5,886 matches
-
a reușit, cu anevoie dar în bune condițiuni, continuarea lucrărilor gospodărești la biserici (parohială, filie) și la casa parohială, așa încât aproape în fiecare an rubrica „investiții” din bugetul de cheltuieli consemnează șantiere la acoperiș, ziduri, interior, exterior. 7. Cântăreți Primul cântăreț, chiar de la înființarea parohiei Plevna, a fost Ion Nichifor. Conform unei însemnări din Psaltire, era originar din Tilișca, localitate istorică transilvăneană depinzând administrativ de Săliștea Sibiului, venit în regat anterior anului 1890, căci o inscripție din Psaltire îl atestă drept
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Rusului, servici Comuna Plevna din 1893, jud Ialomița"”. A cunoscut tipicul bisericesc și glasurile practice „"în așa măsură că arăta mult zel în a le îndeplini fără greș și știrbire"” [8], servind între 1893 și 1 iunie 1923 ca și cântăreț salariat iar mai apoi, pensionar. În calitate de cântăreț salariat, apoi onorific a slujit și fiul său, Gheorghe I. Nichifor, ca bugetar până în 1932 și onorific până în anul 1945[9], cum se dovedește din inscripția din Mineiul pe Noiembrie: „"Preotul
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
cunoscut tipicul bisericesc și glasurile practice „"în așa măsură că arăta mult zel în a le îndeplini fără greș și știrbire"” [8], servind între 1893 și 1 iunie 1923 ca și cântăreț salariat iar mai apoi, pensionar. În calitate de cântăreț salariat, apoi onorific a slujit și fiul său, Gheorghe I. Nichifor, ca bugetar până în 1932 și onorific până în anul 1945[9], cum se dovedește din inscripția din Mineiul pe Noiembrie: „"Preotul Mihail C Paraschiv, venit în Plevna la anul 1937
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
onorific a slujit și fiul său, Gheorghe I. Nichifor, ca bugetar până în 1932 și onorific până în anul 1945[9], cum se dovedește din inscripția din Mineiul pe Noiembrie: „"Preotul Mihail C Paraschiv, venit în Plevna la anul 1937, 15 martie, cântăreț Gh. I Nichifor. Din anul 1923, 1 iunie, bugetar până în 1932"” Din 1 iunie 1943, neîncetat, timp de peste 55 de ani, a susținut strana în mod admirabil și a participat în mod însuflețit și conștiincios la toate lucrările bisericești, Radu
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
1923, 1 iunie, bugetar până în 1932"” Din 1 iunie 1943, neîncetat, timp de peste 55 de ani, a susținut strana în mod admirabil și a participat în mod însuflețit și conștiincios la toate lucrările bisericești, Radu Gheorghe. Absolvent al Școlii de Cântăreți bisericești „ Episcopul Gherontie” a Episcopiei Constanței, din Medgidia. Dăruit de Dumnezeu cu mari capabilități vocale și foarte bun cunoscător al cântării bisericești și a tipicului, a slujit în mod neîncetat ca salariat și pensionar peste 55 de ani. Anul 1999
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
a Episcopiei Constanței, din Medgidia. Dăruit de Dumnezeu cu mari capabilități vocale și foarte bun cunoscător al cântării bisericești și a tipicului, a slujit în mod neîncetat ca salariat și pensionar peste 55 de ani. Anul 1999 aduce un alt cântăreț cu „școală”, în persoana tânărului localnic Țițeică Florin Victor. Dotat cu calități deosebite pentru executarea muzicii psaltice, foarte bun cunoscător al notației muzicale bisericești, s-a format la Școala de cântăreți bisericești a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor „Roman Melodul”, din
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
peste 55 de ani. Anul 1999 aduce un alt cântăreț cu „școală”, în persoana tânărului localnic Țițeică Florin Victor. Dotat cu calități deosebite pentru executarea muzicii psaltice, foarte bun cunoscător al notației muzicale bisericești, s-a format la Școala de cântăreți bisericești a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor „Roman Melodul”, din Călărași. Fire ambițioasă își completează studiile liceale la Liceul Alexandru Odobescu din Lehliu Gară iar mai apoi este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Valahia, din Târgoviște. În anul
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Roman Melodul”, din Călărași. Fire ambițioasă își completează studiile liceale la Liceul Alexandru Odobescu din Lehliu Gară iar mai apoi este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Valahia, din Târgoviște. În anul 2010 părăsește, cu regret, slujirea de cântăreț al Parohiei Plevna, luînd asupra sa jugul Domnului, ca preot și paroh al localității Frăsinet. Își completează studiile în cadrul unui program de masterat și activează în Corul Protopopiatului Lehliu. Îi urmează în slujirea stranei, fiul satului, Stoian Constantin Cristian, din
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
