KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...168 169 170 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

față de om pătruns de misiunea sa, nervoasă, mânioasă, dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
misiunea sa, nervoasă, mânioasă, dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

lui Dumnezeu. Să fii violată la o asemenea vârstă - Iisuse, trebuie să fie ultimul lucru de care mai ai nevoie. Uite aici încă ceva despre fetița care moare la o vârstă fragedă pentru că, după Line, e alergică la secolul douăzeci. Biata copilă... Păi și eu am necazurile mele, surioară, dar nu se compară cu ale tale. Eu nu sunt alergic la secolul douăzeci. Pentru mine secolul douăzeci e un drog. La Aerogara Trei haosul își desăvârșise lucrarea. Lumina și aerul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
vine și interogatoriul. Cum li se pare că ai mișcat în front, la cea mai mică schimbare, imediat apare un megafon, un binoclu și un curcan în elicopter, din cauza căruia te aburești ca un pahar. Așa că, ce poate face un biet băiat? Ieși din hotel, din Vraimont. Deasupra fierbintelui Watts, linia cerului pe care centru orașului și-a imprimat conturul, are o pată verde de la mucii lui Dumnezeu. Mergi la stânga, mergi la dreapta. Ești un șobolan de apă pe un fluviu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
infirmă, cu numeroasele mele locuri virane. Sunt un cretin, o putoare ordinară, un drogat. Am probleme cu inima. Habar nu am de nici unele. Sunt slab, destrăbălat, șocat, laș. Am nevoie de o nouă dimensiune. M-am săturat să fiu o biată glumă... Și acum, când chestia de pe scenă se apropia de sfârșit, în timp ce îmi kung-fuiam durerea agresivă prin colțurile supunerii (oh, burta asta plină de durere sensibilă), am auzit femeia implorând iertarea, singură, cu un glas în care se mărturiseau toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat cu ce mișcări adorabile i se umflă, se adună și ard mușchii gâtului. Acum, când secretarul sau telefonistul îmi spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-l poți învăța pe un câine bătrân șmecherii noi. Dar Selina are licență pe bătrânele mele șale. Coruptă în adevăratul sens al cuvântului, vulgară cât cuprinde, creatură aparținând întru totul secolului douăzeci. Selina va fi întotdeauna autoarea din umbră a bietelor mele pornografii - micuța Selina, Selina aia... Acum stătea întinsă cu mâinile pe umerii mei, lăsându-și un sân să-mi alunece în gură. Timpul a trecut. Timpul a trecut până când lumea de afară - cea reală - a bătut la ușa următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

în pat îl apăsa cu atâta putere, încât adesea îl lăsa fără suflare. Dacă-l vedea vorbind cu o altă femeie, se repezea la ei și, cu o voce dogită, le arunca insulte izbitor de vulgare, care o făceau pe biata femeie să fugă cât vedea cu ochii. Apoi Livia îi cerea scuze lui Vultur-în-Zbor, încercând să pară o fetiță sfioasă îo priveliște care-ți făcea greață), și spunea: — îmi pare rău, iubire. Ți-am cam stricat cheful, nu? De doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
s-au întâmplat cumva din această cauză: au fost plasați la orizontală ca să fie ajutați să-și revină, dacă mă-nțelegi. Ar trebui, poate, să fim îngropați în picioare, dacă-mi permiți această scurtă incursiune în necrologie. A fost o biată glumiță nevinovată, fără nici o intenție morbidă, și sper că n-ai luat-o în sensul respectiv. — Rochia, spuse Vultur-în-Zbor. — O, scuzele mele sincere dacă am dat impresia că evit să vă răspund spuse Virgil Jones. Departe de mine gândul, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cuprinde un val de rebeliune. Dacă era așa, poate că ar trebui s-o facă. Vânătorul dispăruse, de data aceasta dar în mod explicabil, căci traversda ceața și se îndrepta către Elbaroom. Vultur-în-Zbor l-a bătut ușor pe spate pe bietul măgar nedumerit. — Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu se mai simțea în stare de confruntarea plănuită cu Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
purtam. Imediat după... neînțelegerea mea cu... Dimensiunile Interioare. Și cu Liv. Am alergat odată prin oraș cu mădularul atârnându-mi pe-afară. Mi-am vopsit nasul în albastru. Am stat cu nădragii pe vine și am tras vânturi în fața femeilor. Biată făptură cu multe fețe care eramă Care sunt. Atunci voiam să dovedesc ceva. Că pentru mine ei nu contau. Că insula nu conta. Că nimic nu conta. Problema era că nici eu nu credeam nimic din toate astea. Așa că gesturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de două ori. Era gata s-o facă din nou. Și nici măcar nu ți-a spus. — Mi-a salvat viața de două ori, răspunse Vultur-în-Zbor. Iar pentru încercarea de-acum a avut încuviințarea mea. Dar ce-i cu fața mea? — Biet tinerel idiot! zise Liv, întinzându-se pe pat. Vultur-în-Zbor se așeză țeapăn pe scaun, în mijlocul grămezii de mizerie. — Biet tinerel idiot! repetă ea. Fața ta seamănă cu cea a lui Grimus, ca propria lui imagine în oglindă. Ceva mai tânără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
viața de două ori, răspunse Vultur-în-Zbor. Iar pentru încercarea de-acum a avut încuviințarea mea. Dar ce-i cu fața mea? — Biet tinerel idiot! zise Liv, întinzându-se pe pat. Vultur-în-Zbor se așeză țeapăn pe scaun, în mijlocul grămezii de mizerie. — Biet tinerel idiot! repetă ea. Fața ta seamănă cu cea a lui Grimus, ca propria lui imagine în oglindă. Ceva mai tânără și mai palidă, dar atât de asemănătoareă! Nu știai că asta l-a atras în primul rând la tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
dar, printr-o inimaginabilă distorsiune de scală, era așezată la umbra întinsă a unui copac neînchipuit de uriaș, un frasin pe lângă care venerabilul său fârtate din grădina familiei Gribb părea un pitic, de parcă susținătorul acelui leagăn ar fi fost un biet sugar. Era mai mult decât gigantic - inspira venerație amestecată cu groază. Vultur-în-Zbor își aminti descrierea făcută de Virgil Jones frasinului Yggdrasil, copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel de monștri îl rodeau la rădăcină. Alt șoc. Vultur-în-Zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

