4,874 matches
-
acest fenomen face parte din ciclul vieții. Natura are ciclicitatea ei de la care nu se abate. La fel și omul. În matricea existenței lui sunt înscrise anotimpurile vieții. Dacă Omul s-ar supune naturii lui superioare, existența i-ar fi calmă, iar anotimpurile ce nu-l pot ocoli n-ar face altceva, decât să adauge un plus de înțelepciune peste misterul în care a fost creat. Mă observ, detașându-mă de ceea ce mă înconjoară și-mi destramă liniștea. Sunt mai calmă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
calmă, iar anotimpurile ce nu-l pot ocoli n-ar face altceva, decât să adauge un plus de înțelepciune peste misterul în care a fost creat. Mă observ, detașându-mă de ceea ce mă înconjoară și-mi destramă liniștea. Sunt mai calmă, mintea nu mai aleargă nebună căutând un fir pe care să-l despice-n patru. La fel și gândurile! Vin, dar trec repede, nu mai poposesc precum altădată, ca niște vrăbii gureșe pe sârmele de telegraf ale creierului. Neuronii se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
atenția celorlalți, a răspuns vedeta. Eu, Dragoș și Cristi ne urcam deja în taxi în timp ce Criss, Alex și Dimi făceau o poză cu acea vedetă, KANO EEKO. Un lucru inedit în legătură cu taxiurile: în Japonia există stații taxi unde oamenii așteaptă calmi să le vină rândul la urcare. Ordinea și disciplina se întâlnesc la tot pasul! În seara aceasta avem Sayonara! Mergem la un restaurant unde se oferă specialități din homari. E un restaurant scump dintr-un alt cartier al Tokyo-ului, altul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și apropiindu-se. Erau crescuți în pădure, obișnuiți să înfrunte (poate) lupii, și nu-nțelegeam ce aveau cu mine. Voiam să-i conving că-i ignor, mergeam înainte dojenindu- i (oricum nu mă auzea nimeni, puteam spune orice), cu glas calm, (calm cât se putea, în acele împrejurări). Până la urmă s-au plictisit de mine. Peisajele darnice în frumusețe, m-au făcut să le uit osârdia. Familia boierului Stârcea, în timp, cred că își pusese amprenta pe tot ce însemna Văleni
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tibi terra levis Doresc să-ți fie țărâna ușoară. În cea ce mă privește: "Plâng pe zarea dorului Cu lacrima norului Mi-au secat pleoapele Și-n inimă apele." (L. Blaga) Și-a luat unealta ucigașă, apoi, cu o voce calmă și chiar bucuroasă, ca și cum i-ar fi reușit o afacere deosebit de profitabilă, a zis: De-amu am isprăvit șî cu aista, n-o sî mai mânânși căcat. Hai, măi țâcî! Ajunși acasă, a pus lanțul sub prispă alături de bățul plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fost coborât samavolnic, drept "lider" unic și incontestabil al tuturor ființelor văzute și nevăzute, al întregului mapamond. Trebuia să transformăm iadul cuprins de flăcările satanice, scârbavnice și otrăvitoare ale comuniștilor ticăloși, în "grădina Maicii Domnului", spațiu uman și primitor, calm și frumos, deasupra căruia să vedem fâlfâind, într-un viitor apropiat, tricolorul sfânt al unei Românii libere. Nu, noi nu ne-am declarat niște învinși, așa cum le-a spus Brennus romanilor: "Vae victis!" "Vai celor învinși!" Nu! Materialul din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
el Toncu), fie că a fost toată viață neloial față de el, fie că s-a complăcut într-o atitudine duplicitară cu șeful de la Scânteia, Dumitru Popescu-Dumnezeu. Înțelegând că e grizat un pic mai mult și văzând că nu-l poate calmă sub nicio formă, autorul Ingeniosului bine temperat a fost nevoit să-l scota din sala purtându-l în brațe. După aceea Maestrul ne-a povestit că se întâmplă adesea că Tudor să aibă asemenea ieșiri și că s-a temut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de istoria religiilor: vă previn că nu vorbește decât engleza și ne detestă, pe Widengren 1 și pe mine, ceea ce nu ne împiedică să avem relații corecte; astfel, m-a invitat să iau masa cu dl Kerényi, care, cu o calmă îndrăzneală ce a cutremurat pe toată lumea, și-a anunțat părerea despre Martin P. Nilsson: „Opera sa este bună ca început, dar nu este decât un prim început, un preludiu pentru studii mai serioase...”. Acesta din urmă mai trăiește încă și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nou chemat în cortul răniților, maestre... V-au rugat, dacă se poate, să le mai cântați o dată Zaraza. — Anunță-i că vin imediat, oftă Cristi, care voia să stea în liniște câteva clipe, să se bucure nespus de acea noapte calmă de iarnă a lui 1941, în care nu se auzeau niciun obuz și nicio rafală în depărtare. De luni bune nu mai fusese atâta pace. Doar viscolul șuiera puternic afară și un aer rece ca gheața intra pe sub corturi. În
