7,296 matches
-
Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese la congestia de acum. De aceea simțea atâta fericire să zacă. li era numai grijă ca acel confort să nu înceteze cumva; îi părea suspectă atâta odihnă. De câte ori înainte, chinuit de indispoziție și trebuind să stea mult în picioare sau să umble, nu simțise nevoia unei scufundări într-un neant și nu zisese: "Aș vrea să dorm", așa cum zici: ,,Aș vrea să mor!". Acum, avea acea amorțire și se temea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
admirație. Drăgănescu era și el în nesiguranța dacă trebuie sau nu să fie prezent la repetiții. Elena nu-i precizase nimic în privința asta și asista uneori de teamă ca nu cumva contrariul să fie o greșală, dar, odată acolo, era chinuit de ideea că poate n-ar fi trebuit să vie. Se prezintă cu simplicitatea cu care se adapta oricărei situații; nu cerca să se amestece cu oameni și lucruri ce nu i se potriveau, dar îi se alătura fără stîngacie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cuvântul ,,divorț", la care nu s-ar fi gândit niciodată. Vrea să desfacă căsnicia de omul care surâsese în batjocură. Nu-1 iubise, nici nu era ge-loas J., dar acum îl ura. Ideea că Rim știuse secretul, care pe ea o chinuise toată viața, i-1 făcea odios. Ani întregi se ferise de el ca o vinovată și îi suferise despotismul numai ca să ascundă vina. Și el știa! Știa atunci când își bătea joc de Lică! Știa când se împăcase cu Lică și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în noi, în femeile noastre și în copiii noștri, iar acum dau foc satului, sunt evrei care au trăit câștigând averi și mâncând pâinea din sudoarea și din munca noastră. Toți au fost negustori prin satele noastre. După ce ne-au chinuit și ne-au batjocorit fetele, iar pe copiii noștri i-au trimis în Siberia și în pușcării, un an întreg au pustiit satele, semănând atâta jale, acum năpustindu-se cu puștile și cu mitralierele asupra noastră, a celor care am
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mi-au fost dictate de momentul respectiv. Simplu, descătușat de orice emoție și după 23 minute m-am oprit. Aproape că nu-mi amintesc, dar cei prezenți m-au privit cu simpatie, m-au aprobat aplaudând că nu i-am chinuit cu cine știe ce filozofie, ori idei prețioase și pretențioase, menite să le pună răbdarea și mintea la încercare. Le-am relatat despre sponsorul întâlnit în tren ce s-a oferi să mă sponsorizeze voluntar, lucru pe care-l vor găsi exprimat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în când, să mai stea de vorbă, cu noi? Cine? Acestei întrebări chinuitoare nu-i putea găsi răspuns. Și nici nu i l-a mai putut găsi, nici atunci și nici de atunci. Iată din care motiv. Cum se tot chinuia, el, cu întrebarea-încuietoare, numai ce a auzit, de-odată, la ușă: miauuu! A tresărit, și din somn și din vis și din moarte, oprindu-se direct la ușa, dincolo de care, se rugau, de mama focului, să le dea drumul înlăuntru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
recital de fețe-fețe, bâlbâieli și cele mai desperate tăceri. Ce farmec neîntinat aveau femeile pe-atunci și cât de dureroasă ne era iubirea...! Noi, fiii de burghez, n-aveam însă deloc delicatețe. În drum către acele locuri fermecate l-am chinuit pe băiat cu tot felul de nerozii. Iar pentru că Jan Carpinschi avea o soră, am găsit cu cale să întindem coarda și mai tare. Băiatul riposta cu înjurături, cu palme și picioare. Le trăgea cu sete, de parcă ar fi vrut
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să distrugă ființele dezgustătoare de care era înconjurat. Primi destule și dânsul. În ce mă privește, nu am fost actor pe scena asta numai pentru că îmi lipsea darul invenției : ca spectator, participam însă din plin la plăcerea celor care îl chinuiau pe bietul Jan. Ca toți ceilalți, eram un lup feroce. Sora lui Jan fusese până nu demult o fată frumoasă. Trebuia să placă și trebuia să fie admirată. Firești, aceste lucruri au fost slujite și de întâmplare. Târgul avea garnizoană
