4,476 matches
-
și cele franceze având-o în frunte pe Ioana d'Arc. Bătălia este unul dintre momentele-cheie ale etapei finale a războiului, fiind o urmare a înfrângerii engleze sub zidurile Orléans-ului. La 8 mai 1429 Armata Ioanei d'Arc a ridicat asediul de la Orléans, distrugând astfel planul englez de avansare în adâncul sudului Franței. Datorită obstrucției sfătuitorilor lui Carol al VII-lea, Ioana a putut continua campania doar o lună mai târziu. Scopul francezilor era de a cuceri locurile-cheie fortificate ale englezilor
Bătălia de la Patay () [Corola-website/Science/328855_a_330184]
-
Bătălia Lanțurilor, Bătălia Râului, Walaja și Ullais în anul 633, și terminând cu al-Hira în Mai 633. Astfel aproape toată zona Mesopotamiei inferioare a devenit controlată de Khalid bin al-Walid. În 634, Khalid a cucerit și orașul Damasc, după un asediu ce a durat 30 de zile. În timpul asediului pe care Khalid îl efectua asupra orașului Damasc, Abu Bakr a decedat, iar Umar bin al-Khattab a devenit noul calif al Imperiului Islamic. Cea mai important bătălie a lui Khalid ibn al-Wlaid
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
anul 633, și terminând cu al-Hira în Mai 633. Astfel aproape toată zona Mesopotamiei inferioare a devenit controlată de Khalid bin al-Walid. În 634, Khalid a cucerit și orașul Damasc, după un asediu ce a durat 30 de zile. În timpul asediului pe care Khalid îl efectua asupra orașului Damasc, Abu Bakr a decedat, iar Umar bin al-Khattab a devenit noul calif al Imperiului Islamic. Cea mai important bătălie a lui Khalid ibn al-Wlaid în timpul celui de-al doilea calif Umar este
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Lituania cu scopul de a deveni Mare Duce. La 4 septembrie 1390, forțele comune ale lui Vytautas și a Marelui Maestru Teutonic, Konrad von Wallenrode, au asediat regiunea Vilnius, care era deținută de regentul lui Vladislav, Skirgaila. Deși cavalerii ridicaseră asediul asupra castelului după o lună, au dus orașul la ruinare. Acest conflict sângeros a fost oprit temporar în 1392, prin Tratatul de la Ostrów, unde Vladislav predase guvernarea Lituaniei lui Vytautas, verișorul său, în schimbul păcii: Vytautas avea să conducă Lituania sub
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
venea în ajutor său cu o armată mare. În timp ce analiza dacă să asedieze Wrocław, Baidar și Kadan au primit rapoarte că bohemianii sunt la câteva zile depărtare cu o armată mare. Mongolii s-au întors de la Wrocław, fără a finaliza asediul, pentru a intercepta forțele lui Henry înainte ca armatele europene să se poată întâlni. Mongolii l-au găsit pe Henry lângă Legnica la Legnickie Pole ("Câmpul Legnica"), cunoscut de germani ca Wahlstatt ("Câmp de bătălie"). Henry, în plus față de propriile
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
După ce Carol al VI-lea l-a succedat pe tatăl său, Carol al V-lea, la tronul Franței, marina a fost lăsată de izbeliște, deoarece regele nu împărtășea îngrijorarea tatălui său pentru afacerile navale. Dezamăgit, de Vienne a participat la asediul Mahdiei și s-a alăturat în cruciada regelui Sigismund al Ungariei împotriva turcilor. A fost ucis în bătălia de la Nicopole, de pe teritoriul actualei Bulgarii. Câteva vase din Marina Franței au fost numite după Jean de Vienne, cele mai notabile fiind
Jean de Vienne () [Corola-website/Science/329520_a_330849]
-
iunie 1940. În primul atac aerian al intervenției italiene, bombardierele Savoia-Marchetti SM.79 din cadrul 2 Squadra Aerea (Sicilia și Pantelleria) escortate de avioane de vânătoare au efectuat două raiduri asupra insulei Malta pe 11 iunie. Aceste atacuri au fost începutul asediul Maltei, care s-a încheiat în 1942. Primul raid a fost efectuat de 55 de bombardamente. Apărarea antiaeriană malteză a raportat însă atacul a maximum 20 de bombardiere, ceea ce sugerează faptul că cele mai multe bombardiere italiene nu au reușit să își
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
dreaptă a Corpului Alpin a cucerit pasul Seigne și a înaintat mai mulți kilometri pe ghețar, dar au fost întâmpinați de focul artileriei din Seloge. Italienii au ocolit Selonge și, pe 24 iunie, au început încercuirea localității Cormet de Roselend. Asediul era încă în desfășurare, când s-a semnat armistițiul. Coloana centală a trecut prin pasul Petit-Saint-Bernard, dar a fost oprit de tirurile francezilor din "Redoute Ruinée". Divizia a 101-a motorizată "Trieste" din cadrul Armatei Padului a fost adusă de la Piacenza
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din fondul tradițional. La înfrumusețarea mănăstirii, a participat o echipă de meșteri condusă de Toma zugravul. Printre realizările sale de aici se numără: Lui Toma zugravul din Suceava îi este uneori atribuit - în mod controversat , un autoportret inserat în scena "Asediul Constantinopolului", unde s-ar fi zugrăvit el însuși într-un călăreț apărător al cetății ce aruncă lancea înspre comandantul oștii turcești.
