39,601 matches
-
decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va scrie criticului bulgar, subliniind o dată mai mult simpatia lui față de poporul vecin din sudul Dunării. Deși văzută în condițiile vitrege ale războiului, Bulgaria i-a lăsat poetului român amintiri emoționante, prin chipurile umane pe care le-a cunoscut, prin acea noapte de Anul Nou, ca o simbolică imagine a păcii, a lăsat urme în opera lui prin acel Cântec semnat Struma și care fusese inspirat, cum spuneam, de un
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
nerușinați ai acestor vremi în care numai nerușinarea n-a lipsit? Cum să-i păstrezi semnătura și fotografia în ziar, când sfătoșenia expirată a textelor sale provoca doar hohote de râs? Acest descendent al boierilor de altădată va rămâne în amintirea viitorimii drept autorul schițelor apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, cerute de Securitate probabil pentru a-l lichida pe directorul "Europei Libere". Ce credibilitate puteai să ai, când ideologul en titre al ziarului era veninosul Adrian Severin? Pro-cesele de intenție
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
joacă, Familia, Iubirea etc. Se ajunge ca, observă editorialistul, între Mircea Eliade și Cioran să fie plasată Simona Popescu, "prozatoare tânără și apreciată, dar expusă probabil involuntar unei situații delicate". Sau și mai strident: Sărmanul Dionis, încadrat alături de Portrete și amintiri de I. G. Duca (?!). Se recunoaște însă și valoarea unor alte manuale alternative, precum acela semnat de prof. Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache și Eugen Simion. Ceea ce-l indignează pe Liviu Grăsoiu și, pe bună dreptate, este incultura, spiritul agresiv
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
cu un catalog de eșantioane decât cu un roman închegat. Chiar dacă eșantioanele sunt adesea de cea mai bună calitate, iar lectura, realmente captivantă. Și totuși, luând o oarecare distanță (eliminând ceea ce este de eliminat), Relatare despre moartea mea rămâne în amintire ca un roman autentic, în centrul căruia se află unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura română a ultimilor ani: Ana-Cristina Stănescu (Anne Wellington). Traumele și dilemele existențiale ale acestui personaj, descrise cu multă finețe și empatie
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem să mă desprind, pentru a-mi confecționa o identitate nouă, ele, amintirile, au devenit patria mea, tărâmul prin care rătăcesc fără încetare, să-mi reamintesc a devenit singura mea ocupație, singura
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem să mă desprind, pentru a-mi confecționa o identitate nouă, ele, amintirile, au devenit patria mea, tărâmul prin care rătăcesc fără încetare, să-mi reamintesc a devenit singura mea ocupație, singura mea formă de a participa la viață, singura mea pasiune" (p. 35). De ce a simțit fostul torționar nevoia să-i trimită
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
în partea a doua a Hotarului de nisip, într-un interviu luat de Al. Cistelecan, își declara adeziunea la "eroul necunoscut al existenței noastre, felul cum s-au oglindit în noi evenimentele zilnice lipsite de importanță, lungul itinerar al neîntâmplărilor, amintirilor, viselor în stare de trezie, tentațiilor creatoare pe care nu avem tentația și nu putem să ni le facem cunoscute nici nouă, nicidecum să le mărturisim." Se mărturisește, în schimb, cu prisosință, personajul romanesc, cel care cioplește statuia scriitorului, în
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
în care sunt scrise este închegarea unei limbi desfigurate, dintr-un moment dat și în anumite pături sociale (s. ns.)/.../ în cincizeci de ani nu va mai rămânea nici cea mai mică urmă din atmosfera morală a operei lui Caragiale; amintirea republicii din Ploiești sau a gărzii civice se va fi risipit de mult. într-o sută de ani, fiecare rând din Scrisoarea pierdută va trebui însoțit de o pagină de comentarii." (Critice, I, 1908). Evident, "e tare! prea tare!", cum
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
