12,966 matches
-
n-a însemnat „beatitudine dematerializată”. Mai mult, în Noul Testament, cuvântul „înviere” nu înseamnă „viață de după moarte”, ci semnifica și semnifică ceea eu numesc „viață după viața de după moarte”. Deși ideea aceasta e dificil de înțeles, dacă ne întoarcem în lumea antică, și în cea iudaică, și în cea păgână, cuvântul „înviere”, împreună cu celelalte cuvinte înrudite din alte limbi, cu siguranță, nu se referă la destinul omului imediat după moarte, ci mai degrabă la viața plăsmuită într-un mod nou, la un
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu mine în Paradis” (Lc 23,43). Luca însă ne precizează că Isus a înviat abia duminică. Prin urmare, „paradisul” se referă obligatoriu la un loc sau o stare de fericire deplină în așteptarea învierii trupești. Limbajul „învierii” în lumea antică Lumea păgână nega învierea, deși mulți păgâni credeau în tot felul de teorii despre viața de după moarte. Unicul lucru de care erau siguri că nu se putea întâmpla era că nimeni, după moarte, nu se mai putea întoarce la viața
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pentru prima dată, a relatărilor evangheliilor. Trăsăturile creștinismului de la început cu privire la înviere Așadar, dacă luăm în considerare creștinătatea de la început și trecem pe aceeași hartă credințele paleocreștine despre viața de după moarte și înviere, împreună cu credințele vechilor păgâni și ale evreilor antici, găsim câteva lucruri interesante. Credințele despre viața de după moarte sunt, evident, unul din cele mai conservatoare lucruri într-o cultură. Lumea își poate schimba părerea despre alte aspecte ale credinței, dar în convingerile despre moarte (inclusiv despre cum ar trebuie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Lazăr reflectă această convingere. Ea pune pe același plan învierea lui Lazăr cu învierea din ultima zi, nu din momentul de față (In 11,24). Această interpretare greșită că ceea ce noi știm se află în contradicție cu ceea ce știa lumea antică se exprimă prin supoziția că noi, acum, înțelegem „legile naturii”, dar cei care au trăit înainte de secolul al XVIII-lea nu înțelegeau. În acest sens, C.S. Lewis comenta caustic că Iosif era îngrijorat în privința sarcinii Mariei, nu pentru că nu știa
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
legile naturii”, dar cei care au trăit înainte de secolul al XVIII-lea nu înțelegeau. În acest sens, C.S. Lewis comenta caustic că Iosif era îngrijorat în privința sarcinii Mariei, nu pentru că nu știa de unde vin copiii, ci tocmai pentru că știa. Lumea antică nu era ignorantă. Unora le place să creadă că era, dar, de fapt, ei știau destule pentru timpul lor. Noi trebuie să ne păzim de un anume snobism cronologic, de falsa superioritatea față de predecesorii noștri antici. Primii creștini își mărturiseau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
tocmai pentru că știa. Lumea antică nu era ignorantă. Unora le place să creadă că era, dar, de fapt, ei știau destule pentru timpul lor. Noi trebuie să ne păzim de un anume snobism cronologic, de falsa superioritatea față de predecesorii noștri antici. Primii creștini își mărturiseau credința în înviere în cadrul acestui adevărat sistem de credință iudaică, dar nu fără unele transformări sau mutații semnificative. Vom enumera șapte dintre ele. Prima mutație privește faptul că în creștinismul de la început nu exista efectiv niciun
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ușor stilizate de evangheliști, ele reflectă îndeaproape patru modalități în care evenimentele au fost povestite chiar de la început. A doua trăsătură stranie a relatărilor despre înviere este prezența femeilor ca martori principali. Fie că ne place sau nu, în lumea antică, pur și simplu, femeile nu erau considerate martori credibili. Odată ce tradiția a avut timp să se așeze, după cum putem observa din primul paragraf din 1Cor 15, discret, femeile au fost lăsate la o parte. Când credința în înviere a trebuit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în tradiția citată de Paul în 1Cor, ca mai apoi să se dezvolte în moduri foarte diferite în patru povestiri care au în prim plan femeile, așa cum găsim în evanghelii. Și în acest caz, povestirile par să fie foarte, foarte antice. A treia caracteristică stranie ce face pereche cu a treia mutație a crezului ebraic despre înviere o constituie însuși portretul lui Isus. În secolul trecut, mulți au încercat să argumenteze relatările evanghelice după cum urmează. Mai întâi, după moartea lui Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