că nu am vorbit cu el toată seara. Nici măcar nu l-am lăsat să mă ducă cu mașina- am luat un taxi până acasă, acum sunt bogată timp de câteva minute. — Deci a fost o seară drăguță, până la urmă? Cu excepția bietului Bill. —Cu excepția lui. De fiecare dată când mă gândesc la el mă simt atât de... atât de... Una dintre calitățile lui Janey este că te lasă să termini ce ai de spus. — Frustrată, am spus într-un final. — Din cauza a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
obicei ca de ciumă de așa ceva. Nu mă deranjam în mod normal cu chestii din astea; săream unul pe altul și gata. Șoferul se întoarse și mă privi nerăbdător: —V-ați hotărât odată, mi-a spus, sau îl lăsați pe bietul fraier să stea acolo toată noaptea? Sebastian stătea încă pe trotuar. Am lăsat geamul în jos și m-am aplecat în afară. — Poți să mă conduci dacă vrei, am spus și m-am simțit ca o idioată. —Ești sigură? Taximetristul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
te relaxeze cu dulcegării și complimente elaborate. Tony Muldoon le avea cu modellingul mai ceva decât cu accentul David Bailey. Câțiva angajați ai băncii intrară și ieșiră în timp ce mă fotografia și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga atriumului, așa că bieții oameni nevinovați au intrat în cadru fără să vrea, primind de la Tony un fluviu de blesteme pe care, din fericire, după o privire amenințătoare din partea lui Joe, le-a mormăit mai mult sau mai puțin pentru sine. În sfârșit, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Dungulițele sunt pentru băieții șmecheri. Costume cu un singur rând de nasturi, cămăși simple. Bretele înguste, dar trebuie să fie sobre. Eram biruită de o emoție pe care nu mă așteptam să o simt vreodată - o mare milă pentru acești bieți bărbați. Cum puteau ei să-și exprime personalitatea? — Dă-i drumul acelei domnișoare, Shaw, tună Sir Richard, apropiindu-se de noi. O pereche de porumbei, nu-i așa, Genny? Suki nu-l dăduse pe tatăl ei deloc cu loțiune; fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl luau în serios, rugându-l să-și desfășoare toate măiestriile de odinioară. De fapt, ne jucam și noi, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii,... mataaale... la ciocan și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să trăiască...“. Puțin le păsa de harul lui Matvei. Am pornit spre stația taximetrelor de la Ateneu. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
spun taximetristului, dacă se va întâmpla să apară, la ce adresă să-l ducă. Răspundea invariabil: „Într-o casă cu un cedru la poartă. Dar nu mușcă“. După care izbucnea în chicoteli gâfâite, sughițate. Glume aiurea, așa cum îi făcuse și bietului chelner când îl tot chinuise cu nota de plată. L-am întrebat dacă are buletin. A ridicat din umeri: „La ce bun? Mă cunoaște toată lumea. Cu colonelul Pancu sunt uite-așa... Întreabă-l, că uite-așa ne avem!“. Dădu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
prăvăliilor și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă schimbare“. Circul e același. Pomenile electorale la fel de deșănțate. Plicuri cu bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am publicat, în anii de entuziasm tembel, când credeam că într-adevăr românii vor să schimbe ceva în viețile lor după ce au scăpat de Ceaușescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

Julián și nici pe Fernado Ramos. Din toată trupa de feciori de bani gata, ei erau singurii care n-aveau un sfanț. Se spunea că tatăl lui Julián era un negustor modest și că maică-sa nu ajunsese decît o biată profesoară de muzică. „Oamenii ăștia n-au nici bani, nici clasă, nici eleganță, dragul meu - Îl instruia maică-sa -, tu trebuie să te duci cu Aldaya, care-i dintr-o familie foarte bună.“ „Da, mamă, răspundea el, cum spui matale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]