67,494 matches
-
acestora, dar pot afirma și susține că Mara a impresionat prin vocea-i puternică și clară, plină de inflexiuni și nuanțe pe care conținutul poeziilor prezentate, mesajul lor, le cereau pentru a fi înțelese, pentru a fi pătrunse. Mi-a amintit de serile literare din stațiunea Felix, în mai 2008, când era prima voluntară în a citi versuri sau proză din creația proprie ori din materialele altor autori, inclusiv texte din romanele prezentate acolo de scriitorul Daniel Drăgan. Aș fi dorit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
care fuseseră prezenți și chiar participaseră activ. Eu eram un „străin” printre ei, un om care a avut rare ocazii să se exprime public pe probleme exclusiv de literatură. Vorbeau de cenacluri și șezători literare cu dezinvoltură și cu dragoste, aminteau nume și lucrări cu nemiluita, în proză și versuri, iar eu nu participasem în viața mea la acest gen de manifestări. Am lucrat în medii depărtate de actul de creație în proză ori în versuri, iar literatura juridică și de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
fără sprijin de specialitate, fără îndrumarea unui literat în adevăratul sens al cuvântului. Nu am fost membru al vreunui cenaclu literar și regret. La ce-mi mai folosește acest regret, nu știu. Nu mă întrebați... Luând cuvântul, Ioan Grămadă își amintește că primele sale preocupări în ale literaturii au fost poeziile de dragoste, pe vremea în care era licean, dar până la urmă, după cum mărturisește domnia sa, „Cupidon trecea când la una când la alta, așa că... prima mea iubirea a fost proza”, mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
Vorbitorul ne-a mărturisit că nu intenționa să publice o carte de poezii, deși le avea adunate de mult timp, dar a fost provocat de președinta Asociației Universul Prieteniei, doamna Rodica Rodean, să scrie și să publice. Printre altele, își amintește de o apreciere, făcută de această doamnă, în glumă ori, mai degrabă, în serios: „Știți? O poezie bună se lucrează și într-un an de zile!”, prin care l-a îndemnat și l-a determinat să scrie, așa cum și domnul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
O poezie bună se lucrează și într-un an de zile!”, prin care l-a îndemnat și l-a determinat să scrie, așa cum și domnul Vasile Sfarghiu o făcuse de mai multe ori. În acest context, domnul Ioan Grămadă își amintește cu plăcere despre o sarcină de serviciu, la nivel de județ, pe care a avut-o de îndeplinit în anul 1976. Este vorba de însoțirea și organizarea deplasărilor Cenaclului Flacăra, condus de regretatul poet Adrian Păunescu, pe meleagurile bucovinene. Frumoasele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
sub egida Asociației ”Universul Prieteniei”, Editura PIM, Iași, 2011, care urma să fie lansat în municipiul Câmpulung Moldovenesc chiar în ziua următoare. Pentru că originalul scriitor Ioan Grămadă urmează să ocupe și alte pagini în reportajul de față, aici am să amintesc doar că și-a încheiat prestația în fața noastră prin prezentarea unui poem pe care l-a dedicat regretatului poet Dragoș Vicol - născut în comuna Cacica, despre care v-am vorbit, fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Poemul a fost
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
le-am extras din cartea pe care mi-a oferit-o zilele trecute domnul inginer Vasile Sfarghiu: „120 de autori câmpulungeni”, o carte deosebit de bogată pentru care-i mulțumesc din suflet și pe această cale. Repetând titlul acestei lucrări, îmi amintesc de momentul în care l-am văzut pe autorul ei pentru prima oară. Venise ceva mai devreme față de ora anunțată, aproape imediat după domnul Ioan Grămadă, cel sosit primul ca un cunoscător al locului și al mai multor persoane din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
uitat de lume, mărgineau drumul. Părea ca o zăpadă proaspătă ce se așezase, ca o liniște necuprinsă peste tot ce era cândva mâna omului. Numai că albul acoperise orice urmă de culoare știută. Vorbe nerostite cântau puritatea și forme nemișcate aminteau o viață agitată cândva așa ca-n zile de demult. Trecuseră anii cu războaie și lupte. Trecuseră anii cu dureri și supuneri. Trecuseră pe acolo anii desnădejdii omului când forțe criminale răsturnau ideile și gândurile aducând cu ei dominația minciunii
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
