5,219 matches
-
mai fost un eveniment pe care nu am putut să mi-l explic niciodată, nici după ce am fost În lagăr, niciodată. După trei-patru zile de la sosire au Început să vină scrisori. Pare bizar ce spun. Mie mi s-a părut bizar. Ce erau scrisorile? Bucăți de lemn, de placaj sau scoarțe de copac pe care, fie cu creion chimic, fie zgâriat cu ceva, nu aș putea să spun cu ce, erau niște liste de femei. Îți dai seama, listele astea trebuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
suflet trec mereu;/ Speranța-nvinsă plânge; și rea, dominatoare/ Înfinge spaima negrul ei steag în craniul meu696. Alcoolul și drogurile (opium) crează o trecere spre paradisul pierdut, cu șansă mare de a deveni infern, experiențe când de reverie, când grotești și bizare. Dorm, resemnate sub tării,/ Mări vaste de melancolii,/ Și-n turle umbrele străbat/ Și totu-n goluri e-atârnat,/ Și dintr-un turn înalt, trufaș,/ Veghează moartea peste-oraș697. Viziunile din stările hipnagogice în care ochiul și mintea, primul arc reflex
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care nimeni, cu excepția individului care trăiește această experiență, nu le poate auzi. Majoritatea acestor percepții sonore au o natură neliniștitoare, chiar amenințătoare. Când un subiect este victima unor halucinații olfactive sau gustative, el simte mirosuri ciudate și găsește un gust bizar în alimente, ajungând să fie convins chiar că i se urmărește otrăvirea. În fine, un individ căzut pradă halucinațiilor tactile are impresia de a fi atins, înhățat, bruscat, pentru a nu spune agresat, de diverse obiecte sau persoane pe care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îngeri frumoși?// Sau împreună ars-am în iad?/ Coboară-n suflet de-ți amintește.../ Al meu ce-mi spune e că iubește,/ Și dacă suntem îngeri ce cad,/ De ce n-am arde ș-aici ca-n iad?// Palidă umbră, reflex bizar/ În care s-află iadul și raiul,/ Cu unul arde-mi repede traiul,// Cu altul aripi urzește-mi iar,/ Palidă umbră, reflex bizar 836. Moartea este umbra care dă plasticitate vieții, spunea Lucian Blaga. După egipteni sufletul și umbra ies
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dacă suntem îngeri ce cad,/ De ce n-am arde ș-aici ca-n iad?// Palidă umbră, reflex bizar/ În care s-află iadul și raiul,/ Cu unul arde-mi repede traiul,// Cu altul aripi urzește-mi iar,/ Palidă umbră, reflex bizar 836. Moartea este umbra care dă plasticitate vieții, spunea Lucian Blaga. După egipteni sufletul și umbra ies din mormânt în zorii zilei următoare morții. Faimosul ka era sufletul statuii unei persoane decedate, reprezentând moartea, umbra acesteia era o formă de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vreun semn. Că-i capăt de blestem. Vai Doamne, câtă armonie, în lumea răsturnată Din clopot ca un zar Mă-ntorc cu capu-jos. Privesc. Nimic nu pare De la-nceputul lumii în focuri sublimată Să picure monade de aur și bizar Nu vreau ca să revin căci văd Din ce în ce mai clar în fundul de fântână Un soare, un amnar Oricum, pierdut în toamnă trec ca niciodată În juru-mi nu sunt stele și nici lună. De-atâta armonie nici de mine n-am habar 921
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este real, există ăn fața noastră. Numai că imaginea pe care ne-o formăm, imagine vizuală, auditivă, senzorială ca să vorbim în general, poate fi diferită de la un om la altul. Realitatea fiind aceeași poate fi și diferită. Situația poate părea bizară, dar reflectă structura funcțiilor minții noastre, de punctul de vedere al lui Lucian Blaga. El ne propune, pe lângă categoriile înțelegerii, ce sunt folosite de cele mai multe ori conștient sau la limita dintre conștient și inconștient, și niște categorii ale inconștientului care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a eleborat. Kabbala, Tarotul au fost etape de referință prin care spiritul alchimic, rosicrucian și al francmasoneriei moderne încearcă să-și impună codul etic și moral de excepție, comandamente identice celor zece porunci biblice, dar adaptate vremilor noastre. Ciudate și bizare sunt situațiile pe care societatea profană o impune vieții și nu activitatea societăților oculte al căror rol a fost și este progresul. Acțiunea se petrece în America și "din labirint nu mai poți ieși decât tot pe acolo pe unde
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