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
Die neue Mainzer Zeitung oder Der Volksfreund" ("Noul ziar al Mainzului sau Prietenul Poporului"). În primul său articol, el scria: Această libertate nu a durat însă mult. Republica Mainz a existat doar până la retragerea trupelor franceze în iulie 1793 în urma Asediului Mainzului. Forster nu a fost prezent în Mainz pe durata asediului. Ca reprezentanți ai Convenției Naționale, el și Adam Lux fuseseră trimiși la Paris să ceară ca Mainzul - care nu putea exista ca stat independent - să fie primit ca parte
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
sau Prietenul Poporului"). În primul său articol, el scria: Această libertate nu a durat însă mult. Republica Mainz a existat doar până la retragerea trupelor franceze în iulie 1793 în urma Asediului Mainzului. Forster nu a fost prezent în Mainz pe durata asediului. Ca reprezentanți ai Convenției Naționale, el și Adam Lux fuseseră trimiși la Paris să ceară ca Mainzul - care nu putea exista ca stat independent - să fie primit ca parte a Republicii Franceze. Cererea a fost acceptată, dar nu a avut
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
fortăreței Przemysl (aproximativ 6,5 divizii). La 24 septembrie/7 octombrie execută un atac puternic cu lovitura principală pe direcția Seliska. În ziua următoare, forțele austro-ungare încep să se apropie de fortăreață, iar la 29 septembrie/12 octombrie grupul de asediu condus de Șcerbaciov a fost desființat. În aprilie 1915, generalul Șcerbaciov a fost numit comandant al "Armatei 11" dislocată pe frontul din Carpați , între "Armata 8" condusă de generalul Alexei Brusilov și Armata 9 condusă de generalul Platon Lecițki. Inițial
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
devenit domn pentru a doua oară, i-a luat prizonieri pe doamna Ecaterina Circaziana și pe fiul ei, Ștefăniță Lupu, pe care l-a însemnat la nas. Istoricul Georg Krauss afirmă că, deși a refuzat inițial să se predea, în timpul asediului otoman al cetății, Doamna Ecaterina a fost nevoită să se predea și să-și cedeze bijuteriile ei, precum și cinci dintre cei mai frumoși cai. La rugămințile lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, prizonierii n-au fost uciși, ci închiși la
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
sa este favorizată de Madame de Maintenon, care îl contracarează pe adversarul său, ministrul Louvois. În 1698 este trimis ca ambasador la Viena, unde activitatea sa este apreciată de către Ludovic al XIV-lea. Participă la războiul din Olanda și la Asediul de la Maastricht se face remarcat pentru bravura sa, iar după sângeroasa Bătălia de la Seneffe, este avansat colonel al regimentului de cavalerie. Villars își începe ascensiunea militară la cincizeci de ani, în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, probabil pentru că fusese considerat prea nechibzuit
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
mai 1692 La Feuillade s-a căsătorit cu prima sa soție, Charlotte Thérése Phélypeaux. După moartea tatălui său în 1691, devine conte de la Feuillade și guvernator al Dauphiné. În 1688, la 15 ani intră în rândurile armatei și participă la asediul de la Philpsburg. În 1690 fondează regimentul La Feuillade și participă la bătălia de la Fleurus. După încheierea păcii prin Tratatul de la Ryswick, regimentul său este desființat. În 24 noiembrie 1701 se recăsătorește cu fiica ministrului de război, Marie Thérèse Chamilart. Cu
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
participă la bătălia de la Fleurus. După încheierea păcii prin Tratatul de la Ryswick, regimentul său este desființat. În 24 noiembrie 1701 se recăsătorește cu fiica ministrului de război, Marie Thérèse Chamilart. Cu 20 de batalioane și 4 regimente de dragoni, începe asediul de la Susa pe 31 mai 1704. Pe 12 iunie garnizoana orașului capitulează. În 1706 îl înlocuiește pe Vendôme (trimis în Flandra după bătălia de la Ramillies) la comanda armatei franceze din Italia și conduce asediul de la Torino. La 33 de ani
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
și 4 regimente de dragoni, începe asediul de la Susa pe 31 mai 1704. Pe 12 iunie garnizoana orașului capitulează. În 1706 îl înlocuiește pe Vendôme (trimis în Flandra după bătălia de la Ramillies) la comanda armatei franceze din Italia și conduce asediul de la Torino. La 33 de ani, ambițios și arogant nu ascultă sfaturile lui Vauban și folosește o tactică de asediu diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată de armatele unite ale Prințului Eugen de
