4,348 matches
-
mai mult la suprafața solului, dar la fundul oceanului sau în adâncul mărilor este aproape constantă. Factorii ecologici ai mediului exercită asupra organismelor vii o influență directă și pot acționa ca agenți excitanți, provocând modificări adaptive ale funcțiilor fiziologice și biochimice, condiționând imposibilitatea existenței în condițiile date ca factori modificatori, declanșând modificări anatomice și morfologice ale organismelor.
Factori ecologici () [Corola-website/Science/304238_a_305567]
-
ul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - "a pune în mișcare, a trezi") este o substanță biochimica care transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind secretata de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. Spre deosebire de sistemul nervos unde informațiile de la centru (creier sau măduva
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
polizaharidele sunt substanțe de rezervă sau de depozit al energiei (cum este de exemplu amidonul și glicogenul), iar altele sunt componente structurale (cum este celuloza la plante și chitina la artropode). Monozaharida riboză este un component important al unor compuși biochimici, precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalți compuși biochimici: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. În trecut, în chimie era folosit termenul de „carbohidrat” pentru orice compus cu formula C (HO) . Conform acestei definiții, unii chimiști au considerat
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalți compuși biochimici: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. În trecut, în chimie era folosit termenul de „carbohidrat” pentru orice compus cu formula C (HO) . Conform acestei definiții, unii chimiști au considerat formaldehida (CHO) ca fiind cea mai simplă zaharidă, în timp ce alții au considerat
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
pentru orice compus cu formula C (HO) . Conform acestei definiții, unii chimiști au considerat formaldehida (CHO) ca fiind cea mai simplă zaharidă, în timp ce alții au considerat glicolaldehida ca fiind cea mai simplă. Astăzi, termenul este în general folosit în contextul biochimic, excluzându-se compușii cu unul sau doi atomi de carbon. Zaharidele naturale sunt în general constituite din carbohidrați simpli numiți monozaharide, cu formula generală (CHO) unde "n" este 3 sau mai mult. O monozaharidă tipică are structura H-(CHOH)(C
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
au nevoie de oxigen pentru a-și crea energia prin respirație, prin metabolismul moleculelor bogate în energie, precum glucoza. Pe Pământ există însă și organisme anaerobe, ca de exemplu unele microorganisme din lacurile subterane. Din punct de vedere fiziologic și biochimic, se pot deosebi: respirația externă și respirația internă (sau celulară). Se deosebesc următoarele tipuri: Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă a mitocondriei), în scopul eliberării energiei, care se finalizează cu formarea moleculelor
Respirație () [Corola-website/Science/312093_a_313422]
-
există însă și organisme anaerobe, ca de exemplu unele microorganisme din lacurile subterane. Din punct de vedere fiziologic și biochimic, se pot deosebi: respirația externă și respirația internă (sau celulară). Se deosebesc următoarele tipuri: Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă a mitocondriei), în scopul eliberării energiei, care se finalizează cu formarea moleculelor de adenozintrifosfat. Oxigenul inspirat și ajuns în plămâni este transportat, prin intermediul sângelui, către celule și țesuturi. Dioxidul de carbon eliberat de
Respirație () [Corola-website/Science/312093_a_313422]
-
plumb, zinc). Zăcămintele se clasifică după principiul genetic, morfologic sau mineralogic-tehnologic (după compoziția chimică a zăcămintelor și utilizarea lor în industrie). Cea mai utilizată este clasificarea genetică, conform căreia se deosebesc zăcăminte: Zăcămintele sedimentogene se formează în urmă proceselor chimice, biochimice și diferențierii mecanice a substanțelor minerale din scoarță terestră datorită acțiunii agenților modificatori ai atmosferei, hidrosferei și biosferei. Zăcămintele sedimentogene se împart în zăcăminte "de alterare", "aluvionare" și "sedimentare". Zăcămintele de alterare se formează în scoarță de alterație a Pământului
