4,707 matches
-
tencuială. Intrarea este marcată de un atic și un balcon, iar cornișa pe console este subliniată de un parapet. În 1903, după transformări succesive, frații Veiszlovits au cumpărat imobilul și l-au transformat în hotel cotat pe atunci la nivel apusean. Acum clădirea, prezintă un atic continuu pe întreg conturul său, iar parterul este mult modificat față de proiectul inițial. La interior decorațiile sunt secessioniste, la fel și poarta, fiind unul din cele mai frumoase exemple.
Hotelul Parc din Oradea () [Corola-website/Science/313370_a_314699]
-
obiecte considerate sfinte într-o lădița și le transfera pentru mai multă siguranță în Biserică Mănăstirii din Vlaherne, notând: „"Giulgiul este din pânză obișnuită de în, miroase încă tare a smirna"”. Cel mai mult au fost atrași de mirajul giulgiului apusenii. Cavalerul Robert de Clari, cronicar al Cruciadei a patra, scria încă din 1203: „"deși am vederea slabă, cred că am văzut chipul lui Hristos pe o pânză din Bizanț"”. În 1204, cruciații cuceresc Constantinopolul. Avizi după bogăție, capturează cât mai
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, precum și alte taxe prevăzute la art. 282 și 283 se reduc cu 50%, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază și trăiesc în localitățile precizate în: ... ------------ Partea introductivă a alin. (10) al art. 284 a fost modificată de pct. 215 al art. I din LEGEA
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
nr. 662 din 1 august 2006, prin înlocuirea sintagmei "taxa asupra mijloacelor de transport" cu sintagma "impozitul pe mijloacele de transport". a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a unor localități din Munții Apuseni, cu modificările ulterioare; ... b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri și acțiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a județului Tulcea și a Rezervației Biosferei "Delta Dunării", cu modificările ulterioare. ... (11) Nu se datorează taxa asupra
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
cei 1.769 locuitori ai satului, 1.381 erau români (78.07%), 196 ruși (11.08%), 78 polonezi, 2 evrei și 112 de altă etnie. În perioada interbelică, Eschipolos a fost o mică stațiune balneară de interes local, pe marginea apuseană a lacului Sasic. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
a activității NKVD-ului. Mai înainte de proclamarea independenței Ucrainei, în 30 iunie 1941, Bandera a organizat așa-numitele „grupuri mobile” (мобільні групи). Acestea erau grupuri mici de 5 - 15 oameni, care urmau să se infiltreze din Guvernământul General în Ucraina Apuseană și, după înaintarea germanilor în regiunile de răsărit ale Ucrainei, să câștige sprijinul populației pentru OUN-B și să ajute la formarea conducerilor locale dominate de activiștii banderoviști. Aproximativ 7.000 de persoane au făcut parte din acest grupuri mobile. Printre
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
a Austro-Ungariei, membru al Consiliului Național Ucrainean. Consiliul Național a proclamat fondarea statului ucrainean independent pe 19 octombrie, iar pe 1 noiembrie a condus rebeliunea armată din Lviv, Galiția și Bucovina, care a dus la formarea Republicii Populare a Ucrainei Apusene (ZUNR). Datorită prestigiului de care se bucura în rândul ucrainenilor, K. Levițki a fost primul conducător al guvernului - Secretariatul de Stat - care a asigurat formarea noului stat și a armatei sale și care a următrit obținerea independenței în fața Poloniei. După
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
face parte din complexul carstic Groapa de la Bârsa aflat în Munții Apuseni, zona Padiș. Este situată în zona centrală a Munților Bihorului, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între "Peștera Neagră" și "Peștera de la Zăpodie", rețeaua totală a galeriilor însumează 12,1
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
celei musulmane din Grecia fusese deja deportate în cadrul înțelegerilor cu privire la Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia. În cadrul acestor schimburi nu fuseseră cuprinși grecii din Istanbul, Gökçeada (Imbros) și (Tenedos) (aproximativ 270.000 de persoane) și populația turcă din Tracia Apuseană (aproximativ 129.120 de persoane). Articolul 14 asigura insulelor Gökçeada și Bozcaada un statut administrativ special, statut care avea să fie revocat de guvernul turc pe 17 februarie 1926. Republica Turcia a acceptat prin semnarea tratatului pierderea Ciprului, care fusese
