8,321 matches
-
decupaj al realității, ocultează profunzimea atomică a fenomenalității. Apariția lucrului consemnează, paradoxal, dispariția apariției înseși, independentă de conținutul său. Ar fi justificat, din acest punct de vedere, să denumim regimul genitival al apariției (deferită mereu unei obiectualități) ca pe o aparență. Realitatea lucrurilor este mai curând imaginară. Dar ce se petrece propriu-zis când trec de la apariția pură (fenomenalitate) la conținutul ei aparent (fenomenul)? Cine permite această deturnare primordială? Răspunsul imediat este: structura de rezistență a conștiinței (intenționalitatea) aflată într-un raport
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
da seama de momentul impresiei originare (când începutul unei percepții radicale coincide cu sfârșitul). Privită ca simplă saturare „hyletică” venită ca răspuns la o provocare intențională, impresia „este smulsă din situl ei originar pentru a fi aruncată asupra obiectului”, deci aparența care distruge apariția, fenomenul care opacizează fenomenalitatea. Pentru R. Descartes modelul gândirii (cogitatio) a fost tot sensibilitatea (îndoiala și certitudinea nu sunt acte ale gândirii, ci afecte)1. Numai că Husserl nu a sesizat momentul deschis de către Descartes (care, la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
generație” de megacomputere. Viața nu e un mesaj secret ascuns într-o sticlă plutitoare pe trasee intergalactice, peste care civilizația umană a dat în mod întâmplător. Orice câmp semantic - invizibila „informație” care îi excită pe biogeneticieni - reprezintă un nod de aparențe, așa cum totalitatea nu poate fi un postulat fericit decât pentru rațiunea practică. În termenii lui Henry, inteligența Vieții adevărate nu e mecanică, iar adevărata cunoaștere (connaissance) implică o naștere (naissance) suprem paradoxală, în care trupul uman realizează coincidența perfectă dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acordat Dumnezeirii atributul infinității. Teologia trinitară apofatică își găsește astfel corelația în mistica „urcușului” contemplativ, „din slavă în slavă”. Acest balans paradoxal între pasivitatea „necunoașterii” esenței divine și progresia activă în cunoașterea energiilor divine arată în ce măsură creația „nu este o aparență, o mixtură de adevăr și neadevăr, legată de Dumnezeu printr-un semn minus, și încă mai puțin o ierarhie aristotelică de identități, ci mai degrabă o apariție serială (serial occurrence) în timp a realității diferențiale, legată de Dumnezeu printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
validității unor principii sau valori universale relevă, în chip sibilinic, niște pusee „antidemocratice”. Indiferența dizolvă, ca într-o falsă apocatastază, viziunea clasică despre lupta dintre bine și rău. Ceea ce pare să conteze nu e decât salvarea, fără efort, a tuturor aparențelor de cordialitate. Adept sau nu al vărsăturii New Age, „ultimul om” pare gata să rumege orice Ersatz soteriologic. În piața de idei soporifice, el celebrează dreptul la moțăială. Pacifismul fricii declină somptuos scleroza lașității. Din ce s-a născut această
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Bogdan și Miruna Tătaru-Cazaban, Mihaela Timuș. Port o vie gratitudine „Colegiului Noua Europă”, doamnei Marina Hasnaș și doamnei Anca Oroveanu, dar mai ales dlui profesor Andrei Pleșu, rector al unei ospitalități de tradiție abrahamică ce, în peisajul românesc, are mereu aparența unei creații ex nihilo. Sunt bucuros să amintesc aici generozitatea cu care domnii H.-R. Patapievici și George Arun au primit oferta de colaborare pentru paginile teologice ale revistei Idei în dialog. De asemenea, rămân îndatorat dlui Mihai-Silviu Chirilă, redactorul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164 Fenomenologia filialității 167 Miopia lumii și revelația Vieții 172 Impresia originară 175 Afect și întrupare 180 Viața embrionară și erosul mut 186 Epilog 191 VI. Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank 193 Tradiția se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
constructiviste. Ipoteza ontologică susține ideea potrivit căreia cunoașterea existenței (realității) conduce, în mod automat, la crearea progresivă a științei. Este vorba despre o existență independentă de observatorii care o descriu: universul, natura, viața. Această existență concretizată în esențe, substanțe, lucruri, aparențe, comportamente poate fi potențial cognoscibilă și descriptibilă sub forma discursului (logos) și a cunoștințelor. În esență, în cadrul acestei ipoteze, subiectul cunoscător ține la independența experienței sale cognitive asupra fenomenelor care le percepe. Accentuând pe capacitățile materiale și interacționând cu dimensiunile
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