o țigară făcută din tutun uscat și mărunțit, învârtită în hârtie de ziar. Îl încolțise un gând rău și se muncea să scape de el. „Parcă data trecută a durat mai puțin și parcă Floarea nu urlase așa mult” își aminti el. Din casă, la diferite intervale de timp, răzbăteau prin pereții subțiri și ferestre urletele de durere ale femeii, însoțite de îndemnurile dadei Gheorghița. Fătul, parcă hotărât să lupte împotriva unui destin risipit în fumul înecăcios al durerilor, refuza cu
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
aerul și pământul , încălzea banca. E atât de mult bine în jurul meu, își spuse ea. Stătu pe banca puțin umedă adunând în suflet bucuria revenirii la primăvară. Își spuse fericită , zâmbind amintirilor: e a șaptezecea primăvară dăruită, mie! Nu-mi amintesc ce am simțit în prima mea primăvară trăită. La sânul mamei, am adormit visând la surioarele și frățiorii mei, îngerașii. Poate degetele mele mici căutau cu neastâmpăr un strop de primăvară privind în albastrul din ochii mamei.Poate buzele mele
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
primăverilor viitoare ! Așa a trecut prima mea primăvară din viață.Dar următoarele ? Ce-și aducea ea aminte din celelalte primăveri? Cu ochii blânzi privea la castanul din fața casei. Și peste el trecuseră mai mult de șaptezeci de primăveri. Și-l amintea când de o șchioapă fiind, încerca să se cațere în plăpândul pom. Ce căzătură a tras ! La speriat și pe cățelul din curte. O da, își amintea asta , de parcă a fost, ieri! Încet coborî peste ea tristețea ! intră în casă
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
casei. Și peste el trecuseră mai mult de șaptezeci de primăveri. Și-l amintea când de o șchioapă fiind, încerca să se cațere în plăpândul pom. Ce căzătură a tras ! La speriat și pe cățelul din curte. O da, își amintea asta , de parcă a fost, ieri! Încet coborî peste ea tristețea ! intră în casă, spunându-și: mâine mă așez pe banca mea dragă și-mi voi aminti de celelalte primăveri. Astăzi a fost fericită! Ziua aceasta petrecută afară, pe banca umedă
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
Ce căzătură a tras ! La speriat și pe cățelul din curte. O da, își amintea asta , de parcă a fost, ieri! Încet coborî peste ea tristețea ! intră în casă, spunându-și: mâine mă așez pe banca mea dragă și-mi voi aminti de celelalte primăveri. Astăzi a fost fericită! Ziua aceasta petrecută afară, pe banca umedă i-a adus putere. Dar primăvara este un leac pentru noi, oamenii, noi cei ce avem parte de darurile anotimpurilor, își spus! E frumoasă această a
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
a fi scoase afară pe terasă. - Aveți dreptate, dragelor! E timpul să încheiem cu frigul și cu statul în casă, afară cu voi. Își aduse florile pe verandă aranjându-le după culoarea buchetului. Își scoase la lumină îmbrăcămintea ușoară. Asta îmi amintește iară de o primăvară specială. Era sfârșit de aprilie. Aerul călduț acaparase pământul, dăruindu-i un verde crud grâului de toamnă. Se apropia Sărbătoarea Sfintelor Paști. Copiii primesc de sărbători hăinuțe noi, frumoase. Da, își amintește de acel Paști. Mama
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
îmbrăcămintea ușoară. Asta îmi amintește iară de o primăvară specială. Era sfârșit de aprilie. Aerul călduț acaparase pământul, dăruindu-i un verde crud grâului de toamnă. Se apropia Sărbătoarea Sfintelor Paști. Copiii primesc de sărbători hăinuțe noi, frumoase. Da, își amintește de acel Paști. Mama i-a făcut cadou o rochie nouă, pantofi și ciorapi albi, trei sferturi. Câți ani să fi avut? Poate zece. Ce veselă, fericită, era! A ieșit în curte cu hăinuțele noi, mama era plecată la cumpărături
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
mine să-ți arăt și eu ce mi-aduce iepurașul. Plecă mândră nevoie-mare la fetița din vecini. Ce zi tristă a fost! Fratele prietenei i-a aruncat pe rochița nouă noroi, făcând-o să plângă. Ce amintire urâtă, își spuse. Amintește-ți ceva vesel! O da! O altă primăvară, o amintire fericită! Primăvara primului an de liceu! Ghioceii în sfârșit puteau respira în voie, săltându-și capetele vesele ne urau, bună primăvară. - Iată noi am sosit! Priviți-ne albul imaculat, bucurați
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
scăzută la purtare. Ei, voi ghiocei, sunteți mai liberi decât fetele liceului anilor cincizeci și opt . Și liliacul a înflorit! Priviți-l, mirosiți-l! E timpul iubirii! Doi câte doi, tineri îndrăgostiți pășesc spre fericire! Fericirea primăverii! Fericirea tinereții! Îți amintești primul sărut primit sub florile de liliac? De teiul înflorit în zori de zi când tu plecai spre zări necunoscute? Eu îmi amintesc și spun... parcă a fost ieri... Zgomotul făcut de ploaia ce căzuse ieri pe acoperișul casei îi