uitat prin crăpătură și a plecat mai departe, și noi, reporterii, ne-au uitat pe rând prin aceeași crăpătură. Am adus acasă câteva bucăți de zid pentru fiicele mele. Îmi aduc aminte cât de nefiresc părea - Într-adevăr, era ceva bizar de-a dreptul ca acest zid să șerpuiască printr-un oraș modern având ca scop unic să nu-i lase pe cei de pe partea cealaltă să se bucure de libertate sau măcar să o vadă. Căderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
foame, zise mama. Hai să mâncăm ceva. Să mulțumim lui Dumnezeu că ai venit și poate vine și Neluțu. Da’, unde-i Nelu? De unde să vină? E tot la închisoare. La I. L. Caragiale. Asocierea de nume mi se părea una bizară, nelalocul ei. Și ce face acolo?, am întrebat nedumerit. Păi, l-a băgat la pușcărie alde Gherman! Cine sunt ăștia? (În regiune nu era acest nume de familie.) Niște comuniști, activiști de partid, veniți nu se știe de unde, stabiliți în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de sinteză a acestuia trebuie să fie analizată chiar mai îndeaproape decît felul în care utilizează el documentele". Lucrarea lui Iorga La place des roumains dans l'histoire universelle (volumele 1 și 2, București, 1935), mai ales primul volum, era "bizară", pentru că (tratînd problema fondării Principatelor Române dincolo de Carpați) afirma că "nici un alt popor nu a creat un stat durabil în Europa de sud-est". Iorga nega deci caracterul național al tuturor statelor din jurul Valahiei. Vom analiza aici doar punctele esențiale ale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cunoască, și examinam împreună multe flori. Mă întreb ce s-ar fi ales de viața mea dacă nu mă lăsam robit de nebunia teatrului? La întoarcere, m-am uitat atent la feluritele mele bălți. Ce cantitate de viață miraculoasă și bizară conțin! Trebuie să-mi cumpăr numaidecât niște cărți de specialitate, dacă mi-e dat să devin un Gilbert White al acestor locuri. Am cules și o serie de pietre frumoase, pe care le-am depus pe cealaltă pajiște a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cărămidă, cu două frontispicii, bovindouri la parter și două țuguiuri pe acoperiș. Cărămizile sunt de un roșu închis. Plasată într-o suburbie din Birmingham, casa abia dac-ar atrage atenția, dar aici, înălțându-se singuratică pe coasta ursuză, arată foarte bizar. Spatele clădirii a fost oribil tencuit cu pietriș, fără îndoială ca să reziste intemperiilor. Un specialist ar putea desigur să dateze construcția pornind de la storurile gălbui, care au supraviețuit în condiții admirabile aproape în fiecare dintre camere; sunt confecționate din vergele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi trebuit să consult un specialist înainte de a o fi cumpărat, dar prea eram grăbit. La ușa din față e un clopot mecanic, de modă veche, cu un mâner de alamă și un fir lung. Sună în bucătărie. Cea mai bizară dintre particularitățile casei, pentru care nu pot găsi nici o explicație rațională, constă în faptul că atât la parter cât și la etaj se găsește câte o cameră interioară. Vreau să spun că între camera din față și cea din spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
panoramic decât o cameră de locuit. E dominat de un șemineu înalt din lemn vopsit în negru, cu multe policioare și oglinzi mici așezate pe ele. Fără îndoială, o piesă demnă de un colecționar, dar prea arată ca altarul unei bizare secte secrete. (Are acea înfățișare vegetal orientală.) Înainte de a fi aprins lămpile în seara asta, am stat un timp pe întuneric, contemplând clarul de lună, care e întotdeauna un miracol și o încântare pentru orice citadin. Poleiește atât de scânteietor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am hotărât să nu scriu datele pentru că ar știrbi curgerea necurmată a unei meditații continue. Am recitit paginile de început ale autobiografiei mele. Ce oribilă rezonanță au frazele scrise, cel puțin pentru mine, fraze despre copilăria mea, impregnate de un bizar și neașteptat aer de importanță. Niciodată n-aș fi crezut despre mine că mă voi lăsa captat de atâta interes. Am avut intenția să scriu despre Clement. Oare doresc într-adevăr să-mi descriu copilăria? Azi nu am înotat. După-masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era Ariel. Cel mai spiritual, cel mai ciudat de potrivit Ariel pe care l-am văzut vreodată. Dragostea ce mi-o purta o inspira, și în vârtejul acestei magii m-a făcut și pe mine să o iubesc. În chip bizar, am simțit atunci, și acest simțământ stăruie și azi, că o iubeam ca pe un fiu al meu. Adeseori îi plăcea să-mi spună că e pajul meu. Avea o voce firavă și plăcută și parcă o aud și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