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației mele specifice, romantice sau postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei mele, atât cât este, dacă aș arăta mânii nepotrivite, nedrepte, față de oameni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai mare, mai „contondentă”, mai palpabilă, decât „colegii” lor din țările democrate - se știe asta! -, se pare că În mai ’90 a ajuns pentru prima oară În contact cu puterea; acea putere care „te transformă”: În afară prezinți un chip calm, ager, zâmbitor adesea, dar Înlăuntru Încep fugile, alunecările, spaimele, care sunt pe măsura acelei forțe ciudate și nefirești care ți s-a conferit În uralele unei mulțimi ce rămâne mereu afară. Iar când puterea este absolută și incontrolabilă, spaimele devin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ridicat balada Miorița pe un Înalt piedestal destinal și istoric, nu m-a atras niciodată și, nu rareori, cu o exaltare nepotrivită și cu un exces de argumente, am combătut-o În fața prietenilor mei, de o mie de ori mai calmi, mai convingători, mai „eleganți”, decât provincialul funciar care eram și aveam să rămân. Și - dar asta s-a văzut abia după decenii! - nu am sucombat nici În fața „fatalismului realității”; de timpuriu „realitatea” avea ceva, ca să zic așa, care „nu-mi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu care trăiau În Germania, sau soția mea iubită, Cristina, ce dobândise cetățenia franceză după o destul de lungă perioadă de azil politic, dar și „complicându-mi profilul psihologic” În ochii multor confrați sau lectori, nu toți de bună credință și calmi Într-o judecată asupra unei personalități „atipice”, de excepție, cum se zice! Nu știu de ce, nici azi, deși Îmi fac o plăcere, uneori aproape o excelență!, din a analiza tot felul de „situații epice și dramatice”, când mă aplec mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
importate” din Vest sau din S.U.A., teme fără de care Românul inteligent nu mai poate face doi pași! Aceasta ar fi fost o „temă a noastră” și ne-ar fi ajutat infinit mai mult În redresarea conștiințelor, Într-o bună, rece, calmă și severă apreciere asupra „stării națiunii” decât tot felul de „mese rotunde”, ținute la G.D.S. sau aiurea, la care se iau În dezbatere, cu multă acuitate intelectuală și informație la zi, elemente, uneori simple detalii, pompos enunțate, ale unor teme
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de l’Orient, où tout est pris à la légère, legănați de un dulce și senzual fatalism „local-oriental”, fără Însă anvergura celui sud-asiatic, fără fanatismul lor religios, fără acea „credință În teribilul Profet” sau fără vigoarea, tenacitatea ascunsă a acelei calme „pulsiuni de victimă”, botezată „non-agresivitate”, o armă, s-a văzut, la fel de eficace ca și aroganța și organizarea imperială britanică... Da, „se pare” că perioada românească Între al cincilea și al nouălea deceniu al secolului trecut nu se „potrivește” cu istoria
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
organizatorică socială și umană, oricât ar fi fost ea de performantă sau de „salvatoare” În trecut, este supusă eroziunii și trebuie să lase loc alteia. Dar... căreia?! Nu cred că cineva În lume, om inteligent și apt de o judecată calmă, gravă și obiectivă, ar mai susține sistemul capitalist sau post-industrial ca fiind un tip de organizare socială „recomandabilă”, justă, aptă de a mulțumi majoritatea comunităților europene, pentru a ne limita doar la continentul nostru. Da, s-ar putea ca acest
