4,300 matches
-
vindecare pe termen lung deoarece aceasta permite aducerea la suprafață a unei suferințe mai profunde. Sigur, nu putem gândi în locul lui Carolyn, și nu este ea persoana care a apelat la terapie. Dar vindecarea (și recăderea) lui Hubert depinde de bunăvoința și de echilibrul lui Carolyn. Problema de a ști cui servește simptomul este esențială. Dacă terapia destabilizează cuplul, va putea acesta să redevină puternic sau riscă să se distrugă? Care este adevărata solicitare? De ce să nu răspundem la ea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mor, mă scoateți din tratament?”. Animatorii o ajută pe Doamna B. să-și identifice emoțiile: este evidențiată o teamă puternică legată de perspectiva de a fi abandonată dacă nu este la înălțimea așteptărilor terapeuților. Aceștia din urmă îi validează cu bunăvoință emoțiile resimțite și îi reamintesc Doamnei B. faptul că aceste reguli au drept obiectiv desfășurarea în bune condiții până la capăt a tratamentului, fără o întrerupere unilaterală a contractului. Doamna B. este încurajată să lucreze din nou asupra acestei situații împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai ales față de celelalte popoare. Cultul oficial era însă îndreptat spre Yhwh și doar el poseda caracterele divine ale puterii și binecuvântării la nivel maxim. Prezența unei divinități feminine (Așera) alături (și în subordinea) de Yhwh, concretizare și manifestare a bunăvoinței și binecuvântării divine, nu face altceva decât să confirme, atât măreția și supremația zeului Yhwh, cât și absența monoteismului. Nicio altă divinitate nu era comparabilă cu Yhwh, dar nu existau motive religioase serioase pentru a nega existența altor divinități, dat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dăruiască Yhwh toate harurile sale”. Prin aceste două expresii, cu alte cuvinte, i se urează celui credincios ca Dumnezeu să-i dăruiască un timp lung de pace, sănătate, prosperitate și mai ales bucurie, astfel încât să se poată simți încărcat de bunăvoința divină. Acest simțământ de plinătate de bine și prosperitate, tradus cu „fericire” sau „sațietate”, este conținut în cuvântul ebraic šălôm care încheie această binecuvântare și care, în mod obișnuit, este tradus cu „pace”, dar care, cu siguranță, la bază are
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ci a fost și considerată absolut legitimă până într-o perioada târzie a iudaismului postexilic, atunci când a primit o reglementare cultuală precisă (Lev 22,18-23; Mal 1,14). În antropologia religioasă ebraică, viața lungă era considerată o manifestare specială a bunăvoinței divinității. Se credea că o existență lungă, fără boli era un dar mărinimos al divinității, în timp ce viața scurtă, o pedeapsă divină (Dt 6,2; 30,18-20; Ps 91,15-16). Iată deci că a se încredința lui Yhwh, a se comporta
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
împlinire a „marii reîntoarceri” a „întregului” popor din exilul babilonian și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia cultelor idolatrice ale „altor” populații. Restaurarea cultului originar yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
abia vizibile ale mantiei monahale și principalele semne ale sfințeniei: protuberanța craniană (ushnīsha), excrescența acoperită cu păr între ochi (ūrna) și roata sacră (ćakra) gravată în palmă. Iluminatul este reprezentat în poziția „lotus”, iar gesturile sale (mudră ) inspiră absența fricii, bunăvoința, meditația și dorința de a-și transmite altora învățătura. Arta de la Gandhăra este „de un suprem rafinament și vorbește mai de-a dreptul și mai convingător sensibilității europene”. Gandhăra este o regiune istorică din nord-vestul vechii Indii, astăzi inclusă în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
m-ar îngriji pe mine, să îngrijească de bolnavi”. Acesta ne amintește de Matei, 25, 40: „Adevăr vă spun, că ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”. De asemenea, bunăvoința nu doar față de oameni, ci în general față de tot ceea ce ne înconjoară, este comună ambelor religii. Aici există însă o diferență. În buddhism, bunătatea și simpatia manifestată față de toate ființele merge până acolo încât cruță chiar și viețile cele mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
