KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...168 169 170 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

lemn de nuc. — Ești sigură că vrei să pleci definitiv? Pentru că noi suntem siguri că nu vrem să te pierdem. Putem să-ți dăm un apartament. Să-ți aranjăm un loc la o grădiniță. Orice. Plină de hotărâre, Alice a clătinat din cap. Acritura a ridicat o sprânceană și a zâmbit ușor. —Ei, drăguța mea, dacă nu-ți iese figura... Dacă nu-mi iese figura? Alice era indignată. —De ce să nu-mi iasă? Acritura și-a deschis brațele într-un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
genele prelungi. — Poți să mă duci acasă. E în drumul tău. Tentat, Hugo a ezitat. Privirea i-a întârziat pe rotunjimile sânilor lui Charlie care se profilau prin cămașa cu nasturi strânsă pe corp. Apoi Hugo a zâmbit și a clătinat din cap. Uiți că sunt bărbat însurat. —Ba nu uit deloc, a spus Charlie apropiindu-se de el. Haide, deci! Povestește-mi mai multe despre vânzare. Hugo și-a dus paharul la buze, amintindu-și scena triumfului. — Desigur, există și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
blândă i-a întrerupt gândurile. — Ești sigur că nu vrei să mă duci acasă? Charlie îl privea cu ochi umezi. Hugo a observat că majoritatea colegilor plecaseră. Nimeni n-ar fi știut. Hugo a făcut o pauză, după care a clătinat din cap fără prea multă tragere de inimă. —De ce nu? Charlie l-a presat. —Soția ta e plecată. I-a aruncat un zâmbet timid. Hugo a dat din cap. Deși știa că Charlie nu era soluția problemelor lui și ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
boxe uriașe, dar n-a văzut nimic. Se întreba de unde avea să vină muzica. —Ca la „ Dă cutia mai departe“, da? a insistat Lotti. —Pachetul, a spus Amanda enervată. „Dă pachetul mai departe.“ —„Dă pachetul mai departe“, a repetat Lotti, clătinând gânditoare din cap. I-a întins fața de pernă lui Hugo. — Începe tu, Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-a uitat înăuntru. A ridicat însă ochii alarmat, atunci când în cameră s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
mai multe. Până la ora actