6,661 matches
-
presăra pe pielea încă înroșită de sângele mielului nevinovat, presăra cu sare, strângea pielea sul, o lega cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc despre suflet?! am apucat pe drumul spre sat, încă nu cred că este la amiază, dimineață devreme am plecat eu fără nici un cuvânt din casa părintelui Dumitru, nu se trezise nici măcar preoteasa și în sat țiganii nu scoseseră vacile la pășune, pe cer încă luna, drumul acesta invers l-am făcut astă-dimineață și acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mesteceni, mi-amintesc când i-au plantat oamenii din sat, aveam vreo șapte ani, poate opt, mă strecuram de la mănăstire să văd oamenii din sat cum fac gropi, era și un pădurar cu ei, făceau gropi și plantau mesteceni, la amiază se opreau din lucru și mâncau, hai, și tu, Daniel, să mănânci cu noi, îmi plăcea să mănânc cu ei, slănină friptă, ceapă, și-mi ungeam pâine în untura scursă pe lângă, era soare, până seara nu mă întorceam la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-ți fie de bine! Sunt gata, părinte, putem pleca! Urcăm în mașină eu și părintele, mașina scrâșnește de pe podul din fața casei parohiale, pe drumul pietruit spre mănăstire și Theo nu știe că astăzi, privesc năuc pe geamul sclipind în soarele amiezii și parcă mă simt luat pe sus de ceva, Theo nu-i aici și nu sunt în stare să fac nimic pentru el, părintele vorbește despre Comisie, îl știu numai pe secretarul de la episcopie, am fost colegi de facultate, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Tăcerea s-a lăsat peste un conglomerat de sentimente puternice. Un cec pentru Discovery Travel? întrebă Lisa. —Cipru. Acel cuvânt dezlănțui un val de emoții în ea. Căldură puternică, membre încurcate în așternuturi acoperite de umbrele unui soare târziu de amiază; era atât de îndrăgostită, în prima sa vacanță de femeie căsătorită, incapabilă să își imagineze viața ei fără Oliver. Și iată-i acum, descoperind acest cec, în timp ce se pregăteau de divorț. Nu e viața ciudată? Peste încă vreo două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
habotnici au oferit indicii telefonice răuvoitoare, dându-le în gât pe membrele unei secte rivale, care ar fi fost „călugărițe limbiste, ce au sacrificat-o pe fată pentru Papa Pius XII“ și „lesbiene care organizează ritualuri comuniste anticreștine“. Era spre amiază și Lee tot nu-și făcuse apariția. Am sunat fără succes la el acasă, la secția University și la hotelul El Nido. Vrând să par ocupat, ca să nu-mi dea nimeni alte sarcini, m-am învârtit pe lângă aviziere și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peste noapte la locuința lui, iar valetul lui o să-i dea ceva de mâncare și o să-i țină companie. Betty, a luat un autobuz spre Malibu, iar valetul - un poponar - chiar i-a ținut companie. Apoi a doua zi, pe la amiază, Lindscott s-a întors acasă împreună cu trei amici, toți beți morți. Tipii au vrut să se distreze, așa că au pus-o să dea o probă să citească dintr-un scenariu pe care îl avea Burt acolo. Tipa a fost lamentabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afacerea, nu? Aflu un nume. Tipul cel mare, care se ocupă de zborul fufelor, pline-ochi cu droguri, În țară. — Lasă-mă să ghicesc: Malcolm McLennan. — Doi indivizi dintr-ăștia mari m-au săltat de pe Sauchiehall Street. Și chiar ziua-n amiaza mare! Mă bagă Într-o mașină mare și neagră. Mi se cere politicos să las baltă articolul, de parcă ar fi fost deșeuri radioactive. Dacă țin În mod deosebit la degetele mele. Și la picioare. — Și-ai renunțat? Normal că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lor aparte, în lumina soarelui de vară... În mijlocul câmpului, o floarea soarelui aștepta liniștită, privind parcă spre înaltul cerului... Trecând pe lângă ea, am auzit o voce limpede, înălțându-se printre valurile de căldură ale câmpului la ora de arșiță a amiezii. Încotro mergi? Am privit spre flăcările galbene-aurii ale coroanei florii și m-am întrebat, cu mirare, dacă vorbise ea sau altcineva. Tu m-ai întrebat? Care ”tu”? Tu. Floarea soarelui. A, eu. Da, sigur că te-am întrebat. Dacă ai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă în clipa următoare, cuprinși de disperare, revoltați, începură să dea năvală în stradă, în toate cartierele orașului; iar urletul acela, „l-au ucis!