4,944 matches
-
evoluția istoriei. Ne-au rămas mai multe descrieri ale persoanei sale, realizate de victimele lui. Dumitru Bordeianu îl înfățișează drept un bărbat frumos, ieșit din comun, cu capul mare, însă cu trăsături fine, fruntea lată, buze senzuale, părul castaniu spre blond, ondulat și nasul de tip clasic, grec. Ochii mari, exagerat de mari, albaștri, erau foarte expresivi. Când se încrunta, te înspăimânta. Bărbia specifică tipului voluntar. Râdea arareori și râsul lui era plăcut, atrăgător. Corpul bine proporționat părea corpul unui atlet
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ochii din cap îi simțeam strălucind, la fel ca pe vremea când, pe terenul de handbal fiind, făceam câte un sprint reușit pe extremă ce se finaliza cu gol în poarta adversarilor. Un sahaja yoghin de alături de mine, unul înalt, blond și mai tânăr (ulterior aveam să aflu că se numește Francisc) a venit și mi-a verificat vibrațiile emise deasupra Sahasrarei. - Oho, dar ce vânt bate deasupra capului! Aici, fără să vrea, el a comis o eroare. Ego-ul meu s-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ființa mea, spontan, starea de beatitudine, necunoscută și neînțeleasă vreodată. Simțeam plutirea, desprinderea completă de cele lumești: nu mai eram convalescent, nu mai eram slab, nu mai eram lipsit de viitor! Desprinzându-se de pe scaunul său, Francisc, un tânăr înalt, blond și la fel de slăbănog ca și mine, a venit și mi-a verificat vibrațiile emise deasupra creștetului meu, zona Sahasrara: spre bucuria mea și satisfacția... ego-ului, erau reci, foarte reci și mult deasupra capului! Nu știu când am fost înconjurat de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un ceas, ei termină de înfulecat păstrăvii copți cu legume și dau gata deja două sticle de vin alb de-al casei, când în sfârșit tânăra domnișoară fără nume intră în salon. Și nu singură, ci cu un domn înalt, blond, bine făcut, care aducea mai mult a neamț decât a român. — De la țigani la nordici, trebuie să recunoști, domnișo- rule Cristian, că evoluăm, nu glumă. Dacă nu ne-o prinde dimineața cu franțuji sau Dumnezeu știe ce lorzi englezi, he-he
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o s-o iubești tu ! O s-o iubesc mereu, pe când tu dacă o noapte, râde. — Bildule, nu la sex mă gândesc eu când o privesc... La câteva mese distanță, frumoasa domnișoară fără nume părea să se distreze copios în compania străinului blond, care nu se mai oprea să-i mângâie palmele și degetele. — Sex, nesex, zice Mamutu’, cu ceva bani poți să te gândești la ce vrei tu cu ea. Între timp, Sachi se chinuia din răsputeri să-l convingă pe Iosif
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adevărat că Prietenia, aceea, cu majusculă, m-a asistat și ajutat În ceasurile mele cele mai grele, mai năucitoare. Și nu e Întâmplător că atunci când am cunoscut un tinerel ușor spân, Îmbrăcat cam dezordonat și care purta pe chipu-i blond aerul fals viclean al unei vulpi - o expresie care mi-a fost dintotdeauna nesuferită! -, dar care În primele ore mi-a vorbit „cu transport” despre cea mai veche poezie cunoscută a umanității, poema lui Ghilgameș și apoi, cu propriile-i
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
joc duplicitar din studenție și asta mă făcea să mă simt mai tânăr. Aimee Light era zveltă și agilă și avea un trup perfect, cu sâni mari și oase subțiri de adolescentă, deși avea aproape douăzeci și patru de ani. Avea păr blond și ochii de un albastru intens și o atitudine fermă - exact genul meu, așa că mă chinuiam de peste o lună să-mi cadă la pat, însă nu reușisem decât unele episoade erotice în biroul meu de la facultate, iar o dată în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
