13,069 matches
-
ranele și Își spun durerile, cerînd ajutorul doctorilor. Pentru că acest Amor, copil nebun, fiu al Venerii, răzgăiat d-a sa mumă și crescut zburdalnic, În mină eu arc și săgeți, cu neastîmpăr petrecîndu-și timpul totdauna ca cu niște jucărele, Întinde arcul și aruncînd săgeți În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este om, Nici vro vilă, nici vrun pom. Numele lui toți Îl știu, Dar nu c-n ființă viu. El e numai povestii, Ș-În idei Închipuit, Că e ca un fluturaș, Zburător, mic copilaș, Ca un erou Înarmat, Cu arc săgeți Încărcat. Ș-unde vede tinerei, Întinde arcul la ei. Ș-fi săgetează pe loc, Drept În inimi prin mijloc. Și așa Încep atunci Să simtă dureri și munci. Care răni apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Numele lui toți Îl știu, Dar nu c-n ființă viu. El e numai povestii, Ș-În idei Închipuit, Că e ca un fluturaș, Zburător, mic copilaș, Ca un erou Înarmat, Cu arc săgeți Încărcat. Ș-unde vede tinerei, Întinde arcul la ei. Ș-fi săgetează pe loc, Drept În inimi prin mijloc. Și așa Încep atunci Să simtă dureri și munci. Care răni apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să intre în casă și să-l lase singur. Cosmina nu păru surprinsă, doar vorbise despre el ceva mai devreme. Cum poți cunoaște lumea scormonind în gunoaie ? îl întrebă. — E simplu, răspunse el, cu un glas alb. Dacă ai un arc de cerc, poți calcula unde e centrul și care e raza, deci poți imagina întreaga circumferință. Râse uscat. Îi arătă luna pe care ea o ignorase până atunci. Apoi deschise capacul tomberonului. — Dă-mi unul ca ăsta și o să-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
popor de fantome care nu ne mai găseam chipul adevărat când ne priveam în oglindă. Un popor căruia lanțurile i se descuiaseră zadarnic la glezne, căci se mutaseră de la o ureche la alta și ne zăngăneau în creier, ca un arc de ceasornic smuls din capace. — Aveți un fel ciudat de a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înăuntru. Contururile ei erau lipsite de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri de elipsă. Pe obraji elipsele erau întregi, sub forma unor pomezi roșietice, care spre buze se făceau roșii de-a binelea. De ce pe acest chip care arăta ca o pagină dintr-o carte de colorat mai era nevoie și de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un vaier de arcuri încâlcite. — Gambana, explică Faraon, trăgând cutia lungă cât un stat de om în mijloc. Isaia se învârti în jurul ei, ciocăni lemnul, deschise capacul, de unde îl privi, ca un obraz rotofei, un cadran de ceas cu limbile alandala. Mecanismele păreau la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se învârti în jurul ei, ciocăni lemnul, deschise capacul, de unde îl privi, ca un obraz rotofei, un cadran de ceas cu limbile alandala. Mecanismele păreau la locul lor, lanțurile cu greutăți, pendulul, dar cutia, mișcându-se, scotea o respirație șuierată de arcuri smulse din capace. — Merge, hotărî Isaia. În cutia asta numa’ timpu’ e mort. N-are decât să iasă, să vedem și noi cum e când moare timpu’, că până acuma numai noi am murit și timpu’ a făcut mișto de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi adormit primul, ar fi murit în somn amândoi. De aceea rămâneau treji, privindu-se și visând că au adormit. Nu e nicio primejdie să visezi că dormi, căci în vis nimeni nu moare. Faraon adormise pe canapeaua cu arcurile rupte a vechii caroserii. Picioarele îi atârnau în afară, prin tălpile găurite pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
