13,186 matches
-
pentru moment adresele din provincie și încă vreo două aparținând unor indivizi ― prieteni buni cu Dascălu în liceu ― dar învîrtindu-se acum în cu totul alte sfere. Ochii i se aprinseră brusc în fața unui nume, mai bine zis în fața unei străzi: Aleea Duma 9. ― Interesant! Locotenentul fu de acord fără să știe despre ce era vorba. Important i se părea că în jurul lui Cristescu începe să se simtă ceva din vechiul aer. ― Gelu Dincă, Aleea Duma 9! ― Contabil, preciză Azimioară. Pe listă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nume, mai bine zis în fața unei străzi: Aleea Duma 9. ― Interesant! Locotenentul fu de acord fără să știe despre ce era vorba. Important i se părea că în jurul lui Cristescu începe să se simtă ceva din vechiul aer. ― Gelu Dincă, Aleea Duma 9! ― Contabil, preciză Azimioară. Pe listă se aflau toate indicațiile. ― Nu-ți spune nimic chestia asta? ― E văr de-al doilea cu Dascălu. ― Altceva. Adresa! Strada face colț cu cea a Melaniei Lupu! Azimioară întrebă circumspect: ― Îți spui probabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet maiorul. Arătă spre blocurile noi care se ridicau în dreapta: Să-mi dai milioane și nu m-aș muta aici! Locotenentul arboră un aer filozofic: ― Moartea c un fenomen inevitabil. ― Eu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
soare crud, care arginta zăpada, aprindea candele pe câte o cruce părăsită: "I. N. R. I ― Spiru Papadopol născut 1820, repauzat 1905..." Bătrânul își pierduse răbdarea și urmărea cu o schimă nemulțumită mișcările Melaniei Lupu. Doru Matei privea absent în lungul aleii. Arăta obosit și prost dispus. Cristescu, însoțit de Azimioară, se apropie. Grigore Popa clipi nervos și scoase nasul din fular. ― A... Ați venit... E drăguț din partea dumneavoastră... ― Condoleanțele mele! ― Mulțumesc. Simula destul de neîndemînatic surpriza și maiorul se miră de ce o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
normal", obtuz, lipsit de sensibilitate. Maiorul deschise agenda verificând adresa. Marin Vâlcu își petrecea concediul la soră-sa. Pe gard atârna, într-un singur cui, o tăbliță veche. Literele abia se mai deslușeau: "Nu intrați. Câine rău". Maiorul înaintă pe aleea pietruită trăgând cu coada ochiului la ferestre. Nu se mișca nici o perdea. Sună lung. Aproape simultan se auziră pași și o voce puternică de femeie. ― Imediat, Gheorghiță! Apăru un chip oval, cu ochi negri, rotunzi. Putea să aibă 55 sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inițiat un program de cercetare a necropolei tumulare de epocă greacă (tumulul TA95, foarte complex prin amenajările și bogăția inventarului mobil, este un unicat în întregul bazin pontic). Asistăm la existența unei lotizări de tip familial, a unei rețele de alei și străzi care asigura accesul la unitățile acesteia. Cu această ocazie, în acest sector, a fost identificată și cercetată și o bazilică paleocreștină extra muros cu amenajări subterane de un tip nemaiîntâlnit printre monumentele contemporane ale Dobrogei. În anul 1998
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
unei lame înalte și cenușii care înțepa cerul prea jos, la vreo sută ― o sută douăzeci de metri, o clădire cu o înfățișare ciudat de sinistră. Afară nu era nici un semn care să arate ce se petrece înăuntru, doar o alee îngustă care ducea de la trotuar la o ușă simplă, deloc impresionantă, la nivelul străzii. În timp ce suna, încerca să și-l închipuie pe Gilbert Neelan îndreptîndu-se pe aceeași cale spre ziua morții, pășind în fața ușii și apoi dispărînd definitiv. Imaginea mintală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de Tănase și Ion. Victima Matei Ion se ocupa mai mult cu furatul. În noaptea respectivă a furat din harbuzăria cap-ului un sac de harbuji, pepeni verzi. Pe drum s-a întâlnit cu acești patru rău făcători chiar pe aleea unde a fost ucis. Ei l-au luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat pedeapsa capitală. Au lăsat cadavrul pe aleea gării, au luat sacul cu harbuji, s-au retras într-o grădină unde au
