5,357 matches
-
biserică și-mi zicea „Aș sta la taclale cu fetele din an în Paște, dar cu bărbații... în fiecare zi“. — Acum o să vă pun o întrebare foarte importantă, domnișoară Janeway. A avut Beth vreun iubit cât timp a locuit aici? Bătrâna luă Biblia și o strânse la piept. — Domnule polițist, dacă ar fi intrat pe ușa din față, ca drăguții celorlalte fete, i-aș fi văzut. Nu vreau să-i vorbesc de rău pe morți, așa că hai să zicem doar c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russ rămase nemișcat. — Domnișoară Stinson, ai spus că atunci când John Vogel ți-a pomenit numele tatălui său, te-ai speriat. Din ce cauză? — Din cauza unei povești pe care am auzit-o cândva, șopti Sally. Brusc arăta mai mult decât trecută - bătrână de-a binelea. — Ce poveste? Femeia spuse, cu vocea încărcată de emoție: — Cum a primit un șut în fund de la slujba lui mare și tare de la Moravuri. Mi-am amintit de remarca lui Bill Koenig - că Fritzie a luat sifilis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
50.000 de dolari, dar nu i s-a întocmit dosar penal. Luând în calcul cei 71.000 de dolari pe care Madeleine i-a furat de la Lee, a ieșit din afacere cu un profit de peste douăzeci de mii de bătrâne. „Triunghiul erotic“ ajunse pe prima pagină a ziarelor a doua zi după ce cazul lui Madeleine a fost preluat de jurați. Meciul de box Blanchard-Bleichert și schimbul de focuri din Southside au fost readuse pe tapet și timp de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Făcu un pas Înainte când femeia Începu să-și Împacheteze În pungi maldărul de feluri de mâncare de Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire, iar Logan Își ridică privirea pentru a zări o bătrână indecisă lângă una dintre jucării - o locomotivă albastră de plastic, care se legăna senină Înainte și Înapoi, pufăind. O privi pe femeie cum zâmbește și se clatină concomitent cu Locomotiva Thomas, până se termină cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni Înapoi spre sufrageria ponosită. Nu-s paznicul lui! Inspectorul făcu un pas Înainte, cu fața roșie și venele umflate pe față și pe gât. Bătrâna tresări. Vocea lui Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață. S-a dus să-și facă nenorocita aia de muncă-n folosul comunității. Ticălosul ăla mic face mereu muncă-n folosul comunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mentolate ambalate individual, comercializate În Scoția. . Referire la un colind englezesc despre cadourile care se oferă În cele douăsprezece zile de Crăciun, versul În original fiind „And a partridge in a pear tree”. . Personaj feminin al romanelor Agathei Christie, o bătrână cu veleități de detectiv. . Practică sexuală care presupune introducerea pumnului, eventual și a antebrațului, În vagin sau anus. . În orig., Break a leg Înseamnă la figurat succes, iar la propriu „Să-ți rupi un picior“. Vers dintr-un cântec scoțian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hohotele, gata să se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
incomodul soț Claudius murise la puțin timp după aceea.“ Și Drusus adnota: „Povestea Variliei ni s-a părut o veche intrigă libertină, pentru că de atunci au trecut șaizeci de ani. Însă continuă să fie și azi o poveste primejdioasă, căci bătrâna poreclită Maștera e vie, sănătoasă și e mama împăratului. Biata Varilia nu știa că, printre cei care râdeau auzind povestea ei, se prefăcea că râde și un spion al Mașterei. Am aflat-o ieri, când a fost târâtă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus citise în picioare într-un colț, ținând codexul strâns în mână. Se așeză încet. „Părea că procesul s-a terminat, dar, pe când toți se pregăteau să plece, un martor neașteptat și aparent imprudent a spus că adultera nu era bătrâna Livia, ci limbuta Varilia, și nu cu șaizeci de ani în urmă, ci acum, cu un anume Manlius, un tânăr constructor care face glume cam grosolane, producător de vinuri de la poalele muntelui Artemisium. Un scandal organizat cu atâta meșteșug i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înțeles că erau pierduți. Fără nici o explicație, Agrippina îl trimise pe Gajus să facă o plimbare cu preceptorul Zaleucos; imediat ce fiul ei ieși, fără să ezite și fără să-și ia rămas-bun, le trimise pe fiicele ei adolescente în palatul bătrânei Antonia, mama lui Germanicus; la întoarcere, Gajus nu le mai găsi. Află însă că sora la care ținea cel mai mult, Drusilla, intuise totul și întrebase plângând când aveau să-i îngăduie să se întoarcă. Abia mai târziu Gajus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
