4,654 matches
-
săpun, curat și ieftin.”" În romanul „Abator 5” scris de Kurt Vonnegut se menționează că în timpul războiului, naziștii nu au fabricat numai săpun din cadavre, ci și lumânări: "„Numai lumânările și săpunul erau de fabricație germană. Aveau aceeași fantomatică opalescență. Britanicii nu aveau de unde ști că lumânările și săpunul erau făcute din grăsimea evreilor, țiganilor, comuniștilor și altor inamici ai statului.”" În romanul lui Solomon Perel „Europa, Europa”, autorul pomenește de folosirea săpunului RIF la dușurile din taberele Hitlerjugend. Personajul principal
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
Rundstedt a executat o mișcare circulară prin sud și s-a îndreptat în forță spre Canalul Mânecii. BEF a înaintat pentru ocuparea unor noi poziții avansate pe râul Dyle din Belgia, unde au angajat elementele înaintate ale germanilor pe 10 mai. Britanicii au primit ordinul să se retragă de-a lungul râului Escaut pe data de 14 mai, atunci când pozițiile franceze și belgiene de pe flancuri au cedat sub presiunea germană. În timpul vizitei la Paris de pe 17 mai, premierul britanic Winston Churchill a
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
pe 21 mai cu luptele de la Arras, BEF a sfârșit prin a fi încercuit împreună cu resturile armatei belgiene și cu trei armate franceze într-o regiunea de-a lungul coastei nordice franceze a Canalului Mânecii. Fără să își anunțe aliații francezi, britanicii au început planificarea Operațiunii Dynamo (evacuarea BEF) pe 20 mai. Numele de cod „Dynamo” a fost inspirat de numele camerei generatorului de curent continuu, care asigura energia electrică cartierului general din Dover, unde viceamiralul Bertram Ramsay a planificat operațiunea. Sub
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
fost de fapt o deplasare haotică, în timpul căreia au fost abandonate vehicule care au blocat drumurile, drumuri care erau inundate de coloane de refugiați care se îndreptau în direcția opusă retragerii. Datorită cenzurii militare și pentru ca să se păstreze nivelul moralului britanicilor la un nivel cât mai ridicat, amploarea dezastrului de pe plajele franceze nu a fost cunoscut publicului larg, cel p uțin pentru o vreme. La Westminster Abbey a fost ținută o slujbă specială pe 26 mai, declarată zi de rugăciune națională
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
determina capacitatea de operare a aviației. În afară de condițiile meteo nefavorabile, capacitatea de luptă a Luftwaffe era redusă de starea de oboseală a echipajelor, care luptaseră neîntrerupt timp de două săptămâni. Ordinul a fost trimis necodat și a fost interceptat de britanici „Prin ordinul Führerului ... atacul de la nord-vest de Arras trebuie limitat la linia generală Lens-Bethune-Aire-St Omer-Gravelines. Canalul nu trebuie traversat". Grupul de Armată B și Luftwaffe ar fi fost incapabile să își ducă la îndeplinire misiunea de anihilare a BEF datorită
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
în urma atacului nu au mai putut fi stinse. Au fost uciși aproximativ o mie de civili, o treime a populației care mai se mai afla în oraș în acel moment. Atacului Luftwaffe i s-au opus 16 escadrile ale RAF. Britanicii au declarat că au doborât 38 de avioane germane și au pierdut doar 14 în acea zi. În total, RAF a executat peste 3.500 de misiuni pentru asigurarea succesului Operațiunii Dynamo. RAF a provocat pierderi grele bombardierelor germane de-
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
a piedut 145 de avioane, din care 42 Spitfires, în vreme ce Luftwaffe a pierdut 156 de avioane. Royal Navy a revendicat distrugerea a 35 de avioane germane și avarierea a altor 21 în perioada 27 mai - 1 iunie. Pierderile suferite de britanici de pe 10 mai până la capitularea Franței au fost de 959 de avioane, în timp ce germanii au pierdut 1.279 de aparate. Mai înainte de încheierea operațiunii, prognoza responsabililor militari era sumbră. Winston Churchill a afirmat în Camera Comunelor pe 28 mai că
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
de pe 10 mai până la capitularea Franței au fost de 959 de avioane, în timp ce germanii au pierdut 1.279 de aparate. Mai înainte de încheierea operațiunii, prognoza responsabililor militari era sumbră. Winston Churchill a afirmat în Camera Comunelor pe 28 mai că britanicii trebuie să se aștepte la vești teribile. După încheierea operațiunii, Churchill a considerat că rezultatele au fost un „miracol”, iar presa britanică a prezentat evacuarea ca un „dezastru transformat într-un triumf”. Churchill s-a văzut nevoit în consecință să
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
