5,417 matches
-
îi cususe agățătoarea paltonului, întruchipând astfel extraordinara generozitate a omului sovietic, dusă până la acest infinit mic; lângă garderobiera mea stătea, pe un scaun, o fetiță care citea, impasibilă, o carte cartonată, un Pușkin pentru copii, probabil. Sala era fastuoasă, până la balcon unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu trebuia să-și bage nasul în acele descărcări confesive și ascundeam caietele cât puteam de bine. În 2001, când am crezut că atât mi-a fost, le-am scos din ascunzătoare și le-am ars într-un căzănel pe balcon. Scăpând de balastul ăsta intim, m-am simțit împăcată. De când căpătasem brusc o nouă măsură a lucrurilor, însemnările femeii încă tinere și sănătoase ce fusesem mi se păreau banale ca „document de epocă“, plicticoase ca pățanii și complet nesărate ca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru orice: o perfuzie schimbată, un pansament, un cearșaf curat, o ploscă. Dar când e ora de vizită a Profesorului, zburătăcesc toate ca niște găini albe în jurul suitei de medici și studenți. Unul dintre stagiari, cu care am fumat pe balcon mai devreme, îmi face cu ochiul. Are surâsul unui copil cu o ușoară debilitate mintală. 8 octombrie Pe tata l-au mutat într-un salon cu alți cinci bolnavi și bat zilnic drumul la Fundeni să-i duc supă, compot
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui Tomi i-a trecut amigdalita și dacă poștașul a vrut să-i dea mamei și pensia lui. Săptămâna viitoare speră să vină acasă. Duhoarea de urologie (pipi, clor, lături) îmi rămâne impregnată în haine. Le țin toată noaptea pe balcon, în vântul de toamnă. 10 octombrie Sunt de serviciu la rotativă și aștept să văd semnalul, ca să pot scăpa din hruba asta înghețată. Îmi clănțăne dinții de frigul adunat 12 ore în Casa Scânteii. Fum stătut de tutun și maldăre
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu era născut pentru lumea asta... Când intra seara în cămin, nea Bilă nu îndrăznea să-l ia prea tare la întrebări. Nici când l-a prins agățat între etajul doi și parter de cearceaf, când cobora de la Rodicuța din balcon, nu i-a făcut raport. „Măi copii“, a zis nea Bilă, „să nu se mai întâmple“. Numai cu el ce mai regăsise cerul acela rozaliu, înnegrindu-se după asfințit, când se așezau amândoi în genunchi și îl priveau prin geamurile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu cât nici nu avuseseră timp să vadă de unde se abate furtuna. Mai veniseră pe terasă și, e drept, Gabriel nu striga pentru prima dată „Jos regimul!“ pe terase. Noaptea, după ce cânta câte o oră, două în șir, ieșea în balcon, se uita ca un tâmpit la lună ori la ploaie și striga: „Să moară Ceaușescu și cu mama lor de tâmpiți! Și cu nevastă-sa, și cu mă-sa și cu tac-su, și cu dracu’, și cu lacu’“. „Tovarășul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
învârtelile“ băieților din cartier îl scoteau din minți pe sectorist și pe milițienii din cartier, puși mereu în situația de a număra biciclete furate, bucăți de gard de la fier vechi și să dezbine cauciucul de la ușile de autobuz, fixate la balcoanele închise fără aprobare. * „Gata, Tanțo. Trage-ți un ciorap roșu. Așa, și tu, Maria, ăla galben. Pui halatul albastru. Perfect. Ești un tricolor frumos. 1, 2, 3 și! «A venit aseară mama, din sătucu-i de departe...» Nu plângi, nu-i
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe alte poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot, care ar fi putut fi reperat în liniștea nopții, așteptam să treacă vreo mașină pe stradă pentru ca motorul să acopere bufnitura). Îmi aprindeam țigara și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
plecarea părinților și sosirea trenului cu care venea ea erau doar vreo două ore, timp în care, în mare fugă, am dereticat prin casă și am dosit lucru rile care dădeau rău în peisaj (am dus într-un dulap de pe balcon un ibric ruginit din baie, cîteva borcane nasoale de sub chiuveta de la bucătărie, sticla cu apă oxigenată a maică-mii din toaleta de serviciu etc. ; am notat sîrguincios pe hîrtie toate lucrurile mutate - ce unde era -, pentru ca apoi să le pun