meu viitor. Trăia într-o lume pe care mă hotărâsem să o descopăr și să o cuceresc pentru mine însumi. Și, într-un fel, am reușit, dar la vremea când eu ajunsesem regele acestei lumi, ea murise de mult. Pare bizar faptul că niciodată nu ne-am cunoscut bine unul pe celălalt, că niciodată n-am stat cu adevărat de vorbă cu ea. Cu câtă ușurință am fi putut, mai târziu, să trecem peste puntea anilor care ne despărțeau și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de a evita vulgaritatea. Religia privită ca o „manieră elegantă“? În fond ar putea fi privită și mai rău. Dar niciodată nu mi l-aș fi imaginat pe James în chip de entuziast cercetător al exoticelor mistere ale Orientului. Ce bizar! Surprinderea mea s-a mistuit destul de rapid. La urma urmei, ce însemnătate avea? Evident, James nu putea crede în transmigrația sufletelor. Când l-am întâlnit din nou pe vărul meu, începuse o nouă eră în viețile noastre. Moartea tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să investighez. Noua lampă de gaz e ușor de mânuit, așa încât n-am fost silit să mă rezum la o lumânare. Bineînțeles, nu era nimic de văzut. Am cercetat chiar întreaga casă. Trebuie să mărturisesc că încercam un simțământ foarte bizar. Am urcat, cu deliberată încetineală, scările spre dormitor și am luat un somnifer. La un moment dat, în cursul nopții, mi s-a părut că aud clincănitul perdelei de mărgele, dar ăsta e un fenomen firesc. Azi s-a stârnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lichenii au o mireasmă pătrunzătoare și plăcută. Nu mă pot opri să nu colecționez în continuare pietre și jgheabul meu a devenit neîncăpător, deși pe cele mai arătoase le-am folosit pentru a-mi îngrădi pajiștea. Gărdulețul ăsta arată cam bizar. Când va fi terminat, voi decide dacă îmi place sau nu. E un mijloc bun de a-mi expune pietrele, dar nu cumva pământul o să le decoloreze partea de la bază? Azi-dimineață am înotat în ploaie, plonjând de pe plaja stâncoasă. Plaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am ferit de posibilitatea unei noi surse de suferință în viața mea, și mi-am antrenat astfel spiritul, încât să nu sufăr niciodată prea mult. Poate că acesta e motivul real pentru care nu m-am căsătorit. Ce joc bizar e existența noastră! Hotărâm să facem A în loc de B, și apoi cele două drumuri se despart complet și te pot duce, până la urmă, unul în rai și celălalt în iad. Doar mai târziu îți dai seama cât de mult și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am simțit mișcat de simplul fapt că am fost în stare să scriu. Nu i-am adus decât un tribut încețoșat; dacă voi suporta să scriu mai mult în legătură cu ea, atunci poate că voi încerca să îmbunătățesc materialul. Cât de bizară e memoria! De când am început să scriu, au ieșit la iveală o sumedenie de imagini ale ei, îngropate în bezna densă a spiritului meu; gambele lungi, pedalând pe bicicletă, picioarele goale, prăfuite, în sandale. Mișcarea suplă prin care se ridica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să definesc un instinct care până atunci fusese sublim de generos și de vag. Ciorovăiala dintre noi era meschină și lipsită de demnitate, dar acum nu mai puteam să-i pun capăt. — Charles, n-am putea intra în casa ta bizară ca să luăm o băutură? — Nu. — Bine, sper că n-ai nimic împotrivă dacă mă așez. Gilbert își smuci ușor pantalonii și se așeză cu grijă pe o stâncă. Își lăsă pălăria în iarbă și își examină pantofii bine lustruiți, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
schimbase cu desăvârșire. Sentimentul groaznic se atenuase și acum pusese stăpânire pe mine o agitație plină de anxietate și un dor fizic, dureros, de a mă afla în prezența ei: indubitabilul, aprigul magnetism al iubirii. Acestora li se alătura o bizară iminentă bucurie, ca și cum fusesem prefăcut peste noapte într-un soi de făptură benefică, înzestrată cu putința de a face bine. Puteam produce, puteam acorda binele. Eram prințul în căutarea cenușăresei. Dețineam puterea de a transforma, de a înălța, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]