consideră că atitudinile "sunt legate de scopurile pe care ne propunem să le atingem și de percepțiile pe care le avem despre lume".40 Astfel, dacă o cultură accentuează prietenia și cooperarea, un străin va fi tratat cu ospitalitate și bunăvoință iar dacă o cultură se bazează pe competiție și individualism, un străin ar putea fi privit cu suspiciune, chiar ostilitate și agresivitate. Referitor la atitudinile despre persoanele din alte culturi, care sunt vehiculate în situațiile de comunicare interculturală, L.A. Sarbaugh
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cultură distinctă? În lume există mai multe culturi ale surzilor. Ele implică o legătură dintre comunitățile de surzi. Cultura lor le oferă o cale de a contracara părerile lumii despre ei, influențate de alții. Surzii au trăit multă vreme sub bunăvoința și grija altora, ale căror planuri și aspirații i-au izolat adesea unii de alții și i-au etichetat în diferite feluri. Această cultură le oferă posibilitatea de a-i face pe surzi oameni compleți, care să se adapteze prezentului
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]
-
cele mai scurte la toate cererile de angajare adresate firmei; candidații și potențialii angajați să fie informați cu bună‑credință asupra datelor esențiale și a condițiilor de angajare pentru fiecare post liber anunțat; să fie prelucrate cu atenție și aceeași bunăvoință toate cererile de angajare primite; candidații pentru posturile libere anunțate să fie identificați având ca punct de pornire calificarea cerută de fiecare post; candidații să cunoască la câte interviuri vor participa și de care tip, dacă vor fi testați și
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat În armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane În retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare pentru amenzi, Încarcerare și deportare. Astfel, responsabilitatea României pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată În schimb ca responsabilitate etnică. Deși cetățeni români
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ce să fac cu tine?. Din fericire, paznicul avea o slăbiciune pentru Hrușcă, ceea ce a salvat-o pe aceasta de la o pedeapsă aspră. Mai tîrziu, cînd Hrușcă a fost trimisă să lucreze În spital, Îngrijind deportații, a fost trimisă, din bunăvoința aceluiași paznic, Înapoi În România, Împreună cu un convoi de deportați bolnavi. Astfel de dovezi de bunătate din partea rușilor nu erau singulare, așa cum Își amintesc mulți deportați. Rușii... sînt oameni buni, Înțelegi? Nu sînt oameni răi. Nu sînt un popor violent
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai mare ar fi Înlăturat un punct de sprijin important al regimului Ceaușescu, acela al relațiilor privilegiate cu SUA, În timp ce Kirk reia poziția oficială a statului american, afirmînd că, atît cît a fost posibil, menținerea relațiilor la un nivel de bunăvoință din partea Washingtonului a permis ameliorarea condiției măcar pentru un număr de cetățeni români. PÎnă aici s-ar crede că avem de-a face doar cu o utilă carte de istorie, bazată atît pe experiența personală a celor doi autori, cît
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a forței de muncă ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.). Gravitatea consecințelor sociale și economice pe care le produce munca nedeclarată generează următoarele situații de risc: - persoana care prestează munca nu are siguranța plății muncii prestate, plata făcându-se în funcție de bunăvoința angajatorului și, în realitate, este amânată zile în șir, uneori chiar luni; în această situație, evaziunea fiscală este săvârșită atât de persoana care prestează munca, cât și de angajator; - persoana care prestează munca fără a avea încheiat un contract individual
EUR-Lex () [Corola-website/Law/226995_a_228324]
-
îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma lui Dumnezeu. Dar, situația se prezintă altfel. Suferința este văzută în creștinism ca o pecete potențială a bunăvoinței, a dragostei Și a prezenței lui Dumnezeu. Suferința este aceeași experiență, dar este văzută în lumini diferite Și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Cei trei prieteni ai lui Iov cu siguranță i-au vorbit cu îndreptățire despre Dumnezeu
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui și prin harul Lui să mă străduiesc să-I răspund. Dar eu nu sunt vrednic. O să-mi spuneți: <<Toate astea pe care ți le descoperă Dumnezeu nu te