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de respect, de pe fața sa blândă și-atâta de senină, parcă se pregătea să răsară soarele. Se sprijinea într-un baston negru cu măciulie de argint. Acuma însă se opri. Acest nemaipomenit fapt ne-a umplut de uimire. - De ce-l chinuiți, copii ? susură el moale, cu un glas care ploua peste capetele noastre. Și, lăsând să planeze această întrebare, liniștit, dânsul plecă mai departe. Pe bietul băiat l-am lăsat în pace și de-atunci nam mai îndrăznit un gest asemănător
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
majestuoși, mari cât eucalipții (în Asybaris, nimeni nu știe că rododendronul e, de fapt, un arbust), durează vreo săptămână. Apoi, vremea se tulbură din nou. Începe să sufle "vîntul din nord", aducător de ploi. Ploi lungi, plicticoase, care răcoresc pământul chinuit de secetă, dar care sfârșesc prin a așeza peste Asybaris un cer putred. ― Cunoști parabola cu cămila și urechile acului? l-a întrebat doctorul Luca pe tânărul custode, după ce a aflat de la grădinar că participanții la ultima expediție se întorceau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care, fără să se lase rugat de tânărul custode, a alunecat spre alte amintiri. ― Am fost călugăr într-o mănăstire dominicană, dezmoștenit de tatăl meu din pricină că părăsisem medicina, împotriva voinței lui. Doream să mă răzbun, însă am fugit de-acolo, chinuit de visele erotice pe care le aveam noapte de noapte. Ca să-mi pierd urma, m-am îmbarcat pe un vapor care m-a lăsat în insula Rodos. Acolo am făcut negoț cu antichități, trafic de droguri și, în cele din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
speciale, când venea cineva important la noi. Numai vremea rece ne strângea, iarăși, pe toți în ea. În înțelesurile ei adânci, "regalitatea" copilăriei e, însă, de o riguroasă exactitate și în cazul meu. Înainte de Crăciun, mama spăla cu leșie podeaua, chinuindu-se să curețe praful intrat în fibra scândurilor. Apoi, scotea din lavițe hainele cele mai bune. Și nimic nu se compară, în mintea mea, cu tihna limpede a acelor zile. Soba de tuci duduia, răspândind o căldură plăcută care secera
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
franceze. De aceea s-a încruntat când s-a lămurit că nu reușeam deloc să nimeresc pronunția exactă a articolului "le", zicând ba "le", ba "lio", spre hazul colegilor mei. Scena era, probabil, într-adevăr, comică. Un mic "barbar" se chinuia în fața unor fii de patricieni din "Roma" să vorbească într-o limbă necunoscută. Influența franceză, în România interbelică, nu atinsese România profundă, se oprise la protipendadă. În timp ce colegii mei erau, aproape toți, franțuziți, eu veneam dintr-o Românie înapoiată, încremenită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mult ca arunci și, probabil, tot atunci am devenit conștient că-mi iubeam părinții. 57. Canicula s-a prăbușit brusc. S-a făcut aproape frig. Probabil, a nins la munte. A și plouat, dar nu suficient pentru a răcori pământul chinuit de secetă. Pe zid au reapărut ciorile. Mâine, mă reinternez. Probabil, voi afla, în sfârșit, ce mă așteaptă. Cum zicea Nietzsche? Orice adevăr care nu mă omoară mă face mai puternic. Aceste vorbe care mi-au plăcut enorm, cândva, îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să fie făcut. Oricum, m-am lămurit de ce bătrânețea e un amestec de melancolii și iritare. 4. Bolile de inimă sunt socotite de mulți "o șansă", în comparație cu altele. Teoria e că nu suferi, mori fulgerător, fără să apuci să te chinui și să te degradezi. De parcă ar exista morți frumoase, invidiabile! 5. E ora trei noaptea. Nu știu ce am visat, ca să-mi pot explica starea de disperare în care m-am trezit. Înainte de a mă ridica din pat, auzeam timpul vâjâind ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru că am vrut să fiu veșnic tânăr și bogat! Am semnat și un contract cu el! Nu știu dacă am făcut bine! VRACIUL: Ați făcut cea mai mare greșeală! Sufletul domniei tale nu-și va găsi liniștea și va fi chinuit în Iad în vecii vecilor! Și acest lucru nu te va afecta numai pe dumneata, ci întreg Universul, pentru că sufletul dumitale este parte din Sufletul lui Dumnezeu! Murind sufletul dumitale, va pieri și o parte din sufletul lui Dumnezeu! (se
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
Acum, era chiar mai rău ca Înainte, fiindcă Cinthia tocmai descoperise fotografiile de la Înmormîntarea tatii și Începuse să facă legătura cu moartea Berthei. Susan cea frumoasă se plîngea: nu vă puteți Închipui cît mă face să sufăr copilul ăsta, mă chinuie eu crizele ei de nervi, e hipersensibilă, baby, Îi povestea ea unei prietene, simt că Înnebunesc cînd aud cîte Întrebări Îmi pune... Și Julius e sub influența ei! Toată ziua stă și o așteaptă să se Întoarcă de la școală! I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-și ia rămas-bun de la Julius, care se grăbea să se ducă la masă, după ce terminase lecția cu domnișoara Julia. Era ultima săptămînă cînd mai făcea lecții cu domnișoara cu păr pe brațe. Simțea că nu o mai suportă, Îl chinuia cumplit, voia să-l facă să ajungă la școală știind dinainte totul. Era sătul de cît Îl Îndopase, bietul de el. Susan Îi spuse să aibă răbdare, că mai rămăseseră doar cîteva zile; Îi dădu apoi o sărutare și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clădire a colegiului Inmaculado Corazón avea să fie un adevărat paradis. Dar lipseau banii. Maica stareță avea un glas stins cînd era silită să le spună că n-aveau the money. Îi tîra pe toți În căderea ei. Cum se chinuiau! Din fericire, Își revenea la tonul potrivit cu rangul ei cînd le spunea că era nevoie de ajutorul tuturor. Al tuturor și al fiecăruia dintre ei. Și cum În dimineața aceea puseseră piatra de temelie, vor face mai Întîi o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un copil cuminte, mai avea de spus o mulțime de rugăciuni din motive speciale: pentru mama maicii starețe, care era bolnavă În Missouri, pentru fundație, mai era una pentru nu-și mai aducea aminte ce, alta pentru sufletele care se chinuie În purgatoriu, gândul la sufletele din purgatoriu nu-i dădea pace. La sfîrșitul anului se făcea Împărțirea premiilor. Era cu adevărat frumos, fiindcă veneau toate mamele, cîțiva tați, surorile mai mari și mai mici, uneori chiar și bunicile. Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de loc ușoară pe care o avea de făcut: să facă ordine pe lume. Julius Încercă de două ori să se apropie de el și de fiecare dată Îl respinse cu gestul acela trist și urît. Începu atunci să-l chinuie un gînd ciudat: mai mult ca sigur, Cano se căia. Trebuie să mă duc sau nu? S-ar putea să nu mai vrea să mă duc și să n-aibă curaj să-mi spună. Julius stătu ca pe ghimpi toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fața ei nimic care să semene cu filmul de groază pe care-l văzuse În urmă cu cîteva zile. Amîndoi se opriră nemișcați În fața ușii de la dormitorul lui Bobby și Susan Îl rugă să deschidă, spunîndu-i: te rog, nu mă chinui și apoi, În engleză, că o să Înnebunească de durere. Ultimele cuvinte le spusese cu atîta suferință În glas, Încît Julius se Întoarse imediat simțind că se topește de dragul ei și sigur că se prăpădea după ea, dar mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză pe la spate. Să se retragă și, în ultimul moment, navele ar ateriza și ar salva armata încolțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Și nu pentru că mi-aș fi dorit ca totul să rămână, ca în scrierile lui Mateiu Cara giale, „sub pecetea tainei“ - dim potrivă, amintirea fulgurantă, nespațială, a unui ținut mistic în care acel parfum mă-ntorcea mereu și mereu mă chinuia ca pe Meaulnes al lui Alain-Fournier -, ci pentru că mereu încer cam cu disperare să respir cât mai mult în miezul acelei explozii de suferință ultra-fe ricită, pe lângă care realitatea unei femei oarecare, repede înghițită de mulțime, nu mai conta prea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
m-am purtat cu anima lele din casă. Asta ca să rămân în zona faptelor oarecum măr tu risibile public, căci altele nu mi le pot mărturisi nici mie măcar. Am avut o dată o pisicuță neobișnuit de delicată (amintirea ei mă chinuie poate cel mai tare), o văd și acum în fața ochilor: pieptișor alb, spatele tărcat cu un gri evanescent, fața atentă și gravă. O adu nasem de pe stradă când avea doar câteva săptă mâni. Crescuse la noi în casă. Dacă ușa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]