știe că nu se procedează așa, nu se publică în revistă texte deja tipărite într-o carte, ci numai inedite. (Mihail Soare) * Aleg câteva texte dintre cele trimise de domnul Petre Mandea, pe care-l bănuim adolescent, dacă nu cumva amintirile din adolescență își păstrează prospețimea intactă și acesta e un semn bun pentru poet. Adolescența: "Rostesc și acum, amintindu-mi/ Cum te dezbrăcăm cu privirea/ De spuma ușoară/ A rochiei de vară,/ Și îți dezlegam codițele/ împletite cu funde albe
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
cele două traiectorii aproape paralele - romanul pe care, în prolog, ni-l anunță autoarea? "Dar, fiindcă într-adevăr există un Dumnezeu al copiilor, al bețivilor și al pisicilor cu nouă vieți, pesemne că există și un Dumnezeu al căutătorilor de amintiri orfane. Un gând nou s-a izbit cu puterea unor tobe mari de orchestră de interiorul țestei mele: acolo unde nu puteam ajunge cu amintirile, aveam să plec în imaginație. Acolo unde nu puteam reconstitui o istorie, aveam să construiesc
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
și al pisicilor cu nouă vieți, pesemne că există și un Dumnezeu al căutătorilor de amintiri orfane. Un gând nou s-a izbit cu puterea unor tobe mari de orchestră de interiorul țestei mele: acolo unde nu puteam ajunge cu amintirile, aveam să plec în imaginație. Acolo unde nu puteam reconstitui o istorie, aveam să construiesc eu una, și, mai mult decât atât, aveam să o declar, cel puțin pentru mine, realitatea finală. Așa a fost familia mea, aceștia au fost
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
a cărui gestație coincide cu vacanța rustică pe care Ana-Maria o trăiește în dezordinea casei lui Nori. Poate, dacă schimbăm raportarea, însăși aparența continuu infantilă a acestui vlăjgan naiv și sedentar e doar o proiecție tardivă, cu materialul precar al amintirii sedimentate în copilărie. Variantele sunt în egală măsură posibile, atâta vreme cât Maria Ellis ne lasă, dezinvolt, îndeajuns de multe indicii pentru ambele ipoteze. Și cât investigația ei se păstrează într-o deloc ancorată realist aglomerare de povești. O anume magie a
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
de prune afumate și doream / să ajung ofițer de marină // acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet / sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet / nu eu mi-am ales o asemenea meserie / sînt victima parcelor // orătăniile dorm de mult / amintirea se spulberă și apa îngheață // în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur / ce șuieră fraze de basm / Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
Mulți ani după ce se pensionează, se apucă de scris, din stricta dorință a unei depoziții memorialistice. Dar în locul unui volum compact de memorii, despre lumea din care a făcut parte și despre experiențele sale din detenție Adrian Oprescu își concentrează amintirile în 19 povestiri, sau povești cum le spune autorul, legate între ele prin firul autobiografic, dar care pot fi citite și separat, ca piese literar rotunde. Cînd citesc memorialistică de închisoare , n-am mari pretenții nici din partea stilului autorului și
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
poet pe care l-ați descoperit, nu precizați când și în ce misterioase împrejurări. Ziceți așa, că "totul a început la un sfârșit de toamnă, sau poate cu multe veacuri în urmă. Zilele își urmau cursul aparent firesc, banal, doar amintirea unui vis cu care m-am născut mă mai trezea din amorțeala unui mers către nicăieri. Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă ordine a destinului". Și condeiul vă face să alunecați fatal
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
a poetului. Nu e deloc lipsit de importanță faptul că Mircea Dinescu a ajuns în această postură împreună cu poezia sa, o poezie care a refuzat și ea să se supună dictaturii și cenzurii, o poezie care supraviețuiește momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să cânt din disperare / pe câmpul de bătaie rămân
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
vlăguit", are, în economia psihică a producției în chestiune, un rol salutar. Poetul se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin ploaie /m-a salvat în cele din urmă credeți-mă / amintirea unei vieți trăite de mult" (Șambelan la curtea coniacului). Obsedat de cîștigul umil ce l-ar putea dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