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
-l! E timpul iubirii! Doi câte doi, tineri îndrăgostiți pășesc spre fericire! Fericirea primăverii! Fericirea tinereții! Îți amintești primul sărut primit sub florile de liliac? De teiul înflorit în zori de zi când tu plecai spre zări necunoscute? Eu îmi amintesc și spun... parcă a fost ieri... Zgomotul făcut de ploaia ce căzuse ieri pe acoperișul casei îi dădu o liniște nefirească. Nu era supărată, nu era veselă, nici tristă, poate prea îngândurată. Sări cu gândul peste ani și ani. Căuta
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
că ți-ai udat voalul, că a intrat apă în pantofi? Ha, ha! Râde fericită, acum după cincizeci de ani de la marele eveniment. Da, a fost o zi minunată, o căsnicie solidă! Astăzi voi parcurge primăverile fericirii în doi! Îți amintești? În luna martie s-a născut fetița noastră. Iar tu mi-ai cules dintr-un loc cunoscut doar de tine și mi-ai dăruit, cei mai frumoși ghiocei din viața mea. Mi le-ai trimis atunci cu femeia de serviciu
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
dispariția fostei nevestei. Ce o avea de gând nebuna asta? Parcă îmi pare rău pentru discuția avută! Dacă îi face ceva rău Cristinei? Atunci o omor cu mâna mea! Hotărî să plece acasă. Deocamdată acasă! Dar până când va fi casa? Amintindu-și ceea ce l-ar putea aștepta și câte se pot rezolva dacă... Parcă mustrările conștiinței fugiră. N-am încotro! își spuse. Ștefan era la curent cu apariția în viața Deliei a acelei tinere. Informațiile foarte importante le primi de la colegul
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384233_a_385562]
-
asta o să se întâmple ,mai devreme sau mai târziu. Și până la urmă ,s-a întâmplat. Am plecat din Cipru fără să-i mai spun patronului ,ar fi încercat să mă oprească iar eu nu mai vroiam vreo piedică. Mi-am amintit că în perioada asta se ținea Palm D ‘ Or ,am venit aici și ...restul îl cunoașteți. Acum v-am spus ! Îi spusese într-adevăr ,destule. Dar partea cea mai neagră rămânea încă ascunsă într-un cotlon întunecat al sufletului său
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
cea mai neagră rămânea încă ascunsă într-un cotlon întunecat al sufletului său. - Cred că ai cam greșit fugind ! Scuză-mi tonul familiar ,dar acum îți vorbesc ca unui copil al meu. Pe de o altă parte,îl înțelegea. Își amintea că și el fugise de acasă atunci când a vrut să se facă polițist . Părinții nu-l lăsau ,nu poți să-ți lași copilul să se ia la trântă cu toți infractorii . E un mediu nociv. El își dorea cu ardoare
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
așa, de încercare... Totul era cu senzori, întunericul dispărea numai dacă te mișcai ritmic, iar apa țâșnea doar atunci când îți treceai mâinile prin dreptul unei fante de sub robinetul scurt și strălucitor. Își propuse dibuirea săpunului pentru mai târziu, căci își aminti de ora vizitei. Lepădă papucii pe covorul moale și se urcă în pat tocmai la timp. Ușa se deschise cu precauție și un cap rotund, grăsuliu și jovial salută cu glas schimonosit, ca pentru copii: -S-a trezit Domnia Voastră?! Ați dormit
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
clarificarea problemelor și-au luat rămas bun. Draga mea, te sun deseară să mai vorbim! Delia se duse la bucătărie. Îi era foame. Menajera gătea bine. Acum știa că o așteaptă o friptură foarte bună de vițel, dar și-a amintit că i-a spus menajerei , că va face ea sosul, un sos special pentru friptura de vițel. — Ați venit la timp, doamna Delia! Acum scot friptura. Fiica nu a venit încă de la școală. Astăzi mănâncă la noi și domnișoara Emilia
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]
-
sumei ce trebuia să i-o dea fostei soției. Dar pierdu! Pierdu și garsoniera! Nu veni acasă: Rămase la spital, să poată clarifica următoarea mișcare. Ce îmi rămâne de făcut? Doar să-mi trag un glonte în cap! Dar, își aminti de discuța avută cu Carmen și recomandarea ei cu privire la acea Emilia care vrea răzbunare! Chiar atât de jos am ajuns? se întrebă? Da, chiar așa de jos ajunsese. Stănilă îl presa, pierduse și garsoniera în care locuia, iar bani pentru
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384227_a_385556]