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
1706 îl înlocuiește pe Vendôme (trimis în Flandra după bătălia de la Ramillies) la comanda armatei franceze din Italia și conduce asediul de la Torino. La 33 de ani, ambițios și arogant nu ascultă sfaturile lui Vauban și folosește o tactică de asediu diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată de armatele unite ale Prințului Eugen de Savoia și ale Ducelui de Savoia. După eșecul asediului de la Torino, La Feuillade este demis și în 1708 își vinde
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
în Flandra după bătălia de la Ramillies) la comanda armatei franceze din Italia și conduce asediul de la Torino. La 33 de ani, ambițios și arogant nu ascultă sfaturile lui Vauban și folosește o tactică de asediu diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată de armatele unite ale Prințului Eugen de Savoia și ale Ducelui de Savoia. După eșecul asediului de la Torino, La Feuillade este demis și în 1708 își vinde regimentul de infanterie. În 1716 devine
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
arogant nu ascultă sfaturile lui Vauban și folosește o tactică de asediu diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată de armatele unite ale Prințului Eugen de Savoia și ale Ducelui de Savoia. După eșecul asediului de la Torino, La Feuillade este demis și în 1708 își vinde regimentul de infanterie. În 1716 devine "Pair al Franței", iar în 1719 renunță la postul de guvernator al Dauphiné. Dat uitării în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, pe
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
de-a lungul vieții sale au fost: În anul 1683, la aflarea vestei eliberării Vienei de către regelel Poloniei Jan Sobieski, fiind Mare Paharnic face parte din grupul boierilor care decid să-l părăsească pe domnul Constantin Duca la întoarcerea de la asediul Vienei. La 1 ianuarie 1684 împreună cu alți boieri cerea ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino, Ion Racoviță a ocupat funcția de Mare Vornic, în această
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
din partea Castilliei, al-Bayyasi îi dăduse lui Ferdinand III trei fortărețe de frontieră strategice: Baños de la Encina, Salvatierra (de lângă Ciudad Real) și Capilla. Dar Capilla a refuzat să se supună, forțându-i pe luptătorii din Castillia să stea în stare de asediu pentru o perioadă lungă de timp. Starea de sfidare curajoasă de care au dat dovadă locuitorii din micul orășel Capilla și imaginea cu al-Bayyasi trimițând provizii pentru asediatorii castilieni i-a șocat pe andaluzieni care s-au întors către califul
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
o acțiune care și astăzi ridică semne de întrebare cu privire la scopurile sale. Acest ordin a permis aliaților prinși în capcană să își organizeze defensiva și să își retragă efective importante spre Dunkerque. În perioada 28-31 mai 1940 a avut loc asediul orașului Lille. Aici, 40.000 de soldați, resturile a ceea ce fusese formidabila Armată I franceză, au dat o bătălie disperată pentru întârzierea înaintării a șapte divizii germane, din care trei blindate. Dacă în prima zi a evacuării au fost transportați
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
1625, îl promovează pe Turenne căpitan în 1626. Tânărul ofițer a participat la diverse lupte și a fost recomandat în mod special de către unchiul său (unul din cei mai importanți comandanți din acea vreme) pentru abilitatea și curajul său în timpul asediului de la 's-Hertogenbosch din 1629. În 1630 Turenne a părăsit Țările de Jos și a intrat în serviciul Franței, motivat nu doar de dorința de a avansa, dar și de dorința mamei sale de a demonstra loialitatea familiei de Bouillon coroanei
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
coroanei Franței. Cardinalul Richelieu l-a avansat colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul de la Force în 1634, unde curajul demonstrat în timpul asaltului a făcut să fie avansat la gradul de "Maréchal des camp" (echivalentul gradului de general-maior în zilele noastre). În 1635 Turenne a servit sub
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]