situat în partea de sud-vest a comunei Bădeni, plaiul Bahlui, județ Iași, situat pe costișa dealului Sticlăria, pe o suprafață de 344 ha, cu o populație de 85 familii, sau 440 suflete are și o biserică din lemn, cu un cântăreț și un eclersiarh. Este înconjurat din toate părțile de păduri...”. Tradițiile și obiceiurile populare se păstrează și în satul Sticlăria. La trecerea dintre ani, tinerii pornesc Alaiul Cerbului. Acest obicei a existat în zona satului Sticlăria din cele mai vechi
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
privind crearea unui bloc al neutrilor în Balcani și Europa Centrala. Discuțiile s-au purtat într-un vagon diplomatic, în gara Jebel, între Ministrul Afacerilor Străine, Grigore Gafencu și omologul său iugoslav, Cimcear Markovic. Simion Gărău și Nicolae Graure, foști cântăreți de strană ai bisericii din Jebel, au notat, la sfârșitul "Mineiului" de pe luna septembrie, că "în ziua de 18 a lunii septembrie, ora 8 dimineața, anul 1944, comuna a fost ocupată de germani. După trei zile au plecat, revenind în
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
(prescurtat și stilizat scris NIИ) este o formație de industrial rock, fondată în 1988 de Trent Reznor în Cleveland, Ohio. Că principalul producător muzical, cântăreț, compozitor și instrumentalist, Reznor este unicul membru oficial al . Reznor descrie sensul numelui "Nine Inch Nails": Sigla Nine Inch Nails (literele "NIN" cu al doilea "N" scris invers, arătând aproximativ așa: "NIИ") a fost inspirată de tipologia lui Tibor Kalman
Nine Inch Nails () [Corola-website/Science/301422_a_302751]
-
de sunet imaginei proiectate nu fusese încă inventată), cu toate că încercări spectaculoase au fost făcute la începutul secolului XX. Numai la finele anilor douăzeci, mai precis în anul 1927, s-a reușit sincronizarea sunetului cu imaginea redată, odată cu apariția producției americane "„Cântărețul de jazz”". Totuși, și astăzi se apelează la tehnica filmului mut (eventual coroborată cu jocul specific, imagine alb-negru sau sepia, muzică după modele începutului de secol, folosirea de inserturi pentru ceea ce se vorbește), fie în căutarea unor efecte similare în
Clasificarea filmelor () [Corola-website/Science/300054_a_301383]
-
născut sub numele J.R. Cash în Kingsland, Arkansas, fiul lui Ray și Carrie Cash a fost crescut în Dyess, Arkansas, și s-a numărat printre cei 7 copii ai familiei Cash. Fratele său Tommy Cash, a devenit de asemenea un cântăreț country de succes. Începând de la vârsta de 5 ani, J.R. a lucrat pe plantațiile de bumbac, cântând împreună cu familia sa în timp ce munceau. Ferma familiei a fost inundată cel puțin o dată, ceea ce l-a inspirat mai târziu pe Cash să compună
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
Cash și soția lui au aparut într-o serie de episoade în popularele seriale de televiziune Dr. Quinn și Medicine Woman alături de Jane Seymour. Actrița l-a apreciat atât de mult, încât și-a numit unul dintre fii după numele cântărețului. Vocea lui a mai apărut într-un episod din “The Simpsons”, fiind vocea unui călăreț care îl îndruma pe Homer într-o călătorie spirituală. Cash a înregistrat un nou album la Studioul de înregistrare American, numit “Unchained”, acompaniat de Tom
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
cetățean trebuia să aștepte 10 ani ca să primească o mașină și era nevoit să cumpere Trabantul local de proastă calitate. Erau televizoare în 90% din case și prindeau posturi din vest. În urma nemulțumirilor, guvernul a accentuat propagandă și dezvoltarea STASI. Cântărețul Wolf Biermann a fost expatriat în 1976 fiindcă critica politica RDG. Sub protecția bisericii, au apărut mișcări ecologiste și pacifiste. În 1984, 32 000 de cetățeni au cerut permisiunea să părăsească RDG, până în 1988 numărul crescând la 110 000. Honecker
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
în limba greacă: "Ορφεύς" = s) a fost un muzician, poet și profet din mitologia greacă, fiul regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope. După Pindar, tată îi era zeul Helios-Apollo, care i-a dăruit lira, instrument creat de ingeniosul Hermes. Cântăreț desăvârșit, personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului. Legendele despre Orfeu fac referire la abilitatea sa de a fermeca prin muzica sa toate creaturile vii, dar și pietrele, încercările sale de a-și învia soția, Euridice, coborând după ea în
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