între cer și pământ, numărând stelele, dar observând orice umbră fugară ce se strecura, lipită de zid. De aceea nu se întoarse atunci când ușa se deschise, căci știa cine e. O simți cum se așază pe colțul patului, după zgomotul arcurilor rupte. — Iar ți-au tăiat apa ? zise, fără să-și întoarcă privirea de la fereastră. — De unde știi ? întrebă ea, încercând să se potrivească printre ghionturile saltelei. De această dată o privi, zâmbind. Luă o gură de votcă, țuguindu-și buzele. Te-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini ale căror unghii zgâriau tencuielile, gemând în locul buzelor strivite, umeri îngustați, coaste străpungând, ca niște arcuri de oțel, pielea subțiată a piepturilor costelive. Li se auzea murmurul, fără a se înțelege ce anume spuneau. O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele una de alta, ca să împiedice fuga, care legau mâinile, ca să împiedice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Traian și Bietul Ioanide statuia uriașă a imperatorului într-o nișă, și forul rectangular al lui Decebal, cu reconstrucția Trofeului de la Adam-Klisi prin piesele originale, conținând o statuie grandioasă a lui Decebal la un punct de ieșire și un arc de triumf cu scene dacice, simplificație a arcului lui Constantin, la alt punct de ieșire. Ioanide vedea acest for în Piața Victoriei de azi. Contemplîndu-și astfel schița, arhitectul se simțea parcă stropit de apa havuzurilor în timp ce călca pe dalajul ipotetic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imperatorului într-o nișă, și forul rectangular al lui Decebal, cu reconstrucția Trofeului de la Adam-Klisi prin piesele originale, conținând o statuie grandioasă a lui Decebal la un punct de ieșire și un arc de triumf cu scene dacice, simplificație a arcului lui Constantin, la alt punct de ieșire. Ioanide vedea acest for în Piața Victoriei de azi. Contemplîndu-și astfel schița, arhitectul se simțea parcă stropit de apa havuzurilor în timp ce călca pe dalajul ipotetic al Căii Victoriei (pe care n-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
binevoind a se așeza cu ei pe scaune și a plăti personal supraveghetoarei gologanii pentru toate locurile. Nu vorbi nimic despre treburile publice, și în general, din ziua intrării în minister, Pomponescu își dedică mintea și conversația numai gratuităților. Cu privire la Arcul de triumf, Pomponescu dezvălui că făcuse și el mai multe proiecte și că renunțase a candida direct, întrucît era atunci ministru. Totuși, se luase ca punct de plecare unul din proiectele sale. Acum vedea lucrurile altfel, concepea monumentul mai autohton
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dezvălui că făcuse și el mai multe proiecte și că renunțase a candida direct, întrucît era atunci ministru. Totuși, se luase ca punct de plecare unul din proiectele sale. Acum vedea lucrurile altfel, concepea monumentul mai autohton, eliberat de obsesia Arcului l'Étoile de la Paris. Dacă va avea cândva răgaz, va revedea planurile. Pomponescu se entuziasmă de niște copii care se jucau cu cercul, le făcu semn cu mâna, și cum unul din ei, îndrăzneț, veni, îl întrebă cum îl cheamă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de bronz, bătând în verde, obiect autentic chinezesc. . - Mi se rupe inima, plângea Hagienuș, uite, mă jur, mă consolez că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceea un număr incalculabil de comenzi de reparații. Însă fenomenul care agravă panica asistenței, aruncând o notă de supranatural, deși totul se lămuri apoi, fu următorul. Din cauza deplasării mecanismului, pendulul lui Saferian începu să bată la infinit până la desfășurarea întregului arc, acompaniind clătinările lustrelor de cristal cu suave melodii de harfă. XXIX Timpul trecea fără ca lui Pomponescu să i se întîmple ceva dezagreabil, așa cum prevestise Gavrilcea. S-ar fi zis că toată lumea uitase de el. Însă acest lucru era de natură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prințesei se preda ca bucată de citire și temă de compoziții Asasinarea prințului rumân Hangerliu, în care era vorba de prințul mâncător de semințe de floarea-soarelui. Prințul murise, după această versiune, ca un sfânt (o replică masculină a Jeannei d'Arc), privind mereu spre cer și proferând cuvinte pioase. "Nous allons faire dodo" era tradus: "Mă duc lângă falnicii mei strămoși". Se poate bănui că în mare parte istoria era fabricată de Smărăndache însuși.) - Nu-i așa, domnule Suflețel? cerea Smărăndache
