186,601 matches
-
foarte bucuroasă și cu speranța că visul meu va deveni realitate. Vă scriu această compunere cu scopul ca, printre cele multe pe care le veți primi, să pun și eu umărul la realizarea acestui vis. Vă mulțumesc din suflet pentru ajutorul pe care îl veți acorda școlii noastre făcând mulți copii fericiți asemenea mie. Mulțumim! Andreea Sfetcu, clasa a IV-a C Un șoricel ciudat, mouse! Când am auzit prima dată despre cuvântul mouse, a fost acum doi ani, gândul fugindu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de cuvânt. Ana-Maria Felderean, clasa a VI-a E O întâmplare în pădure Mama a trimis pe Ileana și Răducu să culeagă ciuperci. Când au ajuns la marginea pădurii, au văzut casa pădurarului în flăcări și au auzit strigăte de ajutor. Într-o clipă, ei au lăsat coșulețele cu ciuperci jos și au fugit într-un suflet în sat pentru a anunța oamenii despre cele întâmplate. Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
muncise toată vara. Oamenii din sat au dat dovadă, însă, de mult curaj și bărbăție în lupta cu flăcările, ce se dovedea din ce în ce mai grea. Ei au salvat toate bunurile pădurarului, munca lui de-o viață, dar și pădurea, pentru că fără ajutorul lor, focul s-ar fi întins până în pădure și ar fi fost o mare nenorocire. La sfârșit, când pericolul a fost îndepărtat, toată lumea s-a întors mulțumită în sat, lăudând fapta bună a celor doi copii, fără care, ei nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
elevii” și expresia „antepreșcolarii, preșcolarii și elevii” cu SINTAGMA „BENEFICIARII DIRECȚI”. (1 Elevii de la cursurile cu frecvență din învățământul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de performanță, de burse de merit, de burse de studiu și de burse de ajutor social. (Pentru unitate de reglementare, propunem reformularea textului, astfel: „Beneficiarii direcți din învățământul preuniversitar de stat, forma de învățământ cu frecvență...”. (2 Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și numărul acestora se
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București. (3 Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanță, de merit, a burselor de studiu și a celor de ajutor social se stabilesc anual în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, în limitele fondurilor repartizate și în raport cu integralitatea efectuării de către elevi a activităților școlare. (Pentru corecta reglementare, se impune reformularea tezei I, după cum urmează: „...a burselor se aprobă prin
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
face publică. (5 Finanțarea învățământului superior de stat poate fi realizată pe bază de contract și prin contribuția altor ministere, pentru acele instituții de învățământ superior care pregătesc specialiști în funcție de cerințele ministerelor respective, precum și prin alte surse, inclusiv împrumuturi și ajutoare externe. (6 Toate resursele de finanțare ale universităților de stat sunt venituri proprii. (7 Statul poate sprijini învățământul superior particular acreditat. (8 Instituțiile de învățământ superior de stat și particulare pot primi donații din Țară și din străinătate, în conformitate cu prevederile
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
călătorii rătăciți În vagoane coborâră să protesteze sau cel puțin să vadă ce se Întâmplă. Unii se gândeau să renunțe la drum, citind ei În această ultimă zdruncinătură un avertisment. Cei mai curajoși au sărit să dea o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart avea șofer la scară, casă cu etaj si bonă la copil. La aceeași vârsta, fiica Alidei trăia din orele de germană și Își creștea singură fiica. Pe ajutorul soțului ei nu putea conta decât Într-un singur fel: să accepte ideea că Îi era o povară și să ia singura decizie Înțeleaptă. După justificate ezitări, Werner Filcz s-a hotărât. I-au trebuit două lame pentru ca totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Am venit cu trenul, dar mă voi Întoarce cu taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin nu mi-ar fi de mare ajutor. În ce privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză și nu știu ce să aleg. Nu-mi imaginam că pentru un fleac ca ăsta ar fi nevoie de consilier. E o situație specială. Azi am primit ordinul de chemare, declară În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu pante domoale ca munții Dobrogei. Se Învârtea prin cartier ca Într-un oraș străin. Pentru a ajunge acasă, trebuia să recunoască, oricât de rușinos ar fi fost, că se Îmbătase și să dea un telefon Zorelei, sau să ceară ajutor puținilor trecători de care se izbea pe străzile Întunecoase și Întortocheate ale „Bosniei”. Să mă fi Îmbătat cu adevărat? se Întreba el privind pentru a treia oară În acea zi vila doamnei Ster. Bucuria care Îi Încălzise sufletul toată după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă la urma urmei treaba mea. Io am venit aici pentru că am văzut lumină. Lumini mai sunt ele, În oraș. Dar numai dumneavoastră mă puteți ajuta să-mi amintesc. Poftim? V-am spus doar. Nu vă pot fi de nici un ajutor. Cum așa? N-am nici un mijloc la Îndemână. Puțină bunăvoință. Nu ajunge. Ba da. Eu vă spun că nu. Nu vreți deci... Nu pot. Și nici nu vreau!... Păcat. Și de ce nu vreți? Nu mă interesează. Carevasăzică nu vă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
