15,786 matches
-
și artistică. A debutat ca filosof în „Revista contimporană” (1873), cu un studiu ce oscilează între spiritualism și pozitivism. Aproape în același timp cu V. Conta, el încearcă, timid, să pună bazele unei metafizici materialiste. Concepția sa estetică este eclectică, alăturând mecanic idei pozitiviste și idei aparținând esteticii transcendentale. Cu toate acestea, L. ocupă în epocă un loc distinct, prin larga răspândire, asigurată de cursurile sale universitare, a principiilor esteticii pozitiviste. Influențat de metoda sociologică a lui Auguste Comte, el și-
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea deschidere către trecut, prin poeticitate, în fine, prin textualismul definitoriu. Textele de la Monte Negro
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
textele lui Petre Țuțea. Venit în literatură dintr-un domeniu în care proprietatea termenilor este obligatorie, eseistul își creează, mai întâi, un preambul teoretic consistent, prin invocarea unui consens semantic, urmat de rezumarea imparțială a opiniilor celuilalt. Exordiului i se alătură expunerea părerilor proprii, bazate pe o atitudine tolerantă cu privire la libertatea de opinie și pe respectul față de cuvântul tipărit. În mod constant sunt analizate probleme precum legăturile poeziei cu arhitectura, muzica, drama, tragedia, teologia, relația dintre vers și poezie. SCRIERI: Pornind
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
sfârșitului lumii. Cristos se va întoarce foarte curând, înainte chiar de sfârșitul vieții ucenicului său cel iubit. În același timp, evanghelia transmite o altă interpretare, acceptată de anumite comunități creștine, potrivit căreia Ioan va rămâne în viață până la sfârșitul veacurilor, alăturându‑se astfel celor doi profeți, deja consacrați, Ilie și Enoh. Pe baza acestei interpretări - false, în opinia autorului Evangheliei - poate fi explicată prezența lui Ioan alături de Ilie și Enoh în De consummatione. Ar trebui deci să conchidem că autorul apocrifei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și Balaurul” la sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne interesează în mod special, a fost alcătuită în jurul anului 165, cel mai probabil în mediul assideilor, cei care „s‑au alăturat preotului Mattathia și fiilor lui în mișcarea de revoltă împotriva elenismului” (M. Delcor, Le Livre..., p. 15; cf. și 1 Mac. 2,42, în Septuaginta, vol. 3, București, Iași, 2005). Într‑adevăr, această a doua parte constituie ecoul luptei iudeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profeților. Cei patru sute de profeți „ai curții” îl asigură în unanimitate că o atare acțiune este plăcută lui Dumnezeu. Iosafat, aliatul lui Achab, insistă să fie întrebat și profetul Miheia. Dacă la început cuvintele lui sunt ironice, părând să îl alăture părerii colegilor săi oportuniști, în momentul în care este obligat să spună adevărul, Miheia dezvăluie dreapta profeție a lui Dumnezeu care este potrivnică voinței regelui. Apoi, el arată tuturor modul în care au putut fi înșelați ceilalți profeți de către divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâlnirea fertilă, pentru prima oară aici, a „treimii moderniste românești”, Tzara-Vinea-Maniu, cel din urmă, prezent și el în revistă, atât cu texte, cât și cu grafică din placheta în curs de apariție Figurile de ceară. Lui Marcel Iancu i se alătură cu „desenuri” Claudia Millian și Henry Weisselberg, cu toții susținând fericit, și în registrul plastic, un mesaj modern, cu o paletă elocventă a stilisticii de epocă. Editată la sfârșitul unui an de prag pentru evoluția mentalului și formelor literare, când, pe
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
continuare a altei societăți, secrete, din 1822, întemeiată de unii boieri munteni refugiați la Brașov, între care Nicolae Văcărescu, Grigore Băleanu, Constantin Câmpineanu, Ion Câmpineanu, I. Em. Florescu, R. Voiculescu, Dinicu Golescu și episcopul Ilarion al Argeșului, cărora li se alătură brașovenii Vasile Pop și Ioan Barac. După dizolvarea acestei societăți, care avea în vedere mai ales revendicări politice, Dinicu Golescu și Heliade s-au hotărât să alcătuiască altă asociație, numai cu scopuri culturale și literare. Mai târziu alături de ei vine
SOCIETATEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289762_a_291091]
-
SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație constituită la Roma în 1957. Inițiativa a aparținut monseniorului Octavian Bârlea, căruia i s-au alăturat douăzeci și cinci de intelectuali români din exil - filologi, istorici, filosofi, teologi, oameni de cultură -, între care N. I. Herescu, Eugen Lozovan, Paul Miron, Mircea Popescu, George Racoveanu, Flaviu Popan, Vasile Posteuca, D. C. Amzăr, N. A. Gheorghiu, Titus Bărbulescu, Petru Iroaie. Ideea înființării
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
cu Valeria Mitru. În septembrie 1944 moare pe front mezinul scriitorului, Paul-Mihu. Apar acum ultimul volum din trilogia Frații Jderi (Oamenii Măriei Sale, 1942), culegerea Poveștile de la Bradu-Strâmb (1943) și scrierea autobiografică Anii de ucenicie (1944). După august 1944 S. se alătură fără rezerve regimului impus de ocupanții sovietici și primește funcții importante: membru, apoi vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (1947-1961), membru în Consiliul Mondial al Păcii, președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor (1956-1961; avusese această demnitate și în 1940, în cadrul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și întingea într-o solniță cu dânsul, apoi îl vându jidovilor”, îl „mozavirea” și îndemna „gloatele ca să-l ucigă, și să șază în locul lui”? Poate... Hrizea din Bogdănei („Hrizică-Vodă”, cum îl numesc ironic Miron Costin și cronicarii munteni) s-a alăturat răsculaților și aceștia l-au proclamat Domn („domn din mijlocul mărăcinilor” - observă acid Stoica Ludescu), căci Constantin Șerban se repliase pe lângă trupele intervenționiste. Bătălia de la Șoplea și luptele care au urmat i-au fost defavorabile lui Hrizea. Prins la Brăila
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
într-o parte și într-alta. Și căutând Vintilă vodă înapoi, zisără: ce aleargă cu cai? Iar cumnată-său zisă: cei nebuni ai mei ungureni. Și așa îi păru că vor să treacă pre lângă dânsul înainte, iar ei să alăturară și-l junghiară cu sulițele și muri”. Alte surse vorbesc despre „secure” ori „lance”, iar Cronica Bălenilor evocă mai mulți participanți: „au năvălit ei mai înainte, de au tăiat pă domn în malul Jiiului și au scăpat ei dă moarte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au sositŭ casa lui Ieremiei-vodă și poate hi pentru răutățile ei, că era o feméie răpitoare, precum spunŭ, și de vréme ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion-vodă (de va fi așea), și de frica lui Dumnedzău depărtată...” 122. Dar, alăturând și acest „caz” lângă celelalte, putem spune - împreună cu Franck Collard - că, uneori, în casele domnești, otrăvirea, mijloc radical de rezolvare a litigiilor și a chestiunilor complicate, era une affaire de femmes. De mâna turcului se putea muri nu numai la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Gheorghie Bogdan vel-jitnicer și pe Lupul sulgeriul...” Capul uneltirii fusese marele vistiernic Vasive Gheuca, însurat cu Simina, fiica lui Grigore Ureche. încercase marele boier să-i ridice pe mereu neliniștiții locuitori din Orhei și Lîpușna 198 și să-și alăture și alți boieri. între ei, pe marele jitnicer Gheorghe Bogdan, căsătorit cu fiica marelui vistiernic Palade, Maria 199. De inimiciția unor voievozi boierii scăpau, uneori, autoexilându-se. Câteodată pribegia era fără întoarcere. Marele vornic Vasile Costachi, cel însurat cu Catrina, fiica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfârșitul acestui veac”317, văl cu care este pictată Elisabeta Movilă la Sucevița. Vremea lui Alexandru Lăpușneanu a oficializat în Moldova caftanul răsăritean (purtat până atunci doar de Doamne și de marii boieri). Curând caftanul va deveni însemn al învestiturii, alăturându-se firmanului dat de sultan (căci Domnul, odată numit în funcție, era înscris, simbolic, în ordinul select al ienicerilor purtători de caftane). Caftanul era o mantie amplă, lucrată din catifea, cu mâneci strâmte și lungi până la pământ, îmblănită cu samur
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean; Dan I, fiul lui Radu Basarab, mort la doar un an după tatăl său), prima necropolă domnească. I se va alătura în curând cea de-a doua necropolă (între timp Mircea cel Bătrân, mort la 31 ianuarie 1418, ridicase mănăstirea Cozia, unde sarcofagul său, aflat în pronaos, - „au domnit [...] ani 29 și au murit în domnie (notează Letopisețul Cantacuzinesc) și s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserica din Balaci îl cinstește în calitate de ctitor din 1684 și pe aga Constantin Bălăceanu, ginere al lui Șerban Cantacuzino și dușman neîmpăcat al lui Constantin Brâncoveanu; casele marelui ban Cornea Brăiloiu se aflau în