factură radical simbolistă. Patriarhalitatea relativă a tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă autorul Arheologiei blînde pe tărîmul insolit care e creația poetică, "un continent în care litera îngheață / și cuvintele se dilată"? Cu totul altfel decît contemporanii d-sale de mare succes precum Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, care
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
ură de sine". Care este imaginea-hologramă care rămâne la capătul acestui destin remarcabil? Să-i dăm din nou cuvântul lui N. Steinhardt: "Dar la urma urmei, ce și cine este? Un ovrei bătrân din București, un foarte mic pensionar, câteva amintiri, câțiva prieteni, câteva decorații ascunse într-o cutiuță, un singur fiu"19. Oscar Steinhardt se stinge din viață în martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1 Mai. Multe din trăsăturile sale
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1 Mai. Multe din trăsăturile sale vor fi moștenite de N. Steinhardt: demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi de naționalism critic și relativizant, umorul, anticomunismul fervent. Așa cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt, Monica Lovinescu va selecta o anumită imagine obsesivă (asupra căreia ne vom opri la momentul oportun), propunem și noi, tot selectiv, una din celebrele replici ale lui Oscar, din nefericire profetice nu numai pentru un destin
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
pe relatarea unor experiențe ale intimității sau ale interiorității. Tot ce a apărut până acum aici mi s-a părut atractiv și demn de citit imediat: Doamna de Sévigné, Scrisorile "divinei marchize" (traduse de Irina Mavrodin); William Styron, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie (traducere de Mihnea Gafița); Jaroslav Seifert, Toate frumusețile lumii (în traducerea lui Jean Grosu); Jean Cocteau, Opium. Jurnalul unei dezintoxicări (tradus de Luminița Brăileanu). Sunt curios ce va urma. Teoreticianul Mircea Martin nu putea să nu-și cultive
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
prezent, dar ne-a trimis o scrisoare de scuze. Este cazul poate să menționez că scriitorul a fost un atent și prompt corespondent, toți traducătorii săi - printre care mă număr - tezaurizând câteva "frumoase și bune" scrisori de la el în sipetul amintirilor de preț. În scrisoarea adresată participanților la masa rotundă, spunea, printre altele: "Vă rog să comunicați regretele mele tuturor traducătorilor prezenți, cărora le sunt îndatorat și pe care aș fi avut ocazia să-i întâlnesc ca să le mulțumesc personal..." Inutil
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
fie pierdută sau alterată. Pe acel om îl vom regăsi întreg pe monitorul calculatorului, asemenea unei făpturi eterice căreia i s-a asigurat o nemurire digitalică. Apeși un buton și, precum spectrul duhului ieșind din sticlă, un personaj uman, cu amintiri, gînduri și proiecte, apare pe ecran, dar un personaj a cărui formă o putem schimba ad libitum. Așa se face că ideea potrivit căreia gîndirea unui om trebuie musai să se înfățișeze în haine antropomorfice e vetustă. Noului personaj i
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
primesc replica contestatară a unor teoreticieni ca Katherine Hayles, pentru care "conștiința nu este pur și simplu o colecție a fișierelor de date care pot fi transferate dintr-un cadru fizic în altul. În al doilea rînd, mintea umană deține amintiri false despre evenimente care nu s-au întîmplat niciodată, dar care par reale; spre exemplu, teoreticiana se întreabă retoric dacă ordinatorul ar putea să învețe ce este deziluzia. În al treilea rînd, Ťproblematica subconștientuluiť trebuie avută în vedere, întrucît o
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
întîmplat niciodată, dar care par reale; spre exemplu, teoreticiana se întreabă retoric dacă ordinatorul ar putea să învețe ce este deziluzia. În al treilea rînd, Ťproblematica subconștientuluiť trebuie avută în vedere, întrucît o simplă mașină nu poate ști care dintre amintirile unei minți umane se presupune a fi conștiente și care ar trebui să rămînă în subconștient. De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, la un moment dat, mintea umană nu poate să aibă decît un număr finit de gînduri, astfel
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]