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
la acțiunea chimică și fizica, de exemplu aur, platina, diamant, granat, topaz, zirconiu, monazit sau corindon. Zăcămintele sedimentare se formează prin acumularea în bazinele acvatice a produselor de alterare a rocilor și a zăcămintelor preexistențe și prin precipitarea chimică sau biochimica a sedimentelor din soluții apoase. După natură proceselor de concentrare a substanțelor minerale utile se deosebesc zăcăminte: Zăcămintele magmatogene se formează datorită acțiunii proceselor magmatice din scoarță terestră sub influența energiei interne a Pământului. Din acest grup fac parte zăcămintele
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
în componența unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți. Astfel se află zincul în carboxilază, cuprul în tirozinază, iodul în tiroxină, cobaltul în vitamina B etc. Microelementele servesc drept catalizatori în metabolismul plantelor și animalelor. Ele măresc activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în organism, stimulează sinteza amidonului, zahărului, pectinei, acizilor nucleici, protidelor, grăsimilor ș.a. Substanțele minerale sunt numite greșit în vorbirea curentă minerale, ele sunt de fapt elemente de natură anorganică indispensabile organismelor vii. Elemente care sunt în componența hranei plantelor și
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
filtru ionic”. De interes particular a fost găsirea unor canale care admit ionii de potasiu dar nu și pe cei de sodium, chiar dacă Na+ sunt mai mici ca K+. De asemenea se bănuia rolul atomilor de oxigen în acest proces biochimic. Progresul în acest domeniu de cercetare a devenit posibil doar după ce biochimistul, medicul și apoi fizicianul MacKinnon a reușit să obțină o imagine cu o rezoluție avansată , prin îmbunătățirea metodei de analiză cristalografică cu raze X , a canalului de ioni
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
și concentratele realizate de direcția silvică, sunt în procent de 100% naturale, fără ingredienți sintetici, având baza de materie primă (fructele de pădure), certificată din punct de vedere ecologic, urmând ca aceasta să fie certificată și din punct de vedere biochimic. Fructele sunt aduse la rampă unde sunt cântărite, analizate senzorial (gust, miros, aspect) și fizico-chimic (substanța uscată solubilă, grad brix). Fructele cu codițe sunt puse pe elevator și dozate automat cu ajutorul lamelelor de compartimentare, apoi sunt trecute prin mașina de
Fructe de pădure () [Corola-website/Science/309098_a_310427]
-
două vehicule, SP-500, care au atins adâncimea de 500 m și "SP-1000", iar în 1966, "S.4000" "Deepstar" și "S.P. 3000". Un alt dispozitiv destinat cercetărilor marine construit de Cousteau a fost „Paianjanul de apă” un aparat multifuncțional destinat analizei biochimice a suprafeței oceanului. Altă invenție importantă a lui Jacques-Yves Cousteau, cu impact major asupra scufundărilor moderne, a fost conceperea unui scuter subacvatic, construit prin modificarea unor torpile militare și destinat deplasării rapide pe sub apă a scafandrilor, oferindu-le astfel posibilitatea
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
neapărat relevant în testarea eficacității noilor tratamente. Cu toate că rămâne în continuare controversată, existența unui efect placebo în testele clinice capătă tot mai multă acceptare, în special în cazul pacienților cu dureri sau depresie, fapt datorat și progreselor în clarificarea mecanismelor biochimice implicate. Așa cum folosirea placebo că o modalitate certă de diagnostic pentru a distinge între afecțiunile psihogenice și cele organice poate fi în detrimentul pacienților deoarece - după cum arată cercetările din ultimii ani - efectul placebo implică mecanisme biochimice reale (cum ar fi rolul
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
și progreselor în clarificarea mecanismelor biochimice implicate. Așa cum folosirea placebo că o modalitate certă de diagnostic pentru a distinge între afecțiunile psihogenice și cele organice poate fi în detrimentul pacienților deoarece - după cum arată cercetările din ultimii ani - efectul placebo implică mecanisme biochimice reale (cum ar fi rolul endorfinelor în analgezia placebo), tot astfel neinformarea pacientului de faptul că i se administrează placebo, pe principiul moral al altruismului medicului și al efectelor potențial benefice ale placebo-ului administrat, poate fi chiar periculos. Concepția
