5,189 matches
-
de ani, dar nu-i dădeai mai mult de treizeci. Era un bărbat mic de statură, smead și cu o față osoasă, de irlandez. CÎnd apărea - și, ca mulți trăgători veterani, era absolut nepunctual -, se așeza la o masă În cafenea. Îi dădeai banii la masă și te-ntîlneai cu el după colț peste trei minute, cînd Îți dădea marfa. N-o avea niciodată la el, ci o ținea dosită undeva prin apropiere. I se zicea Irlandezul. La un moment dat lucrase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
binoclul. Era mincinos și, asemenea celor mai mulți mincinoși, Își modifica mereu poveștile, schimbînd timpul și personajele de la o istorie la alta. O dată-ți spunea o poveste cu un prieten, data viitoare o-ntorcea și-și dădea lui rolul principal. Stătea În cafenea la o cafea și-o felie de chec și flecărea despre Întîmplările pe care le-a trăit. - Îl știam pe chinezoiu’ ăla că avea ceva la tainiță și-am Încercat În toate felurile să-l facem să ne zică unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Puțin mai tîrziu Îl auzeai spunînd „Serios, cutare-și-cutare tre’ să priceapă că nu mai pot să am grijă de el”. Angajamentul expirase. Era vremea să plătească. Și să plătească pentru tot restul vieții, așteptînd la colț de stradă și În cafenele legătura, mediatorul Între om și marfă. Gains era doar un preot de parohie În ierarhia mărfii. Vorbea despre barosani cu o voce plină de-nfiorare și respect. „Legăturile spun...” Venele-i erau În cea mai mare parte duse, retrase spre oase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
străzii. Exista o singură ușă. Locul Îmi dădea așa un sentiment de apăsare și pericol, că mă hotăram cu greu să intru pe ușa aia. După ce mă ocupam de Tony și de Ray, de obicei mă-ntîlneam cu Nick Într-o cafenea de pe Sixth Avenue. Avea Întotdeauna la el bani pentru cîteva capsule. Știam, firește, că lua pentru alții, dar nu știam cine sînt aceștia. Ar fi trebuit să am destulă minte ca să nu intru-n combinații cu unul ca Nick, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mult de cîțiva dolari diferență. Astfel că luam banii de la Nick, indiferent de unde veneau, și nu puneam Întrebări. * * * M-am asociat la trafic cu Bill Gains, care se ocupa de combinațiile din zona de nord. Mă-ntîlneam cu Bill Într-o cafenea de pe Eighth Avenue după ce terminam În Village. Avea cîțiva clienți buni. Izzy, probabil cel mai bun client al lui, avea o slujbă de bucătar pe un remorcher, În portul New York. Era unul dintre băieții de pe Strada 103. Izzy stătuse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cunoșteam clienții, dar nu-mi făceam griji. Bart era OK. Dacă dădea de belea, ar fi luat căderea fără să ciripească. În orice caz, avea treizeci de ani de experiență cu marfa și știa ce face. CÎnd am ajuns la cafeneaua unde aveam Întîlnirea, Bill stătea la o masă, cu silueta lui scheletică vîrÎtă-n paltonul altcuiva. Bart Bătrînu’, ponosit și șters, Își muia o gogoașă-n cafea. Bill mi-a zis că s-a ocupat deja de Izzy, așa că i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
murdare tot timpul - și le recita gărzii. Ți-l Închipuiai intrînd agitat În cartierele generale ale englezilor În timpul tulburărilor din Irlanda, Într-o togă cenușie murdară, turnîndu-i pe creștini, dînd informații Gestapo-ului, GPU-ului, stînd de vorbă Într-o cafenea cu un agent de la Narcotice. Mereu cu aceeași față slabă, de șoarece, cu haine ponosite, demodate, și cu vocea ascuțită și plîngăreață. Lucrul cel mai insuportabil la Gene era vocea. Te pătrundea pînă-n rărunchi. Prin vocea asta am luat prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
M-a privit cu ochii lui albaștri și limpezi, care păreau să n-aibă deloc profunzime. Arătau ca de sticlă. - Să-ți spun ceva, a zis. Faci o mare greșeală că ai Încredere În Nick. Acum cîteva seri eram În cafenea la Thompson’s și am dat peste Rogers, agentul. Mi-a zis: „Știu că Nick vă face rost la toți nenorociții de junkeri pe-aici prin Village. Și-aveți și marfă bună - Între șaișpe și douăzeci la sută. Deci poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