“, făcea ca alți oameni să iasă din taverne, din case, din ateliere; alergau, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urme de copite destule, că doar vin atâtea animale la adăpătoare!), de acel urcuș ce se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În praf cu vrăbiile prostuțe sau intra În fântână, odată cu ciutura goală ce se izbește de ghizduri cu sunet dogit ce-ți sparge timpanul; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vin atâtea animale la adăpătoare!), de acel urcuș ce se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În praf cu vrăbiile prostuțe sau intra În fântână, odată cu ciutura goală ce se izbește de ghizduri cu sunet dogit ce-ți sparge timpanul; dar tu nu Îl auzi, ești preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o pasăre rară ce cântă doar o singură dată; mă ridic de la masa de scris și mă apropii de ea s-o mângâi pe corpul ei gingaș; oare ea știe că eu știu că se uită la mine cu dragoste? (amiază) Trec imperceptibil pe muchia noului an: e un revelion trist. Îmi caut Îngrijorat propriul alterego În oglindă, la miezul nopții; la acest ceas faustic, se deschide o fisură invizibilă În stratul argintat prin care mă uit cu spaimă dincolo, pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nouă, Înțelegând că este unică În această viață a mea de acum; „Ah, de ce nu mor, Doamne, aș vrea să mor“, am murmurat fără să știu ce spun, dar intuind că sunt foarte aproape de gravitatea clipei. Să stai În coaja amiezii pe un câmp Înverzit, să vezi orizontul de foc cum picură lichid În iarba obosită de viață, să urmărești formele acelea fantastice jucându-ți pe retină și chiar să Înțelegi că, atunci, se-ntâmplă ceva ce-ți este rezervat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
câteva retușuri de cremă anti-cearcăne pe sub ochi. Calvert își trase apoi pe el geaca de piele, încuie ușa și ieși grăbit din apartamentul de pe East Village. Porni hotărât pe coridor, savurând liniștea aproape nefirească a clădirii la acea oră de amiază de sâmbătă. Ghici că majoritatea locatarilor erau deja afară bucurându-se de primul sfârșit de săptămână cu adevărat primăvăratic sau furau ultimele clipe de somn după vreo noapte pierdută cu cine știe ce comportamente imorale. Folosi ca de obicei ieșirea de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la el în VICAP sau NCIC, nicio informație mai de preț despre el, iar polițiștii însărcinați să cerceteze familia lui Weir aflaseră doar că părinții decedaseră, că fusese singurul copil și că nicio altă rudă nu este de găsit. Spre amiază, celălalt asistent al lui Weir, Art Loesser, sunase din Las Vegas după ce primise mesajul. Nu era deloc surprins că fostul lui șef era căutat de poliție în legătură cu o crimă și reiteră ceea ce echipa deja aflase: că Weir fusese unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
provizie de gaz. Va da foc următoarei victime. Focul l-a omorât - vechea identitate - și prin uciderea altcuiva se simte mai bine; reduce anxietatea pe care furia i-o creează... Rhyme observă că era aproape ora 12:00. Aproape dup-amiază... Următoarea victimă va muri în curând. Dar când? La 12:01 sau la 16:00? Un fior de frustrare și de mânie se făcu simțit la baza craniului și dispăru apoi în corpul lui de piatră. Mai era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Cu greu aș putea. Imediat ce-am văzut firma luminată cu neon strălucind pe asfaltul ud, mi-am dat seama că fusese o nebunie să încerc așa ceva și m-am oprit ca trăsnită, cuprinsă de o tristețe subită. Ziua-n amiaza mare, îmi reușise: mă forțasem să privesc de cealaltă parte a străzii în timp ce mă apropiam de nesuferitul loc-al-cărui-nume-nu-se-spune. Uneori chiar îmi plăcea testul: să văd cam cât de mult sau de puțin îmi