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
calea cruciaților spre Pământul Sfânt, mai ales în anii 1096, 1097 și 1147. Istoricii primelor două cruciade, Etienne de Blois și Odon de Deuil, s-au arătat impresionați de peisajul dezolant oferit de ruinele antice. După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din cruciada a IV-a, Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai creștinătății și micul Imperiu Bizantin de Niceea, revenind în cele din urmă bizantinilor. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087, orașul
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
primelor două cruciade, Etienne de Blois și Odon de Deuil, s-au arătat impresionați de peisajul dezolant oferit de ruinele antice. După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din cruciada a IV-a, Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai creștinătății și micul Imperiu Bizantin de Niceea, revenind în cele din urmă bizantinilor. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087, orașul a căzut în stăpânirea turcilor selciukizi. Incă pe atunci se redusese la o locuire
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
7,20x5m), este boltit, cu o boltă semicilindrică longitudinală, clădită din scânduri late de brad. Raza altarului este de 3,5 metri. S-au păstrat fragmente din vechea talpă, înnădită cu scoabe de fier de la ultima restaurare, doar la fațada apuseană talpa a fost înlocuită cu o grindă nouă. În exterior bârnele pereților sunt împunse peste tot cu sfredelul, iar în orificiile rezultate sunt introduse mici cuie de lemn, cu rostul de a prinde și fixa tencuiala. Șarpanta acoperișului în trei
Biserica de lemn din Căpăt () [Corola-website/Science/317953_a_319282]
-
copleșiseră, ar putea deveni utilă. Internatul avea, în opinia sa, avantajul de a permite copilului să mențină legăturile, atât de însemnate, cu familia, chiar dacă într o măsură atenuata, iar deoarece trimiterea într-o asemenea instituție reprezenta ceva curent în societatea apuseana din vremea aceea, copilul nu se simțea prin această diferit de alți copii. Mai mult decât atât, ușurând misiunea părinților într-o porțiune din an, permitea acestora să dezvolte atitudini mai favorabile față de copii în restul timpului. Din internat tânărul
John Bowlby () [Corola-website/Science/323432_a_324761]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și peisagistic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (în ramura nordică a Munților Bihorului, grupă montană a Apusenilor ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ estic al comunei Pietroasa și este străbătută de drumul județean DJ763. Rezervația naturală cu o suprafață de 39 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Apuseni - Vlădeasa. "" este parte integrantă a zonei turistice Padiș și reprezintă o valoare peisagistică și turistică din zona Apusenilor; dar și una floristică datorată speciile rare de plante nitrofile, printre care și bulbucii de munte ("Trolius europaeus"); specie de plantă (ocrotită
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Apuseni - Vlădeasa. "" este parte integrantă a zonei turistice Padiș și reprezintă o valoare peisagistică și turistică din zona Apusenilor; dar și una floristică datorată speciile rare de plante nitrofile, printre care și bulbucii de munte ("Trolius europaeus"); specie de plantă (ocrotită prin lege) protejată la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află la poalele sud-vestice ale Munților Plopișului (grupă montană a Munților Apuseni aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor), în partea central-estică a județului Bihor, pe teritoriul comunei Lugașu de Jos, aproape de drumul național DN1H care leagă municipiul Șimleu Silvaniei de Aleșd. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie
Gruiul Pietrii () [Corola-website/Science/323930_a_325259]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului județului Bihor. Aria naturală se află în ramura nordică a Munților Bihorului (grupă montană a Munților Apuseni, aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Budureasa din sud-estul județului Bihor (la limita teritorială cu județul Cluj), în imediata apropiere a drumului județean DJ108J, care leagă satul Remeți de stațiunea turistică Stâna de Vale. Rezervația naturală
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aceasta se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Apuseni - Vlădeasa. Aria naturală include platoul și (1.694 m.) și reprezintă o zonă turistică importantă datorită peisajului și florei ce vegetează pe pășuni și fânețe. La nivelul ierburilor vegetează câteva rarități floristice protejate la nivel european prin "Directiva 92/43
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
într-o etapă de peste un deceniu de viață clandestină. Inițial s-a deplasat în Ciuleni, unde era căsătorită sora sa, Susana, iar la scurt timp era considerat de Miliție și Securitate drept „conducătorul unei bande” care acționa în zona Munților Apuseni. După o perioadă a plecat de la Ciuleni și s-a stabilit într-una din anexele gospodăriei părintești din Mărgău, unde, cu câteva intermitențe a rămas până în iunie 1952. Deși au fost făcute mai multe percheziții nu a fost găsit. Familia
Iosif Capotă () [Corola-website/Science/319477_a_320806]
-
controlul polonez. Cazacii de pe malul drept s-au revoltat sub conducerea lui Iakim Somko. În fața realității unei Ucraine împărțite de cursul fluviului Nipru, Iuri a demisionat în ianurie 1663 și s-a retras la o mănăstire. Pavlo Teteria, hatmanul Ucrainei apusene, a dus o politică filopoloneză hotărâtă. După ce invazia sa în Ucraina răsăriteană s-a încheiat cu un eșec, Teteria a fost nevoit să demisioneze și să se refugieze în Polonia. Obiectivul lui Petro Doroșenko a fost reunificarea celor două jumătăți
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
unde l-a îndepărtat pe hatmanul rival, Ivan Briuhovețki. În 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al Ucrainei unite. Împotriva lui s-au ridicat atât tătarii, cât și polonezii, care l-au sprijinit pe Mihailo Hanenko și au invadat Ucraina apuseană. Doroșenko a lăsat pe malul stâng al Niprului un adjunct să-l reprezinte, Demian Mnojohrinșni, care a trecut rapid însă sub controlul Rusiei. Doroșenko i-a ajutat pe turci să anexeze Podolia. În [[războiul ruso-turc (1676-1681)|războiul care a izbucnit
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Iuri Hmelnițki, care fusese ținut până atunci în prizonierat. El a participat alături de turci la a doua campanie de la [[Cihirin]], dar protectorii lui îndepărtat de la putere în 1681. În timpul a mai multor ani de lupte, [[Ucraina de pe malul drept|Ucraina apuseană]] a fost puternic depopulată, mulți dintre cei care nu fuseseră uciși sau luați în sclavie de tătari, au fugit pe [[Ucraina de pe malul stâng|pe malul stâng al Niprului]] sau în [[Slobidska Ukraina]]. După ce Polonia a preluat controlul asupra Ucrainei
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
a fost puternic depopulată, mulți dintre cei care nu fuseseră uciși sau luați în sclavie de tătari, au fugit pe [[Ucraina de pe malul stâng|pe malul stâng al Niprului]] sau în [[Slobidska Ukraina]]. După ce Polonia a preluat controlul asupra Ucrainei apusene, regiunea a început să fie repopulată. [[Image:Ukraine-Livoberezzhya.png|300px|thumb|left|Ucraina de pe malul stâng în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea]] În 1660, cazacii de pe malul stâng, nemulțumiți de alianța cu polonezii, l-au alungat pe
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
iar hatmanul Doroșenko s-a folosit de acestea pentru a invada Ucraina răsăriteană. Bruihevețki a fost ucis de mulțimile furioase. Pe 9 iunie 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al întregii Ucraine. Un an mai târziu, polonezii au invadat Ucraina apuseană și au proclamat un alt hatman, [[Mihailo Hanenko]]. Doroșenko l-a numit pe Demian Mnohohrișni în funcția de hatman interimar al Ucrainei răsăritene, el urmând să facă față atacului polonezilor. În condițiile în care Doroșenko nu și-a mai putut
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]