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care să evidențieze asemănarea dintre formarea imaginii pe retină și în camera obscură a unui aparat fotografic. 3. Transmiterea și însușirea cunoștințelor (dirijarea învățării) prezentarea modalităților de formare a imaginii la ochiul emetrop și ametrop; definirea procesului de acomodare; realizarea arcului reflex; caracterizarea mecanismelor care stau la baza formării imaginii în cazul vederii scotopice cu procesul de adaptare la întuneric și în cazul vederii fotopice cu perceperea culorilor. 4. Aprecierea performanței aplicarea unui test (probă de evaluarea curentă). 5. Asigurarea conexiunii
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
Schrenk, J. (2010), Arta exploatării de sine, București, Editura Humanitas. Scruton, R. (2011), Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, București, Editura Humanitas. Shapiro, D. (1998), Știința rezolvării conflictelor. Un ghid prin labirintul artei de a face față conflictelor, Chișinău, Editura Arc. Smalley, G. (2005), Când unu plus unu fac NOI, București, Editura Curtea Veche. Smith, R. E., Jr. (1992), Principles of human communication, Third Edition, Dubuque, Kendall/Hunt Publishing Company. Sternberg, R. J. (2010), Săgeata lui Cupidon. Cursul dragostei în timp
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dintre ei are dreptul de apărare legitimă și nu este dificil a se vedea că acest drept va deveni temelia unei forțe comune legitime. Dacă unul dintre acești sălbatici și-a consacrat timpul, forțele, inteligența pentru a-și crea un arc și săgeți și un altul vrea să i le răpească, toate simpatiile tribului vor fi pentru victimă; și în cazul în care cauza va fi supusă judecății bătrânilor, spoliatorul va fi în mod infailibil condamnat. De aici nu mai este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cele mai multe ori munca era grea, intensă, îndelungată. În perioada modernă, situația s-a schimbat, dar munca femeilor, desfășurată în alte condiții, este o realitate ce trebuie prețuită. În epocile trecute, femeile au apărut în istorie numai în lipsa bărbaților (Ioana d'Arc, Elisabeta Angliei, Florence Nightingale, Ecaterina cea Mare). Femeia modernă luptă pentru li-bertatea de a fi femeie așa cum a facut-o din-totdeauna. Munca începe odată cu folosirea uneltelor. Opinii vechi (Anaxagora) și mai apropiate (Fr. Engels) considerau că mâna este organul muncii
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
încep mereu, acceptând astfel să trăiască oarecum la voia întîmplării. " Gîndește-te, când scrii, la cititorul tău ideal sau la omul pe care îl respecți cel mai mult." La cine se gândește oare Noica atunci când cade în metafizica ciobănașului și a "arcului carpatic", care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, nu ar fi cu nimic vinovată, de nu s-ar recunoaște acolo, ca într-o pocită oglindire, mințile înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el, compromițătoare întîlnire. Dar pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să zăresc, din goana mașinii, leii de piatră care străjuiesc cavoul mitropolitului Șaguna și, cu litere mari, încrustat pe frontonul cavoului, numele Preasfinției Sale. Mi-am dat seama într-un târziu, poate la al treilea drum făcut spre Păltiniș, ce arc ciudat de timp deschidea în mintea mea imaginea aceasta. Când eram mic și răsfoiam în neștire cărțile mai arătoase aflate în casă, pierzîndu-mă în câte un amănunt nesemnificativ - număram de pildă fulgii de păpădie de pe coperta Larousse-ului, stârniți de suflarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Într-una dintre vacanțele petrecute în țară, Flipi a ținut să-mi arate cum se scrie "a face un lucru fără efort". Mi-a desenat un semn complicat și mi-a spus: " Semnul acesta înseamnă de fapt "a trage cu arcul fără să tragi cu arcul". La originea lui se află o poveste. Locuia într-un sat, la poalele unui munte, cel mai bun trăgător cu arcul din țară. Într-o zi, vine la el un tânăr și-l roagă să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]