evreu mioritic! Se apăra fără convingere de această vină obscură, fără greutate și fără consecințe, prin urmare neimputabilă, precum naivitatea sau entuziasmul În cazul unui adolescent. Când s-a demolat sinagoga de pe Progresului, a dat și el o mână de ajutor celor ce Încărcau cărămizile și lemnul În camioane: ca să se termine cât mai repede și să nu mai vadă urmele profanării. Când ultima cărămidă a fost aruncată Într-o Tatra de 20 de tone, În urale și aplauze, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
năvală spre cei care strigau tot timpul, iar larma devenea și mai puternică pe măsură ce se Îngrămădeau acolo, Xenofon se gândi că se petrece ceva important. Încălecă pe cal și, luându-l cu el pe Lykios cu călăreții lui, porni În ajutorul lor. Dar deodată Îi auzi pe soldați strigând: Marea, marea! Aceste cuvinte trecură din gură În gură, Încât toți cei de la ariergardă, cu caii de povară și carele, alergară acolo. Când ajunseră În vârf se Îmbrățișară unii cu alții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bábeș Victor la un loc, nu cred se fi avut cunoștință de el. Ei, nu, se prea poate, Însă Eleonora, studentă la Cluj, la Litere, a fost pe aici În mai multe rânduri, cu tot felul de străini care aduceau ajutoare și planuri de dezvoltare rurală. S-a Întâmplat să stea la mine, Încă de la prima venire. E o fată plăcută, instruită, harnică și, ai să râzi, domnule Húsvágó, credincioasă. După doi ani, m-a anunțat că s-a săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dinți și fără urmași, dacă nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu anunțați procuratura, don șef? Întrebă un subordonat venit În ajutor. Și de ce s-o anunț? Avem vreme, Iovane. A fost o tentativă de atentat, don șef! Ce tentativă, lovane? De răsturnare a Regimului... Hai, măi, Iovane... Nu de Regim Îi vorba aici, ci de mine. De dumneavoastră? Păi cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase chiar câteva ore de desen de la Janka Olejnik. De la ea Împrumutase o anume energie vitală, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se zice că unii mănâncă aguridă, iar altora li se strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins atunci deasupra lui, și-a lipit buzele de buzele lui și, ca Într-un exercițiu de prim ajutor a urmat, cu o violență ce depășea violența cuvintelor dojenitoare de până atunci, toate mișcările cerute de resuscitare prin respirație gură la gură. Atunci i-a făcut semn lui Flavius-Tiberius că ar fi bine ca ei să-și caute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu să vândă antene parabolice În zilele noastre, zise Iolanda. Adevărate rețetare ale cretinizării, completă Petru, jenat parcă de elanul său retoric pe care Iolanda nu Îl prețuia În mod deosebit. În fond, toată strădania sa de a veni În ajutorul doamnei Ster, chiar cu riscul unei mici chermeze de cartier, a urmărit În primul rând propriul său interes. Prezența Iolandei nu era Însă și o garanție a Întoarcerii ei cu adevărat. Asta Însemna să fi venit fără Klausul ei Îmbălsămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Borodino și cu prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici țipenie de om. Era o zi înnorată, mohorâtă și nemărginită. Și eu mă simțeam nemărginit. Am simțit pe dată pornirea de-a ieși val-vârtej din casă, strigând după ajutor și alergând cât mă țineau puterile, așa încât cineva să mă vadă și să-mi demonstreze că sunt o persoană în carne și oase, să cheme un doctor sau pe cineva care să mă poată pune înapoi la locul meu, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și mă trase la fund. Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întors în tabără, o jumătate de oră mai târziu, Clio stătea încă afară și mâzgălea ceva în ghidul turistic. — Știu, am spus, așezându-mă lângă ea pe covorul de trestie. — Mă simt îngrozitor. Nu știu niciodată cum să fiu de ajutor. — Îți iese oricum întotdeauna, am zis. Iar după aceea: Îmi pare rău că se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în continuare ghidul în mână, și-mi strânse capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]