treaz când a plecat. Nu prea era nimic deosebit în persoana lui Donald Kimball - de vârsta mea, destul de arătos (Mamă, ce i-aș face, am gândit eu în beția mea, apoi: Adică...ce?), îmbrăcat sport, în blugi și pulover Nike, blond, părul tuns scurt, ochelari de soare Wayfarer pe care i-a dezlipit de la ochi îndată ce i-am deschis ușa - și cu excepția mașinii cenușii de lângă trotuar, ar fi putut trece drept unul din părinții de suburbie chipeși și bogați care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind sigur încotro dorea să se îndrepte. Fusese un tip arogant și teatral, înalt și voluminos, dar în singurătatea lui părea ostenit (și unde era Monica? Douăzeci și doi, cizme, haină roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta extenuat. Barba nerasă îi acoperea parte din gât și obrajii îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui. Am insistat. - Victor, vino aici. Vino aici, Vic. Era doar alcoolul care făcea concesii. Conform lui Robby, în momentul acela m-a auzit murmurând: - Nu se poate. Avea un metru și era acoperit de păr în șuvițe negre și blonde și se deplasa pe niște picioare care nu erau vizibile. Când jetul de lumină l-a surprins a scos un alt sâsâit. S-a împleticit de-a lungul peretelui opus. Însă cu fiecare mișcare se apropia de noi. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am cutremurat. Mai târziu, scriitorul mi-a reamintit ce declarasem. El avea transcrisurile. - Toți dormeam și...un zgomot l-a trezit pe fiul meu...era...nu știu ce era...probabil avea puțin peste o jumătate de metru...avea o claie de păr blond și...mârâia la noi - de fapt, nu, scotea un fel de sâsâit...și ne-a urmărit peste tot...ne-a urmărit în toată casa...a rupt uși...vroia ceva... Cineva a observat că îmi pierdusem suflul. În acel moment unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vă rog să le considerați nu mai puțin autentice.) Căldura de peste zi s-a retras în fața brizei marine. Ne recuperăm bagajele și avansăm spre sala de sosire, acolo unde dăm peste o mulțime electrizată de așteptarea celor dragi. O doamnă blondă ținând în mâini o pancartă pe care scrie „Literatur Express Europa 2000”, cu numele noastre inscripționate, ne atrage atenția din primele clipe. Welcome to Lisbon! - ne spune femeia, zâmbindu-ne convențional. „Sper să vă simțiți bine la noi. Colegul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are loc corida. Îmi indică locul, făcând un cerc cu stiloul pe hartă, zâmbește protocolar când ne strângem mâinile și ne despărțim. Cred că am dezamăgit-o cu entuziasmul meu și cu atitudinea mea pozitivă față de autoritățile Madridului. Era înaltă, blondă, ușor plinuță și avea ochii de o culoare indecisă - verzi cu albastru. La urma urmei, nici ea nu se înscria în imaginea pe care o aveam eu despre femeia iberică. VITALIE CIOBANU: Descoperim orașul, cu Adrian Popescu, VASILE GÂRNEȚ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tot aici, în sala de mese, pe un tânăr scriitor originar din Belfast, coechipier al nostru de Tren, cu care nu avusesem până atunci prilejul să stau de vorbă (suntem totuși circa 100 de persoane!). Îl cheamă Glenn Patterson. Înalt, blond, ochi albaștri, foarte guraliv. După câteva fraze convenționale, încălziți de alcool, lunecăm spre developarea opțiunilor. Glenn reprezintă Marea Britanie, e protestant, dar soția lui e catolică. E foarte abătut pe seama nebuniei din Ulster. Un conflict artificial, total anacronic, reluat cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină de la Roland Garros, cu Gustavo Kuerten (Guga), brazilianul blond cu origini germane, și suedezul Magnus Norman. În ajun, finala feminină a fost câștigată de Marie Pierce, care aducea trofeul pentru Franța după 30 de ani în istoria turneului. A fost o adevărată apoteoză galică, mai ales că învinsa s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de nedescris. Evident, noi, scriitorii, suntem doar o parte, aproximativ jumătate, poate mai puțin, dintre cei prezenți. Se fac probe de microfon, invitații formează un semicerc, la o distanță respectuoasă, în fața vorbitorilor. Figura centrală este aici doamna ministru, o femeie blondă, de vârstă mijlocie. Descopăr în ea o altă persoană decât cunoștința mea de anul trecut, de la Strasbourg, Catherine Trautmann, care participase la inaugurarea Podului Europei întins peste Rin. Dar, măcar există o continuitate la nivelul prenumelui: o cheamă tot Catherine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și acest „desert” artistic. Plecăm la hotel să prindem meciul Germania-Anglia, care suscită în seara aceasta interesul general, fiind viu dezbătut, în cronici și în comentarii înainte de partidă, pe toate canalele TV. La hotel, îl întreb pe recepționer, un tip blond, cum s-a terminat meciul nostru, al cărui final nu reușiserăm să-l vedem. „1:0 pentru Portugalia”, sună răspunsul, ca