11,066 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt de toamnă apleacă ramuri dezgolite... Le alintă de ceva vreme și le-a smuls cam mult podoaba, câte-un pic în rece noapte și chiar ziua, cu amenințări deșarte de ploi reci, timidă brumă ori ninsoare timpurie pe alocuri. A vuit pe ici-pe
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
Mă uitam la el cum toarnă berea în pahare, când aud o smucitură puternică și o lansetă cum saltă din suport, luând-o spre apă. Sar repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
de sub piele prin fum, atingeri de stele îl sorbeau prin orbită! Un biet trecător înșirând pe pământ, colanul de sânge înțepat des de viață, cu pasu-i de șarpe și gându-i durut, o umbră-n apusul răsărit printre ceață! Se-apleacă gemând peste-un blid de lumină, sub zorii ascunși peste cușma-i săracă, un înger l-adapă cu privirea-i blajină, el soarbe tăcut și-ndrăznește să treacă! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: UN BIET TRECĂTOR / Doina Bezea : Confluențe Literare
UN BIET TRECĂTOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373234_a_374563]
-
informații greu de înțeles. Intr-o zi după o ședință de cabinet ceva mai încinsă, Președintele a ieșit cu Ziky la o plimbare de câteva minute, în parcul din jurul Casei Albe. În timp ce se odihnea pe o bancă, el s-a aplecat și i-a dezlegat lui Ziky zgarda de la gât, strigându-i vesel: - Ești liber! Aleargă băiete: Toată iarba verde de la Casa Albă îți aparține! Scăpat de zgarda care uneori îl deranja, Ziky a luat-o la fugă prin iarbă și
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
ultima dată, pe obrazul fără viață... Pentru cîteva clipe împietrise totul în jur...; chiar și timpul își oprise umbletul iar vântul, care până atunci, sufla voios peste piață, își oprise brusc adierea. Cei doi care vorbiseră înaintea bătrânului, s-au aplecat asupra trupului neînsuflețit și i-au șoptit ceva... Ei știau, că pe undeva prin apropiere plutea sufletul... Șoaptele conțineau o promisiune: ”Lumea lor perfectă” va arăta la fel cu cea descrisă de acel om minunat, ce a murit iubind viața
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
mânăstire, respiram alt aer și parcă deasupra aveam alt cer, deși era întunecat și ne amenința cu ploi amarnice. Pe drumul spre mitoc mi s-a întâmplat ceva extraordinar, am întâlnit-o pe Agneta! Era singură, strângea fân, cânta ceva, aplecată cu fața pe furcă. ,Îmbrăcată în negru, mi se părea ruptă din pânzele lui Rafael, avea o față de copil, bălană ca spuma laptelui, cu șolduri rotunde și sâni copți și c-o privire numai săgeți...M-am dus imediat cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373262_a_374591]
-
încet și se ridică umbra nopții iar malurile se-nroșesc....să fie gândul meu? Din mare văd cum se ridic-alene, precum o minge-arzând în flăcări falnicul astru-al noii zile. Zâmbesc, gândesc frumos și-mi scald privirea-n depărtări... M-aplec timid spre tine și-ți șoptesc ușor: încă mai dormi, iubite? Îți mângâi fruntea 'naltă cu o timidă atingere de buze... Oare n-auzi cum pleoapele zorilor se ridică precum niște aripi leneșe de pescăruș pentru a face loc luminii
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
ȘTII TU? Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Știi tu, că îngerul meu, Da,îngerul meu a vărsat o lacrimă pe un pergament? În zborul lui a atins umeri ce se aplecau spre lumină. Cu ochii lui de stele mângâind orice vină Știi tu, că mesagerul cerului, A vegheat toate nopțile ce se amestecau în culori blânde? Chiar știi? Și că a timpul l-a alungar cu privirea-i senină? Știi tu
ŞTII TU? de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372140_a_373469]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CHEMAREA PĂDURII Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pădurea foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația ca supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se intr-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
și se rotește la fel ca o balerină pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii spectatori. Face o plecăciune, așa cum balerinele fac la sfârșitul spectacolului. Privește în jur și observă că frunzele copacilor sunt aplecate spre pământ, asemeni lampioanelor, ce străjuiesc într-o sală imensă. Dar, Carminei nu-i păsa nici măcar de vântul care face pădurea să vuiască și nici de pustitatea care ar fi înspăimântat pe altcineva. Crengile uscate care umple pădurea, trosnesc sub
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
și în multe alte scrieri ce poartă semnătura poetei timișorene. Cuvântul maci - la plural obsesiv - este folosit de aproximativ șaptezeci de ori pe parcursul lucrării, poeta atribuindu-i semnificații speciale, pornind de la cele arhicunoscute: macii cresc peste tot, sunt firavi, se apleacă ușor la orice adiere de vânt, dar nu se frâng; printre corolele lor, de la firul ierbii, se întrezăresc cerurile albastre; macii sunt misterioși, dar extrem de admirați. Prin extensie, se poate spune că aceste flori ale câmpului se întâlnesc frecvent în
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
