6,287 matches
-
Cezareea, Martirii din Palestina, VI, 6-7, în PSB, vol. 13, p. 404-405. footnote>. La rândul ei, ca un atlet viteaz, fericita Blandina strângea noi puteri din mărturisirea ei, iar întărirea, odihna și chipul ei de a-și potoli durerea și chinurile ei erau cuvintele: „Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor „să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat cu tărie atât de neclintită încât n-a vrut să spună nici numele lui, nici numele poporului și nici al orașului din care se trage, nici dacă
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de răbdare”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 401. footnote>. Mucenicul se asemăna „cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină înfrângere”<footnote Idem, Cuvântul al II-lea de laudă la Sfântul Mucenic Roman, I, în vol. cit., p. 406. footnote>. Același Sfânt Părinte, vorbind despre chinurile ce le-au îndurat martirii, subliniază că acestea au fost dureroase și groaznice, însă au ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinurilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de laudă la Sfântul Mucenic Roman, I, în vol. cit., p. 406. footnote>. Același Sfânt Părinte, vorbind despre chinurile ce le-au îndurat martirii, subliniază că acestea au fost dureroase și groaznice, însă au ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinurilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cit., p. 406. footnote>. Același Sfânt Părinte, vorbind despre chinurile ce le-au îndurat martirii, subliniază că acestea au fost dureroase și groaznice, însă au ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinurilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
folositor, împărate. Căci cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate»”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Unii creștini mărturisitori chiar înainte ca cineva să fi pus
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate»”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Unii creștini mărturisitori chiar înainte ca cineva să fi pus mâna pe ei, s-au grăbit ei înșiși să urce pe locul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lor a luptat deci harul lui Dumnezeu, întărind pe cei slabi și ridicând pe cei puternici, ca prin răbdare să poată atrage asupra lor toată pornirea celui rău (Evr. 10, 33), așa că au mers la martiriu, îndurând tot felul de chinuri și pedepse<footnote Idem, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 6, p. 181. footnote>. De aceea se nevoiau martirii, căci purtau în lăuntrul lor pe Hristos spre darurile cele mai înalte (I Cor. 12, 31) și îndurau orice oboseală și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
p. 356. footnote>. Același autor menționează că cei mai mulți dintre împărații păgâni au aruncat pe creștini la diverse suplicii, și anume, în adâncuri, în foc, în prăpăstii, în mare, i-au dat furiei fiarelor sălbatice, i-au supus la fel de fel de chinuri și munci, căci „căutau cu orice chip să nimic ți. Cu cât creștinii erau tească credința din sufletul lor, dar n-au reușit; dimpotrivă, au plecat rușina ăiați în număr mai mare, cu atât credința creștea”<footnote Sf. Ioan Gură
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
un terasier provincial a ratat ocazia de a câștiga cinci franci. Tot ce putem spune este că meniul oficial și cârciumarul satisfăcut sunt ceea ce se vede; câmpul inundat și terasierul rămas fără muncă sunt ceea ce nu se vede. Dumnezeule! Ce chin să dovedești, în economia politică, că doi plus doi fac patru; și dacă reușiți cumva, vi se strigă: "e așa de clar, că e plictisitor!". Iar apoi se votează ca și cum nu ați dovedit absolut nimic. Teatrele, artele frumoase Trebuie să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întîmpinare, deschidere către lume și către ceilalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe un surogat de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aufstehen ― "a se scula din pat" ― de cuvântul pascal auferstehen ― "a învia".) Cioran îi povestește Friedgardei că sosise acasă la 1 noaptea, venind dintr-o vizită, că dormise câteva ore și că, brusc, s-a trezit. ".. .și atunci a început chinul. M-am gândit la dumneavoastră și la tot ce ar fi putut fi joi noapte..., dacă nu v-ați fi împotrivit cu atâta înverșunare. Vă auzeam suspinând și plângând. Mai bine de o oră prin mintea mea s-au perindat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să vină, așa cum mă tem de teribila gelozie. Îmi imaginez fără să vreau cum vă petreceți aceste blestemate zile de Paști și toate cele care urmează cu prietenul dumneavoastră și e mai mult decât pot să duc. Ca să scap de chinul acesta, trebuie să încerc să-mi depășesc obsesiile și, pe cât e posibil, să ajung să mă gândesc altfel la dumneavoastră. În general nu am, pentru femeile cu care mă simt înrudit spiritual, nici o înclinație fizică. Cu dumneavoastră, în schimb, aș