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pepeni verzi. Pe drum s-a întâlnit cu acești patru rău făcători chiar pe aleea unde a fost ucis. Ei l-au luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat pedeapsa capitală. Au lăsat cadavrul pe aleea gării, au luat sacul cu harbuji, s-au retras într-o grădină unde au rămas până ce au devorat toți cei cinci harbuji. Apoi au început să se bată între ei cu cojile rămase. Când a început ancheta cu Croitorul Ioan
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
A LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-A ÎNĂLȚAT STINS : "ÎNTR-O FRUMOASĂ DIMINEAȚĂ DIN LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL RIDICĂ PRIVIREA : ― Ce părere aveți ? Rieux răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". "E mai concret", adăugase el. Altădată le citi celor doi auditori ai săi prima frază astfel modificată: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o superbă iapă alezană, aleile înflorite din Bois de Boulogne". ― Nu-i așa, spune Grand, că o vezi mai bine ? Și am preferat: "într-o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența. S-A ARĂTAT APOI FOARTE PREOCUPAT DE ADJECTIVUL "SUPERBĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
da ! Si, treptat, un zâmbet se așternea pe chipul său. Câtva timp după aceea, a mărturisit că adjectivul "înflorite" îl stânjenea. Cum nu văzuse niciodată decât Oranul și Montelimarul, le cerea uneori prietenilor săi indicații asupra modului în care înfloreau aleile din Bois de Boulogne. Lui Rieux și lui Tarrou aceste alei nu le făcuseră, la drept vorbind, niciodată impresia că ar fi înflorite, dar convingerea funcționarului îi făcea să șovăie. El se mira de nesiguranța lor. "Numai artiștii știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
timp după aceea, a mărturisit că adjectivul "înflorite" îl stânjenea. Cum nu văzuse niciodată decât Oranul și Montelimarul, le cerea uneori prietenilor săi indicații asupra modului în care înfloreau aleile din Bois de Boulogne. Lui Rieux și lui Tarrou aceste alei nu le făcuseră, la drept vorbind, niciodată impresia că ar fi înflorite, dar convingerea funcționarului îi făcea să șovăie. El se mira de nesiguranța lor. "Numai artiștii știu să observe". Dar doctorul l-a găsit o dată într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de mare surescitare. Înlocuise "înflorite" cu "pline de flori". Își freca mâinile. În sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se bâlbâi puțin. S-a așezat cu un aer copleșit. Apoi i-a cerut doctorului să-i îngăduie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se bâlbâi puțin. S-a așezat cu un aer copleșit. Apoi i-a cerut doctorului să-i îngăduie să plece. Avea nevoie să se gândească. CHIAR ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ, MAI TÂRZIU S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mele. Se gândise să suprime cuvântul "Boulogne", socotind că toată lumea va înțelege despre ce pădure este vorba. Dar atunci fraza părea să lege de "flori" ceea ce, de fapt, se raporta la "alei". Se gândise și la posibilitatea de a scrie: "Aleile pădurii pline de flori". Dar așezarea cuvântului "pădurii între un substantiv și un calificativ, pe care le despărțea în mod arbitrar, era pentru el ca un ghimpe în talpă, în unele seri, într-adevăr, părea mai obosit chiar decât Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care trebuie să le faci ca să marchezi un gol. \ Sigur, a mai spus Rambert. Dar meciul nu durează decât o oră și jumătate. Monumentul eroilor din Oran se află pe singurul loc de unde poate fi zărită marea, un fel de alee care merge pe o distanță destul de mică de-a lungul falezelor care domină portul. În ziua următoare, Rambert, ajuns primul la întâlnire, citea cu atenție lista celor morți pe câmpul de onoare. Câteva minute mai târziu, doi bărbați s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rambert, ajuns primul la întâlnire, citea cu atenție lista celor morți pe câmpul de onoare. Câteva minute mai târziu, doi bărbați s-au apropiat, l-au privit cu indiferență, apoi s-au dus să se sprijine în coate de parapetul aleii și păreau în întregime absorbiți de contemplarea cheiurilor goale și pustii. Aveau amândoi aceeași statură, erau îmbrăcați la fel, cu pantaloni albaștri și tricouri bleumarin cu mâneci scurte. Ziaristul s-a îndepărtat puțin, apoi s-a așezat pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
citească. Era un manuscris scurt, de vreo cincizeci de pagini. Doctorul l-a răsfoit și a înțeles că toate aceste foi nu conțineau decât aceeași frază recopiată la nesfârșit, modificată, îmbogățită sau sărăcită. Fără încetare, în luna mai, amazoana și aleile din Bois de Boulogne se confruntau și se așezau în diferite feluri. Lucrarea avea și explicații, uneori nemăsurat de lungi, și variante. Dar la sfârșitul ultimei pagini, o mână scrisese doar atât, îngrijit, cu o cerneală încă proaspătă: "Draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
astăzi e Crăciunul ..." Deasupra, caligrafiată cu grijă, se găsea ultima versiune a frazei. "Citiți", a spus Grand. Și Rieux a citit: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Bois..." \ O fi bine așa ? a spus bătrânul cu o voce de febră. Rieux nu și-a ridicat ochii spre el. AH! A SPUS CELĂLALT AGITAT, ȘTIU EU. CUVÂNTUL FRUMOASĂ, ĂSTA E CEL CARE NU E POTRIVIT. Rieux i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
frumos pe măsura frumuseții de afară. Așa că, ceva mai devreme mi-am început o zi obișnuită de lucru. Citesc două ore bune, apoi drept pauză intelectuală ies în curte și cu lopata pregătită din vreme încerc să îndepărtez zăpada de pe alei, zăpada moale, pufoasă ce s-a depus în timpul nopții într-un strat apreciabil. A trebuit ca alte minute bune să admir o altă față a minunii de peste noapte... Dacă aseară luna adăuga un anumit farmec frumosului alb, pe care l-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lucru: copacii erau înfrunziți, mașinile - BMW-uri și Mercedesuri. Șoferul se chinuia să treacă, în ciuda discretului steguleț american ce flutura pe capotă. Vremea se răcise la DC. Aici era cald chiar și seara târziu; copacii răspândeau un miros dulceag, lipicios. Aleea din fața clădirii era plină de lume până la ușa de la intrare. Strecurându-se prin mulțime, remarcă din nou privirea aceea la bărbații care stăteau la coadă, ochii lor urmărind-o cum trecea pe lângă ei. Sunteți de la amasadă, nu? Din America? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se iviră indicatoare care te îndrumau către Amfiteatrul Roman, ceea ce însemna că souk-ul era aproape. Pe când străbăteau aleile pietruite, băiatul mări viteza; Mahmud trebui să alerge ca să poată ține pasul. Un fel de joc al minții, hotărî Mahmud. Majoritatea prăvăliilor erau închise la ora asta, cu obloanele de metal trase. Băiatul se învârtea prin piață, cotind la stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai tânăr decât Mahmud. — Îmi pare rău, poate că s-a făcut o greșeală. Îl caut pe domnul Naasri. —Mahmud? — Da. —Eu sunt Nawaf Naasri. Sunt fiul tatălui meu. Vino. Îl conduse pe Mahmud afară din cafenea, pe o altă alee. Ar putea să mă înjunghie aici, să-mi ia geanta și nici c-o să afle cineva vreodată. În schimb, Nawaf bătea ușor într-unul din obloanele de oțel. După o secundă sau două, acesta începu să se ridice, acționat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
privindu-și încălțările. Acum ridică privirea, dar nici urmă de Sari. Evident, a mers atât de repede, încât nu și-a dat seama că ea nu a ținut pasul. Se opri și se uită la străzile întortocheate, cu intersecții și alei lăturalnice la fiecare câțiva metri și constată că ar fi putut-o lua în orice direcție. Mai merse câțiva metri, uitându-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]