semn de teamă. El simți însă că toți ceilalți erau uimiți de frumusețea lui adolescentină. Spuse: — Zeii să te aibă în paza lor, Augusta. Glasul îi era vioi și spontan, toți îi spuseseră asta; într-adevăr, răsună în întreaga sală. Bătrâna ridică puțin capul și-și mișcă buzele uscate: — Bine ai venit, spuse - și lui Gajus i se păru că toți cei prezenți erau surprinși -, în casa care a fost a divinului Octavianus Augustus și a mea. Apoi porunci: — Apropie-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse bătrâna sclavă, așa cum va arde viața celui căruia i-a fost tăiat pe când dormea. Gajus se uită la frescă de parcă totul ar fi fost un joc, și zâmbi. Bibliotecile imperiale Într-o dimineață de iarnă, descoperi minunatele biblioteci ale lui Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mamei care tremura sprijinită de perne, a lui Nero care râdea din orice, a lui Drusus care scria încruntat. Somnul nu revenea până când nu se ivea lumina leneșă a dimineților de iarnă, iar el își spunea că, poate, și mintea bătrânei Livia, Maștera, era asaltată noaptea de gânduri care nu-i dădeau pace. Fiindcă la Roma se spunea că suferea îngrozitor de insomnie. Livia își făcu pe neașteptate apariția în grădină, sprijinită de două sclave supuse, și merse pe o porțiune scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asculta relaxat, inert, privind blând în ochii ei. Iar când termină de vorbit despre tatăl său, el păru că nu știe ce să-i răspundă: — Nu-mi amintesc... Eram foarte mic în vremea aceea... Simți un gest imperceptibil de enervare; bătrânei îi părea rău că vorbise prea mult cu cineva care nu putea înțelege. Tot restul vieții nu avea să-i mai adreseze nici un cuvânt. A doua zi - câteva vorbe auzite din întâmplare, un fragment de frază - Gajus află că fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus Caesar asculta; se obișnuise să asculte, după un an de tăcere. — Mai ești obosit? Era foarte obosit, voia doar să se întindă și să doarmă. Dar glasul și mângâierile acelea îl vindecau; erau primele momente minunate de încredere absolută. Bătrâna Antonia, cu ochii plini de lacrimi, vedea în băiatul acela umbra fiului ei, care fusese otrăvit în Syria. — Eu sunt foarte bătrână, spuse, și un zâmbet îi lumină chipul pe care nu se întipăriseră semnele timpului, și destinul a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani, când a materializat figura lui Marcus Antonius. Când l-a chemat a treia oară, ca să materializeze figura lui Augustus, Arsenouphis murise de bătrânețe. Tânărul Gajus fu dezamăgit - însă, când ieși din acel colț îndepărtat al locuinței, o văzu pe bătrâna Antonia care se îndrepta într-acolo, trecând prin mai multe săli. Tunica ei de mătase de culoarea cerului nopții, pe ale cărei margini erau brodați muguri de lotos, aluneca pe marmură. Însă Antonia nu se întoarse și nu-l salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ziua când auzise glasul tatălui său în încăperile din fund, în timp ce senatorul prieten cu Tiberius urca pe scări. Vechea, îngrozitoarea poveste reîncepea. Despre acea intrigă primejdioasă n-ar fi putut vorbi decât cu o singură persoană în întreaga Romă: bătrâna Antonia. Însă Antonia murise. Într-o seară spusese: „Soarta a fost bună cu mine. Aș prefera ca totul să se termine acum. N-aș vrea să-mi prelungesc viața cu prețul durerii“. A doua zi de dimineață, o văzuseră dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multe ori pentru cei patru pereți pe care-i vor regreta amarnic la bătrânețe. Dar vai... mă copleșește faptul că nu voi putea cunoaște tot, ba chiar mă vizitează gândul că nu cunosc nimic. Sunt sigură că, atunci când o să fiu bătrână, o să zic și eu: „Ce rău că mi-am pierdut tinerețea cu lucruri sterile...