78,666 matches
-
afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut de buze și nas. Nu avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se imprimase pe hârtia albă ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu parfumul înțepător. Duse plicul la piept și-l ținu câteva clipe acolo, cu ambele mâini, cu ochii închiși, cu gândurile departe. Un val de aer cald îi cuprinse trupul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la o primă privire, apoi rupse cu grijă marginea îngustă a plicului. În interior se vedea scrisoarea, dar mâinile Karinei nu îndrăzneau să o scoată. Parcă primise sentința de condamnare la moarte, atât era de tensionată. Scoase scrisoarea din închisoarea albă a plicului și o despături cu atenție. Se sufoca. „- La naiba! E doar o scrisoare. Ce te panichezi așa? - Nu mă pot controla. E ceva mai presus de mine care îmi provoacă aceste stări. - Deschide mai repede și scapi de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se întorsese de la propria înmormântare. Reuși cu greu să descheie toți nasturii. Îndepărtă cămașa cu gesturi lente, enervant de încet, deși asta o irita, îi producea o durere surdă, inexplicabilă pe care însă o prelungea în mod conștient, intenționat. Pielea albă, pe care nu o mângâiase razele soarelui de prea mult timp și nici mâinile străinului, contrasta puternic cu negrul sutienului fin de dantelă dându-i o nuanță palidă, cadaverică. Îl lăsă la locul lui, hipnotizată de noua imagine care începea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-și ascunde defectele. „- Știi ce-ți lipsește ție? Iubirea.” Închise ochii. Trupul lui cald, gol, se lipi de al ei, rece. Îi îndepărtă delicat părul de pe umărul gol îndreptându-l spre spate. Buzele lui fierbinți, flămânde, mușcau ușor din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui, a trupului său fierbinte, persista încă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-se în fața dulapului cu haine. Tot ce era negru ajungea în sacul destul de încăpător pentru hainele care se tot înmulțeau. Nu se îndură să renunțe la două perechi de pantaloni care îi plăceau în mod deosebit, lăsându-le pe raftul alb al dulapului aproape gol. Legă sacul, se încălță și coborî grăbită scările pentru a duce voluminosul bagaj la gunoi. Observă că trecătorii se uitau la ea contrariați, dar îi ignoră declarând că nu-i pasă deloc și că nu o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nicăieri, în fața ei, neînțelegând la ce se referă. Bărbatul își coborî privirea pe corpul ei fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să oprească prosopul care aluneca pe lângă corp. Acesta era la locul lui, nu și bărbatul. „- Oh, Doamne! Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza penibilă în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
veniră în minte cuvintele unui medic atunci când făcuse o consultație din cauza durerilor repetate. „- Nici eu nu vreau să te mai simt. De ce te simt? Vreau să încetezi să mai bați.” Ridică pleoapele grele, umede, iar privirea îi căzu pe hârtia albă pe care erau scrise cu litere de tipar, cuvintele lui. Întinse mâna spre ea, dar distanța era mult prea mare pentru a ajunge să o atingă, să o ia. „- Ești departe. Nu-mi poți fi aproape când am nevoie de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
părea și singura, era aceea de a-l întreba chiar pe el. Cum? Exact așa cum proceda și el. Cu emoțiile care o sugrumau și pe care cu greu reușea să le stăpânească, scrise cu litere de mână pe o hârtie albă de dimensiuni mici: „Cine ești tu?” Nu reuși să scrie mai mult de atât, dar era suficient dacă primea un răspuns. O împături cu grijă și cu inima bătându-i de să-i iasă din piept și o puse într-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
insistentă acea prezență pentru a o putea ignora. Mergea pe marginea trotuarului, foarte aproape de stradă cu gândurile departe. Își dorea atât de mult să afle cine era acel bărbat, încât nu se mai putea concentra la nimic altceva. O mașină albă mergea încet pe lângă ea. Nu observase când încetinise. Se trezise dintr-o dată din visare cu mașina aproape. S-a blocat. Picioarele nu mai reușeau să susțină greutatea corpului. În orice secundă se putea prăbuși și din cauza stării de slăbiciune pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a nu fi penalizați ulterior. Poștașul își luă rămas bun, iar Karina îi mulțumi încă o dată pentru gest și coborâră împreună. Ridică corespondența cu o ușoară strângere de inimă. Printre revistele publicitare și două facturi nu mai găsi nici un plic alb. De ce mai aștepta un semn din partea lui dacă nu ar fi acceptat niciodată să aibă o relație cu un bărbat ca el? Un afemeiat căruia îi străluceau ochii și-și rupea gâtul după o fustă scurtă și un decolteu generos
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nici ea nu-și putea explica cum de nu aruncase bluza neagră și pantalonii asortați pe care îi purta, atunci când făcuse curățenie prin hainele întunecate. Deschise cutia poștală, care continua să scârțâie la orice mișcare, din care scoase un plic alb. Simplu. Fără destinatar, fără expeditor. Mâinile nu-i mai tremurau. „- Ce-ar mai avea de spus acum, după o tăcere atât de lungă în care nu i-a păsat absolut deloc ce simțeam, cum mă simțeam?” Cutia de carton, pusă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