arhetipul artistului. Legendele despre Orfeu fac referire la abilitatea sa de a fermeca prin muzica sa toate creaturile vii, dar și pietrele, încercările sale de a-și învia soția, Euridice, coborând după ea în infern, și moartea sa. Arhetip al cântărețului inspirat, Orfeu este una din cele mai semnificative figuri ale mitologiei clasice din cultura occidentală, fiind portretizat în mai multe forme de artă precum poezie, film, operă, muzică și pictură. Pentru greci, Orfeu a fost fondatorul și profetul așa numitelor
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
naturii. Conform istoriografului Diodor nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbăvirea . În versiunile mai vechi, Orfeu este recrutat de argonauți pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul său cânt. După despărțirea de ortacii lui Iason, cântărețul s-a îndrăgostit de nimfa Euridice, dar fericirea sa alături de aceasta a fost de scurtă durată. Există două versiuni ale morții nimfei, din cauza mușcăturii unui șarpe veninos. După Vergiliu, Euridice era râvnită de Aristaeus, care, urmărind-o o dată, o făcu
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
lui Dionysos, mitul său a influențat misterele dionisiace, în care zeul este dezmembrat, pentru a învia ulterior. Sectanții orfici l-au văzut de fapt pe Orfeu ca preot și inițiator al cultului lui Dionysos Zagreus și nu în postura de cântăreț. Orfismul a dat naștere multor opere lirice rămase anonime pentru a sugera propria vechime. Lui Herodot îi este cunoscută însă originea mai nouă, presupus pitagoreică și egipteană, a scrierilor orfice. Poetul Onomacrit, care a trăit în perioada lui Pisistratus (ca
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
ale sectei, chipurile anterioare operei lui Homer și teogoniei lui Hesiod, pe care le-a atribuit lui Orfeu și lui Musaios. Mitul lui Orfeu este transmis literar de către : Studiul izvoarelor relevă cunoașterea lui Orfeu întâi în postura de argonaut și cântăreț, apoi în cea a inițiatorului unui cult . Conform lui Jan Bremmer, chiar și ipostaza ca homosexual aparține unei versiuni mai vechi a legendei, care conținea uciderea lui Orfeu, dar nu și episodul cu Euridice. Mitul a fost des prelucrat și
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
de moliciune și lașitate pentru că nu s-a sinucis din iubire. Zeii i-au hărăzit deci acestuia o pedeapsă binemeritată printr-o imagine înșelătoare a Euridicei și prin moartea violentă. Doar Boethius îl urmează pe Platon în verdictul negativ asupra cântărețului, care este pentru teologul roman călăuzit doar de pasiuni. Acest verdict este repetat de-abia de unii umaniști, majoritatea părinților bisericii asemuindu-l în schimb pe Orfeu cu Hristos (vezi notele la capitolul despre artele plastice). În perioada renașterii Orfeu
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
cărți nescrise” (1872). Personajul a inspirat pe mulți muzicieni, de exemplu: Una din cele mai vechi reprezentări ale lui Orfeu se întâlnește pe o metopă din tezaurul Sikyonienilor din Delfi, unde acesta se află în rândul argonauților, alături de un alt cântăreț (ca. 550 î.Hr.). Această reprezentare corespunde versiunii celei mai vechi a legendei, legată de mitul argonauților. De obicei, Orfeu este înveșmântat în pictura Greciei antice în portul trac, cu cizme, himation cu motive geometrice și tichie frigiană (inițial o căciulă
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
secolul al IV-lea î.Hr. Acestea înfățișează cu predilecție coborârea eroului în imperiul lui Hades, alături de alte scene plasate în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa d'Orfeo, Pompei. Și mozaicurile romane preferă această temă, după cum se poate
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
esteticului de către neoplatonicienii din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă conform acestor concepții uciderea lui Orfeu pentru prima oară în cadrul unui ciclu de fresce în grisaille dedicat cântărețului din palatul ducal din Mantova (1464-1474), apoi, probabil mai liber, într-o compoziție care n-a dăinuit decât într-o copie a unui gravor italian. Acea alegorie a conflictului dintre sexe și a pierzaniei datorată poftelor carnale i-a servit
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
acestui Orfeu, care corespunde poziției rezervate în antichitate celor care mor în luptă, ridicându-se pentru ultima oară ca să-și înfrunte dușmanii (v. ilustrație comparativă). Pictura flamandă preferă în schimb, începând cu sfârșitul sec. al XVI-lea, reprezentările în postura cântărețului, de exemplu în mai multele versiuni ale pictorului R. Savery, sau în scena coborârii în infern, așa ca la Jan Bruegel: „Orfeu în infern” (1594), în Palazzo Pitti, Galleria Palatina, Florența . Peter Paul Rubens descrie scena în infern într-un
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]