rucsacul pe spate și cu scoica agățată de el. Cât de diferit este pelerinajul de anul acesta de cel de anul trecut! Aș vrea să întâlnesc un pelerin și nu doar persoane ce vin sau pleacă la plajă. Iau lucrurile așa cum sunt, mă rog și mă bucur
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
prea au. Școală! O să ziceți: ah!, asta-i prea de tot. Dar vă spun că ăsta-i adevărul gol-goluț! Da, aveau chiar și școală! Pe onoarea mea! Cică lucrau pe un fel de manechine în mărime naturală, cu niște clopoței agățați peste tot! Și, desigur, buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care făcea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sau, în orice caz, ar fi putut să reînvie. Așa că bietul lor suflet, refugiat în Vechiul Regat precum odinioară sufletele izgonite de Revoluția bolșevică în Emigrația Rusă la Paris și în alte mari orașe din Europa, avea de ce să se agațe. N-a fost însă nevoie. Copiii lor erau aici, deveniseră români sută la sută, și ele nu puteau să se dezică de ei și să se despartă de ei, și să trăiască duse cu gândul la mestecenii cei albi din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pornind dinspre ușa care se deschisese brusc într-o latură a încăperii, departe, peste mese, bănci și scaune. Frisonul străbătu mulțimea de băieți, care se precipitară către ușă. Alergând o dată cu ceilalți, Lucian simți aripile clătinându-i-se în spate. Își agăță rochia de înger de un colț de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mâna streașină la ochi... Dar primăvara vremea e capricioasă... Sâmbăta următoare venea o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul tribunei de dincolo de teren. Sus într-un colț rămăsese agățat un zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete, fanfara Garnizoanei... Uniforme bleumarin... Coborau în ritm de marș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puhoiului de spectatori care plecau. Culegem cioburile din iarbă și ne lasă să intrăm gratis până la sfârșitul anului! Domnul Dragnea mi-a zis că vrea doi băieți. Vii cu mine? Se lăsau pe sub bara de fier îndoindu-se pe spate, agățați de ea c-un balans acrobatic și o porneau peste gazon drept spre centru, de-a lungul liniei de mijloc. Lucrători în salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câte o singură culoare. Dar ce mai conta?... Un copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
roșie. În chiotele câtorva din mulțime, sulul trecea din mâna directorului în mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul războiului, de acoperișul tribunei, se zbătea cu neliniște, cu terfeloaga lui de coadă, înviorată ca o coadă de pisică nervoasă. ...Premiul la concursul literar... Cine altcineva ar putea să-l înmâneze dacă nu cea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aceeași asprime în glas. La o adică o scoți de tot, da? Poți să faci orice prostie prin oraș și, fără matricolă, nu mai ai nicio răspundere!" Nu-i descusută! s-a apărat Burlan. Doar într-o parte... m-am agățat de... "De?" l-a încolțit instructorul. Burlan își epuizase toate răspunsurile. "Altcineva!" a spus instructorul. Privirea i-a alergat peste capete. S-a hotărât imediat și a arătat cu degetul: "Tu!". Răducanu s-a simțit vizat și a făcut un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care Marilena sau Melisa, mă rog își prindeau ciorapii de nailon de portjartier. Asta ar fi văzut-o chiar un văr care ar fi fost de față, în casă la ele așa spune lumea... Tânărul funcționar se ținea de glume: agăța c-un deget jartiera ei, uite-așa, trăgea de ea întinzând-o... nu scoasă, nu!... chiar acolo, pe picior. După care lua brusc degetul și jartiera făcea pleosc! pe piele. Vasăzică Marilena sau, mă rog, Melisa se lăsa atinsă chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]