lua ca să trec iar prin toate; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se așeze. Se pare că aeroportul Hato nu avea mai nimic, iar scaunele nu făceau excepție. Era o construcție prăfuită, deschisă care, deși ar fi trebuit, nu oferea nici măcar o palmă de umbră să se ferească de soarele puternic al amiezii. Prea obosite să mai continue căutarea, fetele s-au întors la limba de asfalt pe care stătuseră mai devreme, o porțiune care ar fi putut fi trotuar, pistă de aterizare sau parcare. Tocmai se prăbușiseră epuizate pe geamantanul Adrianei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Întotdeauna plăcere plimbările cu mașina Împreună cu domnul Maxted, cînd el și Patrick ședeau pe locul din față al Studebaker-ului și o porneau În călătorii de neînchipuit, printr-o lume de cluburi de noapte și cazinouri, care Însă erau goale dup-amiaza. Domnul Maxted, conducea Studebaker-ul, o comportare ștrengărească ce-i părea lui Jim incitantă și chiar ușor dezonorantă. El și Patrick Învîrteau ruleta nesupravegheată pe banii domnului Maxted, sub zîmbetele Îngăduitoare ale rusoaicelor albe de la bar care Își cîrpeau ciorapii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atrase de transpirație și de urina care curgea printre scîndurile de lemn. Jim aștepta ca șoferul să vină Înapoi cu harta, dar acesta stătea pe un colac de fir de telefon, discutînd cu doi soldați care Își pregăteau masa de amiază. Sunetul vocilor lor și al lemnului care ardea era dus tot mai departe peste șinele de fier, amplificate de cupola de lumină care Îi Înconjura. Jim se foia la locul lui pentru că soarele Îi Înțepa pielea. Observa cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În aer În spate. Pe timpul doi, a doua optime prelungită cu prima optime a timpului, măsura doi, se execută cu stângul În psa petrecut În spatele dreptului care se ridică În aer În față. Un, doi, trei, și! TU mergi după amiaza la Club. Învățați. Leșeasca și Țarina de la Abrud. Clubul este Într-o baracă de lemn din spatele Bisericii Bălăneanu lângă cimitir. În Club miroase a bradolină de la dușumea, iar la acordeon cântă un orb din orchestra orbilor. Instructor de dans este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
snopilor de grâu, unchiul tău mănâncă ciorba de post acrită cu mere. Tu Îți Închipui că ai să te dai de trei ori peste cap și ai să te prefaci În lup. În cer bâzâie un avion. Este cursa de amiază București-Sibiu. La Kremlin În noapte veghează Nikita Sergheevici Hrușciov. Tu, În noaptea Bucureștiului. Ajun de Crăciun. Plouă ca În vreme de potop și vântul Îndoaie năpraznic copacii. Primești douăzeci și cinci de lei. Să-ți cumperi ce vrei tu, așa zice tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gândesc cum alunecă anii, ei doar trăiesc, doar spun câteodată: „Mă, cum alunecă anii!” Dar numai așa, seara, când nu mai au ce să-și spună. De Alexii se duc să pună parii la vie, e primăvară. Șarpele doarme la amiază la soare și afară e cald. Sapa Îl taie În două. Virica Îi pune piciorul pe cap și-l zdrobește, Îl Îngroapă În țărâna caldă, coada se zbate și o lovește peste picior, „Tulai, Doamne!”și Bitancu sare drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
chiar și atunci când aveau de zburat. Nu știau să zboare. Se prefăceau numai. Pentru bani. Petru revăzu În fața ochilor chipul bărbatului cu părul scurt Îmbrăcat În cămașa albă. Cobora dealul dinspre păduri cu coasa pe umăr. După o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el se așeză pe lavița de lângă masă. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de plastic, iar Abigail s-ar fi oprit râvnind la bijuteriile ieftine. Ar fi fost mai ușor să dau eu o fugă înăuntru, să iau filmul și să mă întorc într-un minut. Doar nu erau bebeluși. Era ziua în amiaza mare. Am găsit un loc de parcare, la două rânduri de intrare, le-am spus că mă întorc imediat, am ieșit din mașină și am traversat parcarea. Înăuntru, m-am dus direct la raft. Nu erau alți clienți la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]