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
expectație crescută din partea pacienților. Această expectație, daca este dublată de încrederea în terapeutul respectiv, în reputația să clădita pe succese anterioare, în empatia și entuziasmul pe care acesta le emană mai ales non-verbal, contribuie uneori la vindecare prin declanșarea mecanismelor biochimice implicate în efectul placebo. Medicul, prin preconditionarile socio-culturale ce acționează asupra pacienților, poate beneficia de o persuasiune crescută, utilă în prezentarea unei explicații pacientului vis-a-vis de situația în care se află, de etapele ce trebuie urmate până la vindecare. Halatul alb
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
realizarea bilanțului energetic a adus-o cercetările lui Roland Schauer, care a stabilit cantitatea de energie obținută prin arderea glucozei. Ulterior, Karl Lohmann, lucrând în laboratorul lui Meyerhof, și continuând cercetările acestuia, descoperă o nouă substanță, foarte importantă în procesele biochimice care caracterizează metabolismul celular, adenozintrifosfatul ATP, substanță care înmagazinează și transportă energia biochimică. Contribuțiile sale au pus bazele biochimiei moderne.
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
cantitatea de energie obținută prin arderea glucozei. Ulterior, Karl Lohmann, lucrând în laboratorul lui Meyerhof, și continuând cercetările acestuia, descoperă o nouă substanță, foarte importantă în procesele biochimice care caracterizează metabolismul celular, adenozintrifosfatul ATP, substanță care înmagazinează și transportă energia biochimică. Contribuțiile sale au pus bazele biochimiei moderne.
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
fără a fi necesară prezența materiei vii. Aceasta a dat o puternică lovitură vitalismului, proprietate atribuită încă din antichitate (chiar de Aristotel) acestor procese și substanțe organice. Ulterior, la sfârșitul secolului al XIX-lea, se descoperă enzimele, catalizatori ai reacțiilor biochimice — reacții complexe la care teoriile cineticii chimice vor putea fi aplicate abia înspre sfârșitul secolului al XX-lea. Fiziologi ca Claude Bernard au explorat (prin vivisecție sau alte metode experimentale) funcțiile fizice și chimice ale organismelor punând bazele endocrinologiei (domeniu
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Costum de scufundare - Piesă de bază a echipamentului de scufundare cu rol de a păstra căldura corpului prin limitarea pierderilor de căldură către mediul acvatic exterior. Costumul de scufundare poate fi umed sau uscat. Criză hiperoxică (intoxicația cu oxigen) - Accident biochimic de scufundare ce se caracterizează prin manifestări asemănătoare crizei epileptice (convulsii violente și pierderea cunoștinței). Criza hiperoxică, denumită și hiperoxie acută, se poate manifesta cu o anumită probabilitate, doar atunci când scafandrul în imersiune a respirat timp îndelungat oxigen la presiuni
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
adâncimea de lucru, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. Accidentele biochimice sau accidentele toxice sunt accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. Accidentele biochimice sau accidentele toxice sunt accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Apare ca urmare a respirării
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
dezmembrare, de distrugere, de elaborare metalurgică, de încercare, de întreținere, de măsurare, de montare-demontare, de prelucrare, de recondiționare, de reparare, de transport; ٭după procedeul caracteristic care intervine în cursul desfășurării operațiilor se disting : PT mecanice, termice, electrice, chimice, electrochimice, termochimice, biochimice. Procesul de fabricație este un proces de producție prin care se obține un produs fabricat. Dicționarul explicativ al limbii române oferă următoarea definiție : Procesul de fabricație este "totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiei prime și a semifabricatelor în produse finite
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]