“. Dar oare există lucruri pe lumea asta care să nu fie sterile? Mai demult, eram Într-o situație mai proastă ca niciodată. Devenisem pesimistă, singură, cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un alt ananas împreună cu o etichetă Dole. La naiba. Îl scăpaseră printre degete. - Și, completă Rhyme, în pungă avea arma crimei probabil. Sub acel fruct. Sachs repetă ideea către cei doi polițiști, care deveneau din ce în ce mai ursuzi. - Nu îți amintești fața bătrânei, nu-i așa? îl întrebă ea pe sergent. - Nu prea. Doar am aruncat o privire înspre ea. Era foarte machiată și rujată, la fel cum obișnuia și bunică-mea. Dar trebuie să o... să îl găsim. Nu poate să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
văzut de nimeni. - De fapt, a fost zărit de foarte multe ori. Prima dată, era brunet, avea barbă și arăta cam de 50 de ani. Apoi era un îngrijitor chel de aproximativ 60 de ani. Ultima dată, avea înfățișarea unei bătrâne de 70 de ani. Bell așteptă câteva momente pentru a o auzi izbucnind în râs, semn că ar fi fost o glumă. După ce văzu că păstrează o mină sobră, spuse: - Pe bune? Nu pot să cred. - Mă tem că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ăla este. - Asta-i bună, șopti Kara. - Ah, l-ai fi iubit pe omul ăsta, Jenny. Știi că l-a cunoscut pe președintele Statelor Unite la un moment dat? Și a jucat ping pong în China. Neobservând plânsul tăcut al fiicei, bătrâna îi povesti Karei și restul filmului „Forrest Gump”, cel la care se uita cu câteva momente înainte. Numele unchiului Karei era Gil, dar în fantezia mamei se numea Tom, probabil după numele vedetei cinematografice, Tom Hanks. Kara însăși devenise Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Resemnarea plictisită din vocea ei mi-a spus că, probabil, nu eram singurul ignorant și că fusese nevoită să traducă acronimul de multe ori până atunci. Eram bucuros să fiu singur la casă, nestânjenit de vreo casnică chicotind în spate (bătrâna în fața căreia se presupunea că intrasem renunțase să mai aștepte și se mutase la altă casă). — Oh, am înțeles, i-am zâmbit eu. Îmi cer scuze, am înțeles. Cumperi Una, Primești Una Gratis - da, da, înțeleg. CUPUG! Habar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu zvastica și Îi trimiseră la plimbare. La o săptămînă după ce Jim sosise În apartamentul familiei Maxted, energia electrică și alimentarea cu apă se opriră. Jim Își duse bicicleta În jos pe scări pînă În hol, unde o găsi pe bătrîna irakiană discutînd cu portarul chinez. Ambii se Întoarseră spre Jim, strigîndu-i să părăsească imobilul, deși știuseră toată săptămîna că era acolo. Jim fu bucuros să plece. MÎncase ultimii biscuiți și singura lui masă cu o zi Înainte fusese un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vor accepta acest adevăr, nu se vor mai teme de drumul lor spre locul execuției... — Doamnă Philips... M-am gîndit la război. Jim se rostogoli În iarbă. Voia să-i explice doamnei Philips că ea era de fapt moartă, dar bătrîna misionară adormise. Jim Îi studie ochii spălăciți și gura deschisă ce dezvăluia o placă dentară crăpată. — Doamnă Philips, nu trebuie să ne mai Îngrijorăm. Faruri străluciră În praf. Mașina jandarmeriei venea pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aceea acoperită cu viță sălbatică, cu băiețelul și tatăl lui. Toată viața și-a dorit să cânte la pian. În copilărie visase să devină cântăreț celebru, pianist și cosmonaut. Pe scara de lemn se auzeau tropăituri și gălăgie mare, o bătrână zbiera ca o apucată, parcă ar fi blestemat: „Maică! A zburat un om În cer! Îl cheamă Gagarin! Da, cum stă maică, acolo sus În cutia aia?” Și vecinii se uitau la ea cu ochi holbați și ziceau: „E tralala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]