capsule mai bune decît oricine În tot New York-ul. Nimeni nu vinde pe stradă șaișpe la sută marfă. Dacă clienților tăi nu le place, n-au decît să plimbe ursu’ la farmacie. Ne tot schimbam locurile de Întîlnire de la o cafenea la alta. Șefilor nu le trebuie mult ca să ochească un agent de pariuri clandestine sau un dealer de marfă. Erau acum vreo șase clienți obișnuiți În centru și asta-nseamnă ceva du-te-vino. Așa că ne tot mutam. Barul lui Tony Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am strecurat pe sub turnicheții de la metrou și am Îndesat pachetul de țigări În spatele unui automat cu gumă de mestecat. Am coborît În fugă un nivel și am luat metroul pînă la Times Square. Bill Gains stătea la o masă În cafenea. Purta un palton furat și ținea altul În poală. Avea un aer pișicher și mulțumit. Bart Bătrînu’ era și el pe-acolo și mai era și-un taximetrist șomer, pe nume Kelly, care se Învîrtea prin zona Străzii 42 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
discutat. Nu fac afaceri decît cu alt chinez. Mi-am zis deci că ar fi o pierdere de vreme să-ncerc să cumpăr de la tipii ăia. Într-o zi mergeam pe San Juan Létran și-am trecut pe lîngă o cafenea a cărei poartă era decorată cu plăci colorate și podeaua era din aceleași plăci. Cafeneaua avea un aer oriental inconfundabil. Pe cînd treceam prin față, a ieșit cineva. Era genul de personaj pe care-l vezi doar În Împrejurimile unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o pierdere de vreme să-ncerc să cumpăr de la tipii ăia. Într-o zi mergeam pe San Juan Létran și-am trecut pe lîngă o cafenea a cărei poartă era decorată cu plăci colorate și podeaua era din aceleași plăci. Cafeneaua avea un aer oriental inconfundabil. Pe cînd treceam prin față, a ieșit cineva. Era genul de personaj pe care-l vezi doar În Împrejurimile unei zone cu marfă. Așa cum un geolog care caută petrol se ghidează după anumite aflorimente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care îi era frică generalului Antonescu dacă ar fi pedepsit pe asasinii lui Iorga și Madgearu s-a dezlănțuit. Pretextul a fost asasinarea unui ofițer german, aghiotant al lui Hansen, de un grec cu care avusese un conflict într-o cafenea din pricina unei femei. Amândoi băuseră cam mult. De frica germanilor, s-au luat măsuri de ordine. S-au arestat vreo zece greci, s-au făcut decrete-legi pentru executarea agresorilor [contra] armatei germane. S-a revocat pe generalul Petrovicescu, ca nefiind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar de avut toți aveau pentru a trăi cel puțin cu decență. Orașul era bogat din comerțul cu grâne, se puneau la cale tot felul de afaceri și de muncit avea toată lumea unde. Se trăia și vesel, se petrecea prin cafenele, tripouri, cabarete, prin grădinile de vară care împânzeau Brăila. În acord cu acest tumult se desfășura și o destul de intensă viață culturală, despre care și azi mărturisesc edificiile celor două teatre, Comunal și Lyra, după cum ar fi mărturisit și impunătoarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prietenului său: (V. Voiculescu - omul, de Adrian Maniu, în vol. V. Voiculescu interpretat de... 1981, p.25). Despre V. Voiculescu la Radio sunt mărturii numeroase. Iată cum își amintește de el, funcționarul , George Sbârcea ajuns la el cu o poezie: (Cafeneaua cu poeți și amintiri, de George Sbârcea, Editura Dacia, ClujNapoca, 1989, p, 171). Voiculescu se comporta omenos cu cei cu care discuta. După ce i-a citit poezia, i-a spus tânărului, care era George Sbârcea: În același loc, povestitorul avea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Florica Rebreanu. Addenda, note și comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, București, 1984 Rotaru, Ion, Vasile Voiculescu comentat de..., Editura Recif, București, 1993 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la începuturi până în prezent,Editura Dacoromânia, București, 2006 Sbârcea, George, Cafeneaua cu poeți și amintiri, Editura Dacia, Cluj—Napoca,1989 Scrima, André, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Editura Humanitas, București, 1996 Selejan, Ana, Literatura română în totalitarism (Anul 1954), Fundația Culturală Fronde, Sibiu, 1996 Serviciul Român de Informații