coviltir de rogojină, fixat pe carâmbi. Unii săteni își iau la câmp și vaca de lapte, legată cu lanț de șușlețul din spatele carului. Secerișul grâului este cea mai grea muncă a câmpului pentru oamenii acestor meleaguri. Secerătorii înaintează în rând, aplecați înainte, tăind cu secera paiele de grâu în mănuchiuri pe care le așează în grămezi egale. Revenirea la poziția verticală le produce acestora dureri mari de șale și chiar cei tineri, după o zi de muncă, au mersul deșălat. Ei
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
le așează în grămezi egale. Revenirea la poziția verticală le produce acestora dureri mari de șale și chiar cei tineri, după o zi de muncă, au mersul deșălat. Ei merg greu și nu se pot îndrepta, trunchiul corpului rămânând ușor aplecat înainte. În spatele secerătorilor vin legătorii. Legătura de snop se face din două mănunchiuri de grâu, smulse cu rădăcină și prinse în două noduri, mai întâi unul cu rădăcinile, pus pe pământ și călcat cu talpa piciorului și al doilea făcut
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
În povestea copacilor goi, Scârțâind într-o singură ușă, Este vorba de noi amândoi, Este vorba de foc și cenușă. Doi copaci fără frunze pe drum, După cum îi privește înaltul, Doi copaci prin sărutul de scrum, Aplecându-se unul spre altul. Nu mai suntem decât doi copaci! Vor veni tăietori să ne tundă, Vor lua crengi toți copiii săraci Pentru flacăra lor muribundă! Și chiar dacă mă vei mai iubi, Peste crivățul iernii ce vine, Fără brațe cu
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
ocolea temător, să n-o întâlnească, știind ce-l așteaptă... Spre prânz, Roxette își extindea vizitele în alte spații ale generosului castel. Mai încolo, peste două garduri, lângă râu, acolo unde sălciile plângătoare își întindeau generoasele ramuri, ca niște umbrele aplecate spre pământ, căutând apele râului cristaline și lucioase ca niște sclipiri de diamante vii, acolo o aștepta prietenul ei cel mai bun, un ponei frumos, cel cu hreavă albă, strălucitoare, crescută pe spinarea sa de culoare grena, moale ca de
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Mă uitam la el cum toarnă berea în pahare, când aud o smucitură puternică și o lansetă cum saltă din suport, luând-o spre apă. Sar repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
vreodată, mult prea intens, deasupra mesei de operație, deasupra unui corp care cu stupoare am constatat că era al meu, cu un chip pe care numai în oglinzi îl mai văzusem, dar acum urât și schimonosit, cu buzele strâmbe și aplecat într-o parte. Am realizat apoi că mă simțeam extrem de ușor și ceva (sau cineva) mă împingea în sus către tavanul alb din sala de operație în care mă regăseam eu (dar care eu ?) și ... trupul inert întins pe masă
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De foarte mult timp mă gândesc să scriu câteva rânduri despre Adrian Dinu Rachieru, omul care, cu o generozitate rar întâlnită în zilele noastre, s-a aplecat, în dubla sa postură de sociolog al culturii și critic literar, asupra creației scriitorilor contemporani, din țară sau de dincolo de granițele ei actuale, publicând, într-un ritm amețitor, zeci de articole, studii, volume, fără a aștepta laude, premii, recompense, ci
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
căutări, câtă vreme intransigența spectatorilor e cea dintâi care construiește o clasificare a organizatorilor de spectacole românești. Pe această bază, impresarul Pepino Popescu, alături de puțini alții urcă în frunte. Vor fi existând mărturii contra prin conglomeratul presei, dar balanța se apleacă în partea în care coeficientul profesional are greutatea favorabilă. Pepino Popescu este omul netemător de eșecuri grave, nu are nereușite catastrofale pe conștiință, din care motiv să devină introvertit și penibil în ochii artiștilor, ori alergat de mass-media. Are cuvinte
PEPINO POPESCU. PRIN NIMIC ASEMĂNĂTOR CU ALŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376215_a_377544]
-
Și Donar-germanul. Thor la nordici Afni la hinduși ... Toți stârneau furtuni când lumea Se-abătea din calea dreaptă, Hărăzindu-le genunea Ca decizie înțeleaptă. Nori și fulgere și trăznet Se-abăteau ca din senin, Dacă zeului sub râset Nu se aplecau în chin. Din suflarea lor de ură, Se sfârșeau copaci, sălașuri. Gloatei ca adunătură Îi țipau prin tunet glasuri De supunere umilă Și de oarbe proorociri. Zeii toți fără de milă Se-ntreceau în năluciri. Și-ncărcau stoguri de nouri Ce
FURTUNI TRECUTE PE PĂMÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376208_a_377537]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > FLORIILE! Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nu-i bucurie, ca sufletul să-mi aline, Mai mare ca bucuria, ce-o simt acum. De-aceea, eu mă aplec în rugăciune Și-Ți mulțumesc, pentru tot ce-i bun! Nu-i biruință mai mare să mă-nvioreze, Mai mult ca biruința ce o simt acum! Sufletu-mi dorește să îngenuncheze... În sfinte rugi, și trebuie să-Ți spun! Nu
FLORIILE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376234_a_377563]
-
Isuse, și veșnic am să-Ți spun! Mi-ești poartă de-ndurare și de iubire, Și mângâiere, pentru toate, Tu-mi ești! De astăzi, întristarea, în mare bucurie, Se va schimba, că știu că mă iubești! De-astăzi, mă voi apleca în adorare, Și îmi voi stăvili al lacrimilor izvor... Căci inima, de bucurie îmi tresare, Iar sufletul, fremătă-n mine de dor... La sânul Tău, capul, să-mi aplec în pace, Pe pieptul Tău, să mi-l așez cu drag
FLORIILE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376234_a_377563]