Oltenia, la Văleni, unde le-a alăturat și o biserică în care îi putem vedea chipul; Radu Mihalcea Cândescu, ucis de Mihnea al III-lea Radu în 1569 (era mare vornic, când a fost omorât), și-a făcut curțile la Cândești - prin 1650-1651 - și lângă ele, o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1653 (Domnul i-a dat pe mână armata), devenise rudă cu frații Ciogolea, căci Dumitru Buhuș, primul soț al Dafinei, era văr primar cu Sofronia, mama lui Pătrașco Ciogolea stolnicul 255. I-a fost lesne serdarului Ștefan să li se alăture Ciogoleștilor în uneltirea pusă la cale de Gheorghe Ștefan (cu care marele stolnic Pătrașcu Ciogolea era cumnat, căci o ținea pe Todosia, fiica vistierului Toader Boul 256) împotriva lui Vasile Lupu și să devină un personaj important al „istoriei din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
eliberări; cei doi garanți au fost băgați și ei în temniță) și toți cei care îl însoțiră pe Vodă la Istanbul fură exilați în Asia Mică, la Kiuta Lia (Chiutaia). Și membrii familiei (Pană, fratele Doamnei Marica, nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ne spune Vechiul Testament (Deuteronomul 32, 22); focul veșnic, de nestins, opus vieții veșnice (Matei 25, 46); focul mereu în acțiune într-o alcătuire subterană fără ieșire, concretizare a mâniei de neocolit a lui Dumnezeu, stârnită de păcat 504. I se alăturau chinul, munca, tortura - „scaune de focu”, „capaciu de fieru, și stâlpurile lui de fieru, și de stâlpurile era spânzurat nărod multu, bărbați și muieri, de imbi” - într-un concert ce pune în acțiune mai mulți agenți. Celor ce aveau „sufletul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făcut zarvă cu căzacii”. Era frumoasă și tânără (se născuse cam prin 1630) Ruxandra și pețitorii au început să apară. S-a reactivat prințul Wiszniewiecki - rival la mâna ei al lui Sigismund Rakóczy și al contelui Potocki -, i s-a alăturat nepotul lui Mihai Viteazul, Mihai, fiu al lui Nicolae Pătrașcu. N-a avut succes nici unul, Ruxandra și-a ținut văduvia și a rămas pe pământ ucrainean (unde nu a avut o viață liniștită, încurcăturile judiciare nelipsind 570) până la moartea lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
615) este covârșitoare. în perspectiva conturată de filosofia acestui discurs, demersurile Voievodului își reconstituie grandoarea pe niște dimensiuni firești și în planul unor rosturi pământești. Printr-o subtilă asociere (ce aparține intenției auctoriale), în care „mamei divine”, Fecioara, îi este alăturată „mama pământeană”, Neaga, falnica zidire de la Curtea de Argeș (al cărei hram este Adormirea Maicii Domnului) devine întruchiparea strălucită a unui act comemorativ cu un conținut limpede. Gestul pios („Dreptu acéia și eu m-am nevoit și am început casă a zidi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mitică actualizat, ca în Desene rupestre (1989). În Teatrul ca metaforă (1976) și în Dialog interior (1987) se reproduc cronici dramatice ale unor spectacole, precum și extrem de interesantele „însemnări ale unui telefob”, meditații asupra raporturilor teatrului cu televiziunea. Acestora li se alătură mai multe eseuri de teorie a dramei și analize ale unor piese românești, cu multe observații originale și într-un stil intelectual de ținută. S. a mai semnat scenarii de film - Orașul văzut de sus (1975), Gloria nu cântă (1977
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
cel care îl prețuia, dar care nu i-a iertat „dezertarea” de la „Neamul românesc”, Ovid Densusianu, mentorul de la „Vieața nouă”, de care o neînțelegere minoră avea să îl îndepărteze pentru totdeauna, sunt doar o parte dintre cei invocați. Li se alătură „prietenul fantasc” - Ion Barbu, celălalt prieten de o viață - Ion Vinea, apoi Tudor Vianu, I. M. Rașcu, Eugeniu Speranția ș.a. Eseul dedicat în 1922 lui F. M. Dostoievski, între primele la noi, pornește de la datele oferite de biografia scriitorului rus, pentru
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
decât epigraful pe care Arion Roșu i l-a ales din Valéry: „Nos plus claires idées sont filles d’un travail obscur”. În România contemporană Însă, din păcate, n-am Învățat nimic eficace despre Asia. Dar vechii resemnări Îi pot alătura În sfârșit mulțumirile pentru boierul Constantin Cornescu Oltelniceanu, care și-a vândut acum 170 de ani cele câteva moșii pentru a-și cumpăra noile volume din Journal Asiatique: răscumpărate de la Dionisie Romano (care voia să scrie la 1854 o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]