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
stiluri flamboiante fie în lumea baroului, a cazinourilor sau a modei, fie în codurile de onoare ale diferitelor caste (militare, diplomatice, juridice, religioase, parlamentare, medicale, sportive etc.), ca și la hipodrom, în "flirtajul ecvestru" etalat de Claymoor, ori în boema cafenelelor (...) Totul se face pasional, cu o efervescență ce frizează constant patologicul, chiar și în zonele (domeniile) tradițional caracterizate prin rigoare, calcul rece și stilistică à quatre épingles". Acestei mode (sau acestui model) i se supune și romanul de dragoste epistolar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
articol (Eminescu și urmașii) din Ramuri, la 15 iunie 1923, data comemorării trecerii în neființă a poetului. El îi denunța pe acei scriitorii bucureșteni "doritori de senzații neașteptate, de bizarerii scânteietoare, de cacofonii în genul jazz-bandului, de rafinării toarse la cafenea" pentru care Eminescu a fost mereu un "neînțeles", sau căruia i s-a refuzat înțelegerea, tocmai pentru că "e adânc român chiar cu subiectele, fie și cu modelele cele mai străine", fiind "unul din marii cugetători ai rasei noastre". Pledoaria lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sănătate șubredă, potricălit 162 de reumatisme, sprijinit pe niște picioare subțiri și șovăitoare, care abiè îi purtau greutatea trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcând din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stâlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
purta atârnat de gât. Bețivi gălăgioși și urât mirositori, o ignorau sau adesea o insultau, ea răbda totul cu eroism: avea de întreținut acasă o fiică oarbă..... Ca în versurile lui Bacovia din „Seară tristă”: Barbar, cânta femeea-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cînta femeea-aceea. Mi-a rămas în minte un așa-zis cântec de petrecere sau de „inimă albastră”, cântat adesea la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Persiei. Conducătorul ei era Patrona Halil, "un fost vînzător de haine la mîna a doua și maseur la o baie turcească"; alte persoane aflate în fruntea revoltei erau "vînzători de haine vechi, vînzători de legume și ajutori de chelneri de cafenea."28 Curînd însă, mișcării i s-au alăturat unii membri ai clasei guvernante, care erau împotriva lui Ibrahim și a suporterilor lui și care au preluat de fapt conducerea acesteia. Mulți dintre ei făceau parte din ulema, din corpul ienicerilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea canalelor colectoare revărsate chiar În mijlocul orașului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu discuții lite rare și cafenelele cu „idei“. - Potic nelile unei generații zisă „de margine“. - Generația noastră melomană și un epitaf pe mor mântul de la Bellu. - „Cetățeni ai lumii“ la 17 ani și avan tajele nesperate ale unei formațiuni pe apucate. - Competițiile și capriciile ursitoarelor provoacă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Până la această Întâlnire a mea cu brancardierul Turcu Ion - punct crucial În formațiunea și orientarea mea sufletească de după război -, avusesem mereu Înainte, ca pe o imagine a Înfrângerii și deznădejdii noastre, pe locotenentul Brațu Aurel din comandamentul nostru, stâlp al cafenelei lite rare din epoca neutralității și palavragiu al „patriotismu lui de anticameră“, cum Îi spune Stendhal; dându-se a fi nepot al lui Delavrancea și consul În Ministerul de Externe, dar descoperindu-l mai târ ziu ca suplinitor la gimnaziul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Încă pățânare, la fel ca și măgarului, la care aceste virtuți se valo rifică, pe câtă vreme la cal nu); și, În sfârșit, pe cel mai agitat dintre aceștia toți, Eugen Porn, asistentul profesorului Motru, bâlbâit, fârnâit și astmatic, mare consumator la cafeneaua literară Kübler, dar nu de șvarțuri, cât de palme pentru cro nicele lui impertinente și prost scrise, cu care debuta și de care s-a vindecat brusc, luând calea pribegiei În Italia, unde obținuse doctoratul filozofic făcându-și, cum Îmi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]