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
regiunea de est a Mediteranei. Raționamentele acestor acțiuni erau pur politice, cu scopul de a satisface cererile mulțimii și, astfel, să intre în grațiile ei. Așadar, iertarea de Paște reflecta șiretenia instinctelor politice ale lui Pilat, nu slăbiciunea politică sau bunăvoința umană. Ea țintea să arate respectul romanilor pentru marea sărbătoare religioasă a evreilor, ca și cum ar spune: „Ținând cont de celebrarea eliberării din sclavie, vom elibera pe cineva, la alegerea voastră”. Tradiția iertării de Paște i-a dat lui Pilat oportunitatea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
24,32). Oasele lui Saul, ucis împreună cu fiii săi, au fost duse în Iabeș (1Sam 31,12-13). David i-a lăudat pe cei doi oameni care au făcut aceasta (2Sam 2,5: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat bunăvoință față de stăpânul vostru Saul și l-ați îngropat”). Oasele lui Saul vor fi duse mai târziu în pământul tribului Beniamin (2Sam 21,12-14). Chiar și cel păcătos și cel judecat de Dumnezeu, precum cei din deșert care s-au lăcomit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut cu patriarhii, răspunde cu bunăvoință așteptării lui Moise, dar refuză să-i comunice numele său, să-i dezvăluie misterul „eului” sau, căci „nu putem să-l numim pe Dumnezeu cum numim ființele și lucrurile create. Pentru a-l numi pe Dumnezeu, trebuie să folosim numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se adresează, însă, în rugăciune, o face cu cuvintele „Stăpâne a toate”. În lumina întregii învățături evanghelice despre „Tatăl”, sensul folosirii acestui cuvânt de Isus, care subliniază totuși în mai multe rânduri transcendență divină, este acela de proximitate și accesibilitate, bunăvoință necondiționată față de orice om. • Cele mai multe nume hristice se găsesc în corpusul ioanic. Pentru exegeza lor am folosit mai ales amplă lucrare a lui Xavier Léon-Dufour, Lecture de l’Évangile selon Jean, 4 vol., col. „Parole de Dieu”, Éditions du Seuil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mică. Pentru a-i înțelege semnificația, este necesar așadar să știm ce se înțelege prin ra≤mă. În pofida traducerilor curente, din comentariile majorității autorilor arabi, ra≤mă ar rezulta că înseamnă în primul rând „bunătate, binefacere” (R"z), „blândețe, duioșie, bunăvoință” (Al-Mubarrad141); lipsește cu totul ideea de iertare pe care ar putea-o sugera calificativele „milostiv”, „îndurător”. Doar o parte minoritara a școlii mu‘tazilite (Bagdad, începutul sec. al IX-lea) o definește că „nepedepsire a celui ce merita a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bine cunoscută, ra≤m"n vine mai întâi, deși este un intensiv mai puternic: generalul trebuie să preceadă particularul 145. Din cele de mai sus am putea desprinde următoarele: Semnificații de bază ale lui al-Ra≤m"n: cel care arată bunăvoință gratuită, binefăcător, înțelegător. Semnificații de bază ale lui al-Ra≤m: milostiv, răbdător, compătimitor. 2.1.13.2. Ra’óf: SOI „îndurat”; ASM „Iertător”, „Cel cu milă” (22, 65; 24, 20); GG „Bun”, „Blând” (22, 65; 57, 9; 59, 10); Marr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și cele ale relativei sinonimii. d. Unele nume că Ra≤m"n și Ra≤m par a avea deja o traducere consacrată: „Milostiv” și, respectiv, „Îndurător”; or, după cum am menționat mai sus165, ra≤mă nu înseamnă „indurare”, ci mai degrabă „bunăvoință”, „gingășie, duioșie”166. e. Pe lângă această, se pune și problema redării gradelor de intensitate - la această pereche, dar și la multe altele (Gh"fir, Ghafór, Ghaff"r; Š"kir și Šakór; ‚"liq și ‚all"q etc.) Redarea pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
qui garde”/„îl garde” (BJ); „keeping”/„who keeps” (RSV). Aceste nume, care figurează și la 3.1.9.3. și, respectiv la 3.1.16.4, se încadrează în acest câmp când apar în anexiune cu un substantiv care desemnează bunăvoință sau fidelitatea, exprimând faptul că acestea sunt neschimbătoare. În aceste contexte, cele două sunt sinonime, fapt ce a determinat și folosirea aceluiași cuvânt pentru ambele de către majoritatea traducătorilor: NoțQr ƒese: l"-’al"pm noœQ’ ‘"won w" peša‘ we-ƒa””"’"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]