ea se poate adapta în mod imperceptibil la alte circumstanțe. De asemenea, societatea organică nu ar putea supraviețui dacă legile ei ar fi codificate, întrucât și-ar pierde flexibilitatea. Odată creat un cod de legi, nu se mai poate păstra aparența stagnării, iar societatea organică se dezintegrează. Din fericire, nevoia de a crea coduri de legi, de a face contracte sau de a păstra tradiția în orice formă durabilă nu este foarte stringentă, atât timp cât tradiția nu este amenințată de alternative. Unitatea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
decât cea critică, lucru deloc surprinzător. A menține prezumția invariabilității în condiții care nu sunt complet adecvate, fără a admite că s-a făcut o prezumție, constituie o distorsionare a realității. Trebuie să depunem eforturi intelectuale uriașe pentru a crea aparența credibilității. într-adevăr, ar fi greu de crezut că mintea umană este capabilă de o asemenea autoamăgire dacă istoria nu ar oferi exemple concrete. Se pare că mintea e un instrument care poate rezolva orice contradicție autogenerată creînd noi contradicții
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
dovada respectării principiului continuității activității În pregătirea situațiilor financiare (Arens et al., 2012, p. 183ă. Având În vedere falimentele Înregistrate de unii giganți economici de la nivel mondial, din ultimele două decenii, deși În Riscul de fraudă În auditul financiar 60 aparență aceștia raportaseră o situație financiară favorabilă, problema continuității activității reprezintă un subiect din ce În ce mai discutat În cadrul misiunii de audit financiar. Conducerea firmei auditate este responsabilă de Întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare, iar auditorul trebuie să realizeze o serie de
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițînd În același timp, fără contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă, ceea ce va afirma Voronca Într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decît În aparență paradoxal: „Trăirea celor de o vîrstă cu mine stă În conștiința dezastrului iremediabil, a relativității și omenescului oricărei Întreprinderi, În certitudinea universalei incertitudini și a ridicolului oricărui elixir-formulă - toate formulele trebuie ca șerpii să năpîrlească - În, mai ales, singura morală
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unei conștiințe lucide: constructivismul e definit ca „armonie abstractă cu legi fixe, o creație pură, În care obiectul e cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, iar altădată drept „ordine abstractă” sau - În contrast cu suprarealismul - „ordine sinteză constructivă, clasică, integrală”. În ciuda aparențelor, asemenea postulate nu contrazic, totuși, respingerea „gramaticii” și a „logicii”; căci noua „gramatică” și „logică” a poeziei se vrea expresia unei ordini construite de poet, cu totul alta decît cea moștenită, ținînd de canoanele discursivității și În corespondență cu o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația În fața spectacolului mundan Înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricît de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atît de indiferente În aparență față de Înscrierea În discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă În Invitație la bal și la modul mai tradițional, indicînd că la Voronca „constructivismul” admite În acest moment și formele mai „cuminți”, mai puțin strict subordonate exigențelor programatice radicale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece ne operăm visele ca intestine singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor... Renunțînd la ipostaza eroică tradițională, poetul Își Îndreaptă În schimb atenția spre „mediocritatea” timpului său, redimensionîndu-și „inspirația” după tiparele mai modeste, În aparență, ale experiențelor moderne. Însă poemul se vrea totuși imn: elogiu ce Înseamnă În fond o asumare a condiției umane concrete, cu constrîngerile ei, cu amenințarea rutinei și conformismului stagnant („totul se va petrece În ordinea impusă de calendare”, „orice zi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, În conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui Înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe În funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din secțiunea a XI-a, cu elementele „reale” prelucrate metaforic) sau de structura
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și jumătate. I: și cum a fost bacalaureatul? S: Foarte presant. Astăzi sunt dezamăgită de prestația mea, habar nu am de ce, dar aveam așteptări mai mari. Nu știu ce s-a întâmplat de am luat asemenea note. Am fost dezamăgită. După toate aparențele, aveam emoții la examene pe vremea aceea. De exemplu, la matematică, punctul meu tare, luam tot timpul 9 sau 10, îi ajutam pe toți colegii. Atunci când a venit testul, am avut un lapsus. Îmi venea să mă ridic și să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