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la șliț. Era un ciocănel de plastic, cu burduf, din acela care face „piff“. Marea găselniță a barului ăstuia erau chelne rițele cu patine în picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era ca ăsta. Parcă pluteau printre mese ! Cu balcoanele împungînd vitejește și cu fustițele flutu rînd în vînt peste popourile lor rumene și încordate, fetele ăstea făceau toți banii. Zburdau încoace și-ncolo ca niște juninci urmărite de tăurași focoși. Ei le urmăreau doar cu privirile... „Piff !“ Chelnerița asta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tablou de o așa impunătoare armonie, încât nu-mi închipui că cel care l-a văzut vreodată să nu fi conservat pentru totdeauna, pe retina ochiului său, viziunea acesta incomparabilă. Din pădurile de la Repedea, de pe zidurile închisorei Galata sau de pe balconul sălii gotice de la Cetățuie sau din castelul de la Miroslava sau de la una din viile de la Șorogari sau din cele de la Vlădiceni, orașul lui Lăpușneanu apare sub cele mai diverse și încântătoare aspecte. Astfel dacă s-au găsit unii (printre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe la cunoștințele intime și rudele familiei mele, cu deosebire în familia Liciu, care locuia la doi pași de Liceu, în strada Gândului. Vorbesc de familia fostului pe atunci prim președinte al Curții de apel, tatăl marelui artist Petre Liciu. De pe balconul casei din strada Gândului, priveam adesea valea Bahluiului cu palatul gării, cu linia ferată, cu podul de fier, cu linele dealuri verzi care închideau peisagiul. Trenurile care manevrau în apropierea stației, mișcarea din partea de jos a orașului, erau pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ascuțite, cu care ochiul se deprinsese și care se profilau așa de armonios pe cerul albastru. * Preocupat de ținută, și cu drept cuvânt, căci primul său gând, odată reîntors din prodigioasa-i călătorie, e de a-și îndrepta pașii spre balconul Roxanei, Cyrano scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva fire de păr blond din coafura Berenicei rămase pe haină, smulge de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
comparase, în memoriile sale, Iașul, pe care-l descrie în culori vii, cu Algerul văzut dinspre mare, îl comparase în bine, fără-ndoială, pentru a-i pune în valoare pitorescul. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul Cetățuei, din balconul fostului palat domnesc, oaspeții noștri și toți cei cari-i însoțiseră acolo admirau, în aerul limpede al dimineții, incomparabila panoramă a Iașului. Nu se mai gândea nimeni la drumul făcut, la urâciunile pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
transformase în Palat al ocârmuirei, adică palat administrativ. Vodă Cuza însuși a stat, în primul său an de domnie, în casele Pașcanu (actuala Primărie). (Foto-Regal) Pag. 267. Palatul Creditului urban. Detaliu din ornamentația fațadei: un atlant, între arcadele ferestrelor, deasupra balconului. (Foto-Regal) Pag. 270. Crucea lui Ferenț, lângă dealul Nicolinei. Cruce de piatră, înconjurată cu grilaj de fier, din timpul domniei lui Mihai Racoviță. Rostul acestui monument îl explică următoarea inscripțiune săpată în piatra din care e construită crucea: "Io Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și esențe: tei, paltin, cireș. În primăvara următorului an, procurându-mi o bucată mai mare de lemn de cireș, am început să lucrez la un vultur, un renumit model care se tot realiza de diferiți meseriași prin fabrică. Lucrând în balcon jos, neavând spațiu în altă parte, ținând bucata de lemn între genunchi, fiind atras de forma ce doream să o realizez, fără să vreau, grăbindu-mă, mi-am vârât dalta în picior deasupra genunchiului; mai mult de două săptămâni am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de viață. Costache Olăreanu a rămas întreaga lui existența puternic atașat sufletește de orașul viilor și al unei vechi și prestigioase episcopii. Cronotopul imaginarului sau artistic are ca matrice, în mai multe cărți, spațiul hușean. Cartea de debut, Vedere din balcon (1971), poartă o puternică amprenta, în acest sens. Cum am spus deja, la ultima vizită, duminică, 18 septembrie 2000, a ținut în mod special să revadă unele locuri dragi, între care casă Zotta, unde a locuit cu părinții, în copilărie
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mormăie Ion. Zi-i ce voiai să mă rogi, întorc eu discuția. Da' rămîne-ntre noi! Jur! Aseară, începe el, am băut cu tine pînă la miezul nopții, undeva la restaurant, nu la tine acasă; știi doar că de la mine de pe balcon se vede fereastra ta. Mi-ai făcut tu cinste, că... știu eu... ai mai primit ceva bani... Dar n-ai luat la tine bani de ajuns și ți-am împrumutat eu cincizeci de lei... Clar? Clar. Măi, insistă Ion, vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mașina lui, parcată în fața hotelului. Deschid portiera, urc în față, pun sacoșa cu casca de protecție pe genunchi, vreau să închid portiera, dar ochii mei numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund și trag portiera, în timp ce mașina pornește în viteză, strecurîndu-se printre șirurile de mașini parcate în fața hotelului. Cam blondă cafeaua pe care ați vrut s-o beți, surîde Don Șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întoarce capul spre mine: Vă supărați dacă vă întreb ceva? Nu. Pe dumneavoastră n-am de ce mă supăra. Ei, surîde Don Șef, aruncîndu-mi o privire, nu fiți chiar așa sigur. Cine era doamna blondă, care v-a făcut semn de pe balcon, de la hotel? O delegată, venită după filamente. De ce? Don Șef tace, de parcă nici nu ar fi auzit întrebarea. Fiți sincer, îmi spune la următorul stop, ați fost sau nu în cameră la ea? Are vreo importanță? Barul de la ultimul etaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășul Vlădeanu tocmai ieșise din camera 604, condus de o doamnă blondă prietena lui desigur, că prea erau intimi. Am coborît pe scări și l-am așteptat la lift. Cînd am urcat în mașină, prietena tovarășului Vlădeanu a ieșit pe balconul din colțul vestic al etajului șase și i-a făcut semn." Dumnezeule! exclam eu, ridicîndu-mi ochii, acoperiți cu palma, de ce nu exiști cu adevărat, să urc la tine și să-ți dau palme!... Oftez adînc, mototolesc mănușile, fac un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șantier m-a lăsat în piața din spatele complexului alimentar. Lîngă blocuri, jos, pe trotuar, era adunată o mulțime de oameni... Doamne! face Fulvia o grimasă de durere. Cine naiba m-a pus să mă uit?!... Ștefănescu..., murmură Fulvia, căzuse de pe balcon... Probabil o fi vrut să aranjeze lădițele pentru flori... Fulvia vrea din nou să pună cafea în ibric, bagă lingurița în borcan să adune cafeaua de pe fund, dar, aruncîndu-mi o privire, tresare; se întoarce brusc spre mine și rămîne astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scumpa mea. La Mangalia, nimeni la gară. Am luat o trăsură și, după ce m-am chinuit să dau jos bagajul, l-am lăsat pe tot la Delureanu și am plecat să-mi caut cameră: la Piti Curti, camera noastră cu balcon era liberă (30 de lei), dar fără serviciu, pentru că nu au slujnică; la celălalt, o față împietrită - sunt sigură că puștoaica nu mai vine la noi - de altfel, nici n-a ieșit să-mi spună bună ziua. Cum toate cunoștințele noastre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cald, și să simți trăind pe cel ce-ți scrie... Utopii...? Nu? Le vor trăi alții? Patul tău e făcut ca și când te vei întoarce de la o cină sau un ceai... Ai luat cheia?... Cum îmi bătea inima când auziam pe sub balcon zgomotele temute; te așteptam, te bombăneam și te iubeam. Monica, fii prudentă. Nu fuma mult. Lasă trupului tău tânăr puterea și mireasma dulce a busuiocului... Monica, Monica... Ce greu îmi e fără de tine. Iubito! Marți seara Zi apăsătoare, de plumb
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]