idei. Să presupunem, ipotetic, că ucenicii au văzut sau au crezut că văd pe cineva pe care l-au luat drept Isus. Acest lucru, de unul singur, n-ar fi putut să dea naștere la relatările evanghelice actuale. În lumea antică, nimeni nu punea la îndoială faptul că oamenii pot avea experiențe stranii, precum întâlnirea cu cineva mort. Cunoșteau la fel de multe ca și noi despre viziuni, spirite, visuri; știau că, dacă cineva plânge o persoană care abia a murit, pentru scurt
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
visuri; știau că, dacă cineva plânge o persoană care abia a murit, pentru scurt timp poate avea impresia că i-a apărut cel dispărut. Nu e o invenție sau o descoperire modernă; astfel de cazuri se întâlnesc deseori în literatura antică, ce avea la îndemână un limbaj propriu pentru a descrie acel tip de fenomene, dar nu se folosea de imaginea „învierii”. Aceste situații erau înfățișate ca un fel de experiență angelică. Fap 12 exemplifică această situație. Petru se afla în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să nu tratăm relatarea lor ca o parabolă. „Adevărul” relatării răstignirii ar fi total subminat dacă s-ar putea dovedi că Isus a murit de pneumonie în Galileea, deși, desigur, răstignirea permite tot felul de rezonanțe metaforice în mintea oamenilor antici și moderni. „Adevărul” povestirii învierii este asemănător: dacă învierea nu a avut loc, nu este adevărată. Faptul că adevărul învierii lui Isus produce o serie de rezonanțe în universul metaforei și al simbolului nu înseamnă că învierea poate fi redusă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
întrebare constituie, într-un fel, un răspuns, deoarece această atitudine comportă cunoașterea, fie ea chiar și pe cale negativă, a unui aspect caracteristic realității interogate: inefabilitatea și deconectarea sa de la posibilitățile noastre logice. Apoi, când cel care interoghează este omul Greciei antice, pătruns de fervoarea inițială a descoperirii realității și a puterii gândirii, sau omul epocii moderne admirat pentru structurile cunoașterii științifice, sau romanticul cufundat în fluxul emotiv al creativității, e normal să ne gândim că dețin instrumente speculative adecvate întrebării pe
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este ca și cum ne-am situa în afara oricărei precarități, la adăpost de orice slăbiciune, nenorocire sau schimbare a subiectivității. Înseamnă, a învinge timpul, a depăși opiniile, a atinge «gloria» spinozistă. Aceasta e încercarea de a da lovitura condiției noastre, un ideal antic ce însoțește istoria filosofiei și care este accentuat în momentele de mare creație, și deci, de mare angajare speculativă. Atunci când mai apoi, această excelență a gândirii nu este doar more geometrico, ci și geometria este străbătută de o dialectică riguroasă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
autentică, o invitație de întoarcere continuă la origini, și spuneam asta în lumina unei experiențe istorice de mai bine de două milenii. Ține de însăși esența mirării ca ea să fie depășită; acest lucru era mult mai clar în Grecia antică, adică în zorile încrezătoare ale civilizației noastre. Filosofia apărea atunci ca o încercare plină de pasiune, de stăpânire teoretică a mirării originare, primii filosofi fiind ferm convinși că pot atinge acest țel. Ne vom opri acum să analizăm activitatea teoretică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
zorile încrezătoare ale civilizației noastre. Filosofia apărea atunci ca o încercare plină de pasiune, de stăpânire teoretică a mirării originare, primii filosofi fiind ferm convinși că pot atinge acest țel. Ne vom opri acum să analizăm activitatea teoretică în Grecia antică și formele în care a fost exprimată. Acestea sunt puncte de referință esențiale pentru înțelegerea speculativă și istorică a însăși situației noastre istorice. Formelor clasice ale activității teoretice li se adaugă și cealaltă formă clasică, respectiv cea a idealismului transcendental
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