izolați, cu un fiasco didactic evident. Paradigma omului de știință capabil să facă și instrucție sau chiar educație nu mai poate supraviețui într-o conjunctură educațională modernă. Se pare, sau poate că aici nu ar mai trebui să lăsăm loc aparenței, că pentru succesul muncii didactice, dincolo de cunoștințele științifice și metodice, mai trebuie și altceva cunoscut și stăpânit. Activitatea unui cadru didactic, „calitățile sale și erorile pedagogice pe care le comite nu pot fi analizate și apreciate decât ca elemente ale
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
trăsături de personalitate determină un anumit tip de percepție socială pentru copiii cu nevoi speciale? Când cineva este considerat „normal”, când diversitatea personalității umane poate fi considerată drept apanaj al normalității, atunci nu mai avem nevoie de a tinde către aparența omogenității, și astfel, anumiți oameni nu vor mai fi izolați, selecționați. În acest caz este drept ca trebuințele individuale și problemele descrise anterior să ia într-un timp cât mai scurt locul noțiunii stigmatizate, fără a simplifica prin aceasta acțiunile
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
antipatie față de unii dintre elevi pentru faptele lor. 41. Nu da dovadă de mânie. 42. Nu-i umili pe elevii tăi și nu folosi sarcasmul în activitatea educațională. 43. Fii atent la „capcana cuvintelor aspre și critice”, deaorece numai în aparență cuvintele aspre aduc reacția dorită. 44. Nu reacționa exagerat și nu transforma incidentele minore în confruntări majore. 45. Nu interveni dacă știi că un comportament nedorit va dispărea de la sine. 46. Nu amenința cu nici o acțiune pe care nu poți
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
în vârstă aflate în formă bună, pe când bolnavii identificați cu Alzheimer evocă aproximativ de două ori mai puține amintiri recente (din ultimul an), în comparație cu amintirile din copilărie (de la vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani). Această situație, ce corespunde în aparență legii regresiei, este generată de o amnezie hipocampică (hipocampul este structura creierului ce permite înregistrarea evenimentelor noi): când captarea întâmplărilor recente nu se mai realizează, persistă doar cele de demult... Pentru mai multe detalii Crovitz, H.F.; Schiffmann, H., „Frequency of
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
semnificativ, la acest capitol, ni se pare Cratylos, dialogul despre „dreapta potrivire a numelor”, în care își află rădăcinile ulterioara obsesie a Limbajului, a Cuvântului și, în conexiune cu aceasta, încrederea în capacitatea subiectului, fenomenologic activ, de a străpunge vălul aparențelor, ridicându-se, printr-o mișcare de transcendere a planului ontologic, în sfera semnificațiilor simbolice. Abordare ce va deveni tipică pentru cea mai mare parte a poeziei moderniste și se va prelungi chiar dincolo de ea! În contrast cu această viziune de sorginte platoniciană
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Platon, adevărul (a!lhvqeia) nu este accesibil artei (fie că este vorba de pictură sau de imitația prin cuvinte), poate fi, în schimb, introdus în joc prin actul numirii. Numele, atunci când este folosit corect, ar trimite așadar, nu la simpla aparență (toV ;ainovmenon wvz ;aivnetai), ci la însăși realitate lucrului, la ființa esențială (u!siva). Pe de altă parte, nu trebuie neglijat faptul că, în Cratylos atât raportul just, adecvat, cât și cel inadecvat dintre nume și (obiectul) numit sunt descrise
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care jocul și ficțiunea se implică reciproc, având aceleași „cadre” (frames), în contrast cu acțiuni sau comunicări „reale”. Pe scurt, am avea de-a face cu o voluntară suspendare a incredulității care să confere simulării (îndeletnicire inofensivă, ineficace și inocentă, prin excelență), aparența seriozității. Pe de altă parte, nu pot fi trecute cu vederea nici valențele subversive ale jocului care, tocmai în virtutea caracterului său de spațiu imaginar și ritualistic, a permis dintotdeauna scriitorilor să se ocupe de subiecte și teme tabu. Așadar, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și ea o dificultate, dar una mai degrabă fertilă), însă nu de puține ori s-a ocultat o fațetă sau alta a realității investigate, în funcție de direcția poetică pe care autorii teoriilor încercau să o legitimeze. Un alt neajuns - doar în aparență minor - rezidă într-o anumită imprecizie terminologică, pe care nu o ocolesc nici studiile de referință. Din aceste considerente (deși discuția de față are în vedere, în principiu, nu atât o terminologie, cât mai cu seamă o problematică), ne vom
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]