să fie după repatriere uciși sau luați prizonieri de germani. Dintre toți soldații francezi evacuați din Franța în iulie 1940, doar aproximativ 3.000 s-au alăturat Forțelor Franceze Libere conduse de Charles de Gaulle. În Franța, decizia unilaterală a britanicilor de evacuare a militarilor proprii prin Dunkerque în loc organizarea unui contraatac în sud și presupusa evacuare preferențială a britanicilor de către Royal Navy (decizie care i-ar fi dezavantajat pe francezi) a dus la apariția unor resentimente. După cum a afirmat Churchill
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
1940, doar aproximativ 3.000 s-au alăturat Forțelor Franceze Libere conduse de Charles de Gaulle. În Franța, decizia unilaterală a britanicilor de evacuare a militarilor proprii prin Dunkerque în loc organizarea unui contraatac în sud și presupusa evacuare preferențială a britanicilor de către Royal Navy (decizie care i-ar fi dezavantajat pe francezi) a dus la apariția unor resentimente. După cum a afirmat Churchill, amiralul francez François Darlan a dat la început ordine ca soldații britanici să aibă prioritate la 31 mai, acerut
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
apariția unor resentimente. După cum a afirmat Churchill, amiralul francez François Darlan a dat la început ordine ca soldații britanici să aibă prioritate la 31 mai, acerut în timpul unei întrevederi de la Paris ca evacuarea să se facă în proporții egale, iar britanicii să formeze ariergarda. De fapt, cei 35.000 de soldați care au asigurat securitatea evacuărilor și care au capitulat în cele din urmă au fost în principal militari ai Diviziei a 2-a mecanizate și a Diviziei a 68 de
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
cunoscut și ca Războiul de independență a Israelului, au izbucnit schimburi de focuri între arabii din Musrara și evreii aflați în Mea Shearim și alte cartiere vecine, apoi lupte aprige între tânăra armată israeliană și Legiunea Arabă Transiordaniană. După retragerea britanicilor din Palestina în mai 1948, israelienii au reușit să pună stăpânire pe cartier în așa numita „Operațiune Kilshon” („Furca”). O parte din clădirile cartierului au fost grav avariate în urma luptelor. În luna aprilie 1948 au părăsit Musrara majoritatea locuitorilor arabi
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
circumscripția Uxbridge și South Ruislip, un fief conservator. După ce prim-ministrul David Cameron a convocat un referendum privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană, s-a pronunțat pentru ieșirea din UE, devenind purtătorul de cuvânt taberei „Leave”. După ce 51,9% din britanicii au votat pentru „Brexit”, el a fost considerat mare favorit pentru poziția de prim-ministru. Totuși, a fost devansat de fostul său coleg Michael Gove, care a creat surpriză, anunțându-și candidatura. Prim urmare el a anunțat ca nu va
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
școli religioase (medrese) în Turcia și apoi la Suleimaniye, unde s-a distins la învățătură. În 1919 și Mustafa a luat parte, în fruntea unui detașament de luptători, la răscoala kurdă condusă de Mehmûd Berzincî contra noilor stăpânitori ai regiunii, britanicii. La scurt timp după aceea a participat la o expediție menită să salveze mai multe familii de armeni din mâinile turcilor. Ca trimis al fratelui său, Ahmed Barzani, Mustafa l-a vizitat pe un alt conducător al kurzilor, șeicul Said
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
a Kurdistanului, unde a câștigat poziția oficială de conducător al unui Eșiret, adică al unei confederații de triburi, și a ridicat din nou steagul revoltei. Oamenii săi au reușit să dezarmeze toate stațiile de poliție irakiană din regiune. La sfatul britanicilor în 1944 Barzani a fost lăsat să vină la Bagdad și guvernul irakian sub conducerea lui Nuri pașa Said a semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru zonele kurde lovite de foamete
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Paris. Incapacitatea germanilor să își organizeze o linie defensivă puternică permisese aliaților să înainteze fără ca Wehrmachtul să poată opună o rezistență notabilă. Începând de la mijlocul lunii septembrie a anului 1944, cele trei Grupuri de Armată aliate - Grupul de armată XXI britanic comandat de feldmareșalul Bernard Montgomery) în nord, Grupul de armată XII american comandat de generalul Omar Bradley în centru și Grupul franco-american comandat de generalul Jacob L. Devers în sud - au format un front larg sub comanda supremă a generalului
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Grupului de Armată XII americană au fost obligate în timpul avansării lor rapide să lase toate piesele de artilerie grea și jumătate din piesele de artilerie medie la vest de Sena, eliberând astfel un număr de camioane pentru serviciile de aprovizionare. Britanicii au împrumutat americanilor patru companii de transport cu camioane. Din păcate, alte 1.500 de camioane britanice nu au putut fi folosite pentru transportul de provizii deoarece aveau mari probleme mecanice. Sistemul de convoaie auto „Red Ball Express” a fost