o sentință. Un gol marcat în ultimul minut al meciului. I regret, but now, I think all it’s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primărie cu întârziere, ajutându-i pe cei doi cameramani germani care însoțesc Trenul Scriitorilor să-și tăbârcească sofisticata aparatură. Un cuplu simpatic, nonconformist, aș zice: Margarete Kreuzer și carsten Geissler. El (originar din fosta Germanie de Est) - înalt, cu plete blonde; ea - scundă, cu păr negru, tuns scurt. Vorbesc între ei ca vechi prieteni, într-o germană bolborosită. Ambii cu o mulțime de cercei la urechi și la sprâncene. Se remarcă îndeosebi ea, îmbrăcată întotdeauna mult prea strident, fire artistă. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o forță de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv, imprimată în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă polonezii cu noi, pentru a transmite alor săi, care ne vor găzdui după, prețioasele informații. Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu imaginea lui Putin. Erau și niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe ele aceeași figură a președintelui rus, semănând cu un iepure blond, insuflând voie bună supușilor. VASILE GÂRNEȚ: La 21.00 ne regăsim, toți scriitorii din tren, la întâlnirea cu guvernatorul regiunii, care ține un discurs dezlânat, face glume, gafează și lasă impresia că e destul de turmentat de băutură. Bosul regiunii e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
basarabenii mei nu au memorie... Foarte puțini dintre ei înțeleg că au fost și mai sunt încă ocupați de ruși. VITALIE CIOBANU: La Biblioteca Municipală ajungem cu taxiul, eu, Vasile, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, ghidați de Datze - o fată blondă din stafful local, foarte ageră și receptivă. O cafea preliminară cu șefele bibliotecii. Tot aici ne reîntâlnim cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone, care ne întâmpinase cu flori pe peronul gării. În sala de conferințe se adună cam vreo 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
La insistențele lor, le promit să mai vin și anu’ următor la Riga, când vom dansa fără întrerupere, zi și noapte, și ne vom deda la orgii. Chiar dacă a plouat mai tot timpul, programul a fost excelent, iar comitetul organizatoric - blond și foarte inimos. În tren, în lipsa altor ispite, colegii mei redevin „scriitori”. Devii, preț de câteva ore, prizonier al unei recluziuni mobile, și dacă ai epuizat momentan subiectele de discuție, se cade să mai pui mâna pe pix. Îmi observ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Sovietici... Pornografia și literatura de „capă și spadă” (gen Abdullayev) sufocă piața de carte, ca și în România. Au apărut mulți scriitori tineri foarte talentați, dar o duc extrem de greu cu banii. Sistemul e corupt și putred. Interlocutorii mei, băieții blonzi de la tarabă (probabil studenți) - cultivați și politicoși - sunt plăcut surprinși de cunoștințele noastre de literatură rusă contemporană, nepricepând prea bine cum e cu statutul de „basarabean” înainte și după dispariția URSS-ului. Aproape de hotel, ne întâlnim cu scriitorii polonezi. Yuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scrisoare va putea fi contestată cu ușurință de cei cărora le este adresată, pe motiv de „revizionism teritorial”, „iredentism”, „destabilizare internă” etc. Și atunci, ce-am obținut? Încerc să-i explic asta lui Andriy, dar nu e de-acord. Păr blond, ochi albaștri, obraz îmbujorat - naționalist ucrainean intratabil. Îmi promite, totuși, că va mai reflecta. Însă textul rămâne neschimbat. Semnez, cu toate rezervele mele, deși îmi dau seama că șansele ca epistola scriitoricească să fie luată în considerare de autoritățile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de resemnare îmi toarnă un frig metalic în oase. VASILE GÂRNEȚ: Am renunțat să merg la Vyazynka. Vreau să mă odihnesc, să mai citesc. Dar, ghinion, nu-mi pot recupera pașaportul de la recepție, unde l-am predat azi-dimineață. O funcționară blondă îmi spune că nu-l găsește și începe să mă ia la întrebări, ca un comisar de poliție. „Sunteți scriitor din Trenul Literaturii? În ce cameră stați?” Îi spun numărul camerei. O sună pe femeia de serviciu de la etaj să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]