grăbite să ajungă la destinație. Dar în sfârșit ajunse. Prin parc doar câțiva trecători grăbiți. Puțini. Era liniște, liniștea aceea de care avea nevoie pentru a-și auzi gândurile. Se așeză pe o bancă retrasă, sub o boltă de trandafiri albi. Parfumul lor o opri din orice activitate pentru câteva clipe. Își răsfăță nările și-și umplu plămânii cu mirosul amețitor. Repetă de mai multe ori acțiunea, nesățioasă, dornică să o inunde aroma relaxantă. Avea nevoie de aerul acela proaspăt, parfumat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe cer, alungând norii cu ușurință. Karina era ferită de razele lui care încercau să se furișeze prin desișul florilor și frunzelor protectoare de trandafir, dar în zadar. Scoase sticla cu apă și bău cu poftă câteva guri. Plicul acela alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac și-l apropie de nas. Nu simțea mirosul lui. Se îndepărtase atât de mult de nu-l mai simțea? Sau ea ieșise din joc? „- Te iubesc!” Doar atât conținea fila albă împăturită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acela alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac și-l apropie de nas. Nu simțea mirosul lui. Se îndepărtase atât de mult de nu-l mai simțea? Sau ea ieșise din joc? „- Te iubesc!” Doar atât conținea fila albă împăturită în două pe care o scoase din plic. Cât de mult așteptase momentul în care aceste cuvinte erau rostite de buzele lui foarte aproape de urechea ei însetată să le audă, să le asculte la nesfârșit, care să alunge toate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vrut să impresioneze cu astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși fusese împrăștiată de vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era frumos. Pe lac plutea un covor verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă nu urmărise stropii care cădeau din belșug, de la fereastră în dimineața aceea și nu știa că riscă să se murdărească. Alesese un sacou alb cu frunze asortate cu toată gama de culori a toamnei și o bluziță verde de mătase. Se privise mult în oglindă, admirând noua ținută care reușea să-i scoată în evidență verdele ochilor triști, umbriți de gene negre, lungi. Se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Costantin Haralambie Covatariu a descoperit bucuria scrisului relativ târziu, a trăit până spre vârsta tâmplelor albe în miezul unei epoci ce i-a fost hărăzit de destin și a răzbit cu demnitate prin ani, făcându-și datoria firească față de sine, familie și cei din neamul său. Să tot fi împlinit șapte decenii de viață când a
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fii slugă. Omul se cade să mănânce pentru a trăi nu să trăiască pentru ca să mănânce. Când uită numărătoarea paharelor consumatorii de „băuturi alese” e bine să meargă la culcare! De la o vârstă oamenii sunt ca niște copii mari cu părul alb. Cu adevărat ești bătrân când ai uitat că ai fost cândva copil! Despre unii aflați că sunt în situații delicate, se spune că sunt „în găleată”! Pesemne că nu s-au gândit la timp că și într-o „găleată” te
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Restul e experiență de viață, nici perfectă, nici imperfectă... Este bine să cântărim manifestările celor răi, să știm de ce să ne ferim! La multe fructe gustul, savoarea se regăsesc în coajă, în învelișul miezului... Intrigile, uneltirile, „misterele” cusute cu ață albă sunt urzite pentru ascunderea adevărului adevărat. Ordinea, disciplina, punctualitatea, bunul simț, respectul, recunoștința, înțelepciunea, generozitatea; sunt tot atâtea sălașuri ale ideii de frumos. Suntem singuri în tristețile noastre. Să nu ne iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și durerile
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cum îi pare Clarita mamei tale?". Capitolul XI Cu invazia dragostei, ce maree de melancolie! Este o simțire a vieții ca o topire, este un vis de a dormi mereu în brațele Claritei. Merge la plimbare pe malurile râului; din albii plopi ning semințe înaripate, fulgi de viață. Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
află locul pensionarilor; dar mai înainte, fă copii, Apolodoro!" Ajuns acasă, îi cere sevitoarei o ciocolată. Ascultă Petra, te-ai gândit vreodată să te omori? Eu? Nici gând! și iese surâzând. Cum râde! Ce dinți arată râzând! Niște dinți extrem de albi, sănătoși, bine aliniați, niște dinți făcuți pentru a râde, a mânca și pentru a mușca. Ce sănătate! Ce culori! Să o vezi și să o auzi cum respiră. Și să ai copii te-ai gândit? Duceți-vă, duceți-vă, lăsați
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
grijă la asta, Apolodoro, și nu te concentra. Fii expansiv! Ce e asta, plângi? Da, pentru tine, tată. Pentru mine, dar nu te înțeleg. Și încă rigid cadavrul, vor urma celulele vibratoare conservând activitatea sa normală și vor trăi globulele albe sau leucocitele, aceste celule amiboide. Nu e un moment precis în care viața se oprește pentru a începe moartea; moartea se desprinde din viață, ceea ce fiziologii numesc necrobiosis, moartea vieții, a acestui don Fulgencio. "Fă copii" aude Apolodoro, la auzul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
soneto; burla burlando van los tres delante. Yo pensé que no hallara consonante.32 ............................................................... Dar consoane nu trebuie să-mi lipsească, și în ultimă instanță, voi merge la asonanță 33 sau la vers liber. Căci dacă e vers liber, sau alb cum alții îl numesc, blank verse, de ce nu avem de asemenea proză liberă sau albă? În numele a ce trebuie să ne înhămăm la amenințătorul jug al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
consoane nu trebuie să-mi lipsească, și în ultimă instanță, voi merge la asonanță 33 sau la vers liber. Căci dacă e vers liber, sau alb cum alții îl numesc, blank verse, de ce nu avem de asemenea proză liberă sau albă? În numele a ce trebuie să ne înhămăm la amenințătorul jug al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cântul, dansul 1. Actorii purtau măști, care accentuau trăsăturile și măreau figura, având pictate pe ele pasiunile dominante pe care personajele le întruchipau. Trebuie amintit caracterul convențional al acestor măști; astfel, un om ras însemna un bătrân nenorocit, un om alb reprezenta un preot, omul blond - un erou etc. Printr-un dispozitiv special, masca amplifica vocea actorului. Astfel, chiar și spectatorii din ultimele rânduri puteau împărtăși aspectele vizuale, ca și pe cele vorbite ale piesei. Costumele erau și ele convenționale și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]