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acesta, la ei prevalând forța caracterelor - adesea univoce! -, a atmosferei și cea evenimențială. De parcă, așa cum o spuneam mai sus, „continentul revoluționar epic” pe care l-am numit Marcel Proust nu s-ar fi ridicat, acum aproape un secol, din apele calme ale „oceanulului” vechiului roman! Iar bunii prozatori sud-americani, care și-au făcut intrarea atât de triumfătoare pe scena Europei după al doilea război, cultivă și mai puțin gustul pentru „digresiunile” de tip Dostoievski sau Th. Mann; arătând o bună cunoaștere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unor centri sensitivi și nervoși care are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și vegetale ce se arată, iată, suprem Învinsă de principiul și forța Viului. A lui Dionysos, zeul cântului, al dansului, al vinului și al exuberanței de a fi, al unei Încrederi calme, nepăsătoare, invincibile În forțele Renașterii, ale Viului, ca și ale tuturor prerogativelor ce sunt legate de acesta!... Prezența, victoria și dominanța Iraționalului, o altă formă Înaltă a cunoașterii, o falsă negare a Rațiunii, o șansă a omului cuminte de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
interiorul” grupului nostru, al prieteniei noastre strânse În perioada formației și a debutului - format din Nichita, Cezar și eu Însumi. Noi n-am fi creat și nu ne-am fi scuturat de multe scorii și false idei dacă Matei, mereu calm și sagace, ironic și extrem de european, nu ne-ar fi ajutat să ne situăm ideile, să avem o clară, realistă, critică reprezentare asupra fondului nostru ideatic și asupra primelor noastre scrieri. Tipică pentru el a fost relația cu mine: În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de veghe, Însă! Odată, Îmi spuneam, da, s-ar putea ca „odată” să nu mă mai Întorc din aceste stări, să-mi pierd „elasticitatea puternică” a psihicului care, ca un sandou elastic, ne aduce Înapoi, În lumea proporțiilor echilibrate și „calme”, normale, În lumea „cunoscută”, unde putem schimba „semnale” cu alții, aflați și ei la „mijlocul diagramei”, și nu dincolo de „marginile” ei. Și, pentru că „lunecasem” nu o dată În stări zise psihotice - deși, e adevărat, minute doar și de o manieră destul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâtor mii și mii de texte care s-au scris despre acest nefast conducător al Germaniei care, ca și Napoleon, a ținut Întreaga Europă ani În șir sub călcâiul său, nu numai că nu avem analize cu adevărat pertinente și calme despre acest fenomen extraordinar care a schimbat cursul istoriei, numit nazismul german și Führerul său, dar nu avem nici termeni pentru a desemna boala acestui individ fantastic de care nu s-au putut apăra nici concetățenii săi - locuitorii uneia dintre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valoare și chiar morale, dar ne restrângem la cazurile flagrante; și-apoi, noi „am trăit” aceste lupte și izbânzi, credem că ele au fost reale și necesare, iar pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adresează ca unui om bătrân. Sunt aproape convins că e o eroare, reacțiile mele, mentale, dar și fizice, au Încă rapiditatea „de altădată”, ca și „limitele” mele - nestăpânirea nervoasă, incapacitatea mea veche de a fi un „flegmatic”, cineva cu gesturi calme, cu un discurs grav, cu o pronunție distinctă și, mai ales, fără acele treceri bruște nu de la o idee la alta, ci la formele diverse ale uneia și aceleiași idei sau capacitatea de a urca iute la simbol, la abstract
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest sens! -, ea este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea lovește cu degetu-i de fier În „butoiul vieții” și dacă el sună a gol... nu e vina nimănui! Dar nici nu este vina acelui „deget” care uneori sfârtecă norii unei calme Înaintări sau viețuiri și apasă asupra unui suflet, asupra unei conștiințe, sau ne indică un „detaliu”, o „pată” pe lângă care privirea noastră a trecut de sute de ori și care, deodată, prinde semnficații neașteptate. De ce ne este nouă frică de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]