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
ar fii permis aliaților să depășească prin flancul stâng Linia Siegfried. "Market Garden" a fost compusă din două părți. "Market" urmă să fie cea mai mare operațiune aeropurtată din istorie prin parașutarea a trei divizii și jumătate de militari americani, britanici și polonezi pentru cucerirea unor poduri de importanță strategică și împiedicarea distrugerii lor de către germani. "Garden" era atacul terestru al Armatei a II-a britanice, care trebuia să înfrângă rezistența garnizoanelor puternice germane din zonă și să elibereze parașutiștii pentru
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
aprobat planul "Market Garden", asigurând aprovizionarea prioritară a Grupului de Armată XXI și a ordonat Armatei I americane să se mute spre nordul Ardenilor, unde să execute atacuri limitate pentru atragerea defensivei germane spre sud, cât mai departe de țintele britanicilor. La început, operațiunea a decurs bine. Diviziile aeropurtate american 101 și 82 au ocupat obiectivele desemnate la Eindhoven, Veghel și Nijmegen. Deși aterizarea parașutiștilor britanici din Divizia I aeropurtată s-a făcut conform planului, zona de aterizare era plasată doar
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
și Nijmegen. Deși aterizarea parașutiștilor britanici din Divizia I aeropurtată s-a făcut conform planului, zona de aterizare era plasată doar în nordul râului și se afla la mare distanță de podul de la Arnhem. Problemele au început să apară când britanicii au pierdut echipament de mare importanță - jeepuri și armamentul greu antitanc - care au fost distruse când planoarele de transport s-au prăbușit. În plus, planificatorii aliați subestimaseră grav capacitatea de luptă a germanilor în acea zonă. Pentru ca lucrurile să fie
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Simonds a primit ordinul de curățare a punctelor de rezistență germane de pe malurile râului Scheldt. Armata I canadiană era compusă din Corpul II canadian, care cuprindea și Divizia I blindată poloneză, Diviziile de infanterie 49 și 52 și Corpul I britanic. Canadienii trebuiau să ducă la bun sfârșit patru operațiuni principale. Prima era curățarea zonei de la nord de Antwerp și asigurarea accesului sigur către Zuid-Beveland. A doua era curățarea punga germană de la Breskens de la nord de Canalul Leopold ("Operațiunea Switchback"). A
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
canadiană a început să înainteze spre Zuid-Beveland, încetinită de câmpurile de mine, noroi și defensiva puternică germană. Divizia a 52-a de infanterie britanică a executat un atac amfibiu încercând să ajungă în spatele pozițiilor defensive germane de pe Canalul Beveland. După ce britanicii au reușit să ocolească prin flanc pozițiile defensive germane, canadienii Brigăzii a 6-a au declanșat un atac frontal cu bărci de asalt. În acest timp, pontonierii au reușit să construiască un pod peste canal. După ce linia defensivă a canalului
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
permitea aliaților să folosească vehiculele amfibii de asalt. Unitățile Diviziei a 2-a de infanterie canadiană a atacat drumul de dig pe 31 octombrie și după o luptă scurtă a stabilit un cap de pod. Ei au fost înlocuiți de britanicii unui batalion al Diviziei a 52-a care, împreună cu militarii care foloseau vehicule amfibii, au continuat înaintarea. Debarcarea de pe vehiculele amfibii a început pe 1 noiembrie. Unități ale Brigăzii 155 de infanterie britanică au debarcat pe plaja de sud-est a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
52-a care, împreună cu militarii care foloseau vehicule amfibii, au continuat înaintarea. Debarcarea de pe vehiculele amfibii a început pe 1 noiembrie. Unități ale Brigăzii 155 de infanterie britanică au debarcat pe plaja de sud-est a orașului Vlissingen. În următoarele zile, britanicii au dus lupte grele de stradă împotriva apărătorilor germani. Tot pe 1 noiembrie, după un bombardament naval puternic executat de vasele Royal Navy, militari din Brigada de comando nr. 4 - Comandoul interaliat nr. 10, în principal luptători belgieni și norvegieni
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
să le pună în practică, și a încercat să limiteze influența lui Nuri as-Said. În 1943 a reușit să obțină pentru rege și regent prerogativa de a demite pe prim miniștri. Nuri as-Said a încercat din acest motiv să propună britanicilor să-l schimbe din funcția de regent, cu emirul Zaid, frate vitreg al regelui Feisal I și al emirului transiordanian Abdallah, a cărui candidatură o sabotase înainte. În timpul celui de-al doilea război mondial prințul Abd al-Ilah a fost deposedat
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]