abandonează acest domeniu, configurându-se ca un apel ce merge dincolo de orizontul în care au loc incertitudinile alegerilor sau ale conflictelor. Figura sa are ceva din înțeleptul care se raportează cu detașare la realitate, dar nu o detașare asemănătoare ataraxiei antice, ci una dispusă mereu să-și aducă aportul. O pagină unică ce ilustrează raportul dintre filosofie și putere a fost scrisă de acea mișcare efervescentă de gândire și cultură care a apărut recent pe țărmul Senei și care este desemnată
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se înălța statuia unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Iolanda, tânărul citea și recitea manualele sale de istorie a muzicii, marcând cu un semn stadiul la care ajunsese arhitectul și chiar încercînd să prevadă pașii pe care-i va face în continuare. Căci, după ce epuizase fazele succesive ale muzicii antice, într-o după-amiază Emil Popescu îl luase prin surprindere pe saxofonist cu primele sonuri ale unui cantus planus gregorian, într-o curgere de o inconfundabilă măreție. Cam din acest moment vecinii din bloc începură să se intereseze din nou de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iulie 1711), soldată cu victoria turcilor. Această participare se baza pe tratatul de la Luțk, din 13/24 aprilie 1711, mai curând o diplomă, decât un tratat propriu-zis. Interesează aici în mod deosebit art. XI: „Hotarele Principatului Moldovei, după drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu pe râul Nistru, Camenețu, Bender cu tot teritoriul Bugeacului, Dunărea, Muntenia, marele ducat al Transilvaniei și cu teritoriul Poloniei după delimitarea făcută”. Se recunoșteau, deci, vechile hotare, Moldova urmând să redobândească, după înfrângerea turcilor, teritoriile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
la bătălia de la Stănilești (iulie 1711). Această colaborare se baza pe Tratatul de la Luțk, din 13/24 aprilie 1711, mai curând o diplomă decât un tratat propriu-zis. Interesează aici, în mod deosbit, articolul XI: „Hotarele Principatului Moldovei, după drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu pe râul Nistru, Camenița, Bender cu tot teritoriul Bugeacului, Dunărea, Muntenia, Marele Ducat al Transilvaniei și cu teritoriul Poloniei după delimitarea făcută”. Se recunoșteau, deci, vechile hotare, Moldova urmărind să redobândească după înfrângerea Turciei, teritoriile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
susține pe Tronul Moldovei cu titlul de Suveran, afară numai dacă vreunul din acea familie și-ar schimba religiunea sfintei Biserici a Răsăritului sau și-ar călca credința către Maiestatea Noastră Imperială. Art. XI. Hotarele Principatului Moldovei, după drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu cu râul Nistru, Camenețu, Bender cu tot teritoriul Bugeacului, Dunărea, Muntenia, marele ducat al Transilvaniei și cu teritoriul Poloniei după delimitarea făcută. Art. XII. Cetățile Principatului Moldovei, orașele și alte locuri întărite cu garnizoana princiară
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ierte, spuse Iconaru și-și făcu cruce. - Dumnezeu să le ierte pe toate, șopti Ieronim. Pe toate și pe toți, adăugă mai mult pentru sine, pentru că aproape nu i se auziră cuvintele. Parcă a fost blestem, ca într-o tragedie antică. N-a scăpat nici unul... Își îndreptă deodată umerii și-și ridică fruntea. Dar ce frumos ar fi fost să fie, doar așa, ca într-o tragedie antică, vorbi deodată cu un glas neașteptat de ferm. Să fie doar spectacol, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu i se auziră cuvintele. Parcă a fost blestem, ca într-o tragedie antică. N-a scăpat nici unul... Își îndreptă deodată umerii și-și ridică fruntea. Dar ce frumos ar fi fost să fie, doar așa, ca într-o tragedie antică, vorbi deodată cu un glas neașteptat de ferm. Să fie doar spectacol, dacă înțelegi ce vreau să spun. Toate astea să fi făcut doar parte dintr-o dramă, pe care mi-aș fi închipuit-o eu. Și, evident, pentru că aș
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzând că ouăle s-au înroșit, a spus celor de față: ” De acum înainte să faceți și voi ouă roșii intru aducere aminte de răstihnirea mea, după cum am făcut și eu astăzi. Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinității primordiale, în Egiptul Antic, oul era simbolul legământului vieții și reprezenta, totodată sicriul sau cameră mortuara. Pasca: Gospodinele coc, o singură dată pe an, de Sfintele Paști, pasca. Aceasta are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]