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
facem noi serii și colecții, să le consolidăm pe cele existente, să trecem la 250 de titluri pe an (la 20 pe lună, din septembrie), să fac mai bine, mai frumos, mai liniștit ce am făcut până acum cu atâta chin și zbucium. Trebuie să termin notele la Sein und Zeit (apariție în martie viitor), să scriu mai departe aceste pagini, să pregătesc un studiu pe tema Heidegger și problema lui "dincolo", să mă investesc în cei câțiva oameni importanți ai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am, adică sânt mereu tânăr. 24 aprilie Merg să văd, montată, emisiunea făcută în chinuri, cu Eugenia Vodă, în urmă cu două luni. A reținut 50 de minute din cele trei ore de discuție de atunci. "Am vrut să vă umanizez, să scot deasupra chipul dumneavoastră ascuns, să vă trag jos de pe podiumul social." Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bune, iar nu a folosi. O! voi, care ca umbra, ca fumul care piere Plecați pe astă vale de plângeri și suspin, Pe - acest glob de 'ntuneric, de gemet, de durere, Ai mei frați în mizerii, în luptă și în chin, De ce ast' opintire și astă nebunie - Ca să aflați aceea ce nimeni zău nu știe?... Nu știți ce este astăzi... dar mâne ce va fi! Ușoare umbre treceți, încai voioase treceți Unde părinții voștri v-așteaptă, să petreceți Lângă strămoșii voștri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
puterea ce prezintă destule garanții civilizației europene pentru a fi însărcinată cu protectoratul acestor provinții? Desigur că numai Austria. Să nu ni se răspundă că Rusia s-ar opune. Prin rezistența continuă a Europei, Rusia este redusă de a privi chinurile celor de un neam și de o lege cu ea fără să poată interveni în favorul lor; ea este silită de a protesta contra tuturor insinuațiunilor că ar avea planuri ambițioase. Să cercăm a o prinde de cuvânt. În schimbul liberării
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
posibil să se fi produs omisiuni, pentru care rugăm cititorii cunoscători ai altor nume, omise fără rea voință, să ni le sesizeze. 2. Dramaticul an 1907 la Umbrărești „Ați pus cu toții jurământ/ Să n-avem drepturi și cuvânt;/Bătăi și chinuri când țipăm,/ Obezi și lanț când ne mișcăm,/ Și plumb când istoviți strigăm,/ Că vrem pământ !” G. Goșbuc N-am putea spune că despre 1907, „anul, când răscoalele țărănești însângerează câmpiile” și îndoliază satele, s-a scris mult sau puțin
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
găină, iar găinile eliberate vor ține departe de tine viața, pentru că viața ta cea rea este cea care se vede, că m-a dus la groapă. Atunci când o să fiu moartă o să trebuiască să atragi asupra ta un sfârșit plin de chinuri, asemenea unei sarcini dificil de împlinit. HERRMANN: (după ce s-a scărpinat în creștet agitat... pătruns de exaltare) O să vină odată un zori de zi, care în mod excepțional va avea un miros plăcut, iar eu voi fi avut o dată în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
frumusețea trebuia să-și țină botul, pentru că voiau să se uite la ea, cum își părăsește propria stofă, ea, frumusețea, tot așa cum carnea trebuie să părăsească osul, pentru că alunecă împinsă de pumnul veșnic. (bea) JÜRGEN: Rogu-vă nu mai construiți chinuri aici în mijlocul nostru. O muzică urâtă e deseori foarte frumoasă, atunci când o ascultăm de departe, și cu toate astea e una și aceeași muzică, dar acum e muzică amestecată cu lumea, și lumea și muzica adunate împreună produc dorul, doamna
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
gargarisește și râde) FEMEIA (se apropie brusc de el): Oare la câți ani trebui să-ți fi ajuns viața Că de douăzecișicinci de ani îți era viața corpului la nunta noastră cea scundă Și o sută de ani a numărat chinul tău deja Și s-a întâmlat cum trebuia să se întâmple, că ai ajuns încă și mai bătrân O sută de ani ți-au fost să fie prea puțini Și o mie de ani te-au înșelat Și cum trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de soare Mocirla moale și întunecată În mocirlă zac toate de toată lumea urâte și drăgălașe păcate ale schilozilor Și care la final vor fi liberi de viermi Mocirla este supa mea prezidențială de donație Mocirla este regele meu descărnat în chinurile sufocării Toate durerile mă iau în primire ca un om de schimb în echipa de paznici Eu sunt cel care dă alarma paznicilor Mă înțeapă toate peste tot Moartea nu-i decât un tip de mașină mini Și eu sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vrem să ne așezăm cu băgare de seamă. PIANISTA: Totul vrea să poată să sângereze o sută de ani. COMPOZITORUL: Este indiferent, egal dacă ești mort sau mort pe jumătate. Nici un loc nu-și amintește de locurile sale libere de chin, nici o bucurie la chin. Istoriei îi merge exact atât de bine ca și memoriei, care totuși își amintește dialectic de tot. Fiecare mort e un mort bun, pentru că trebuie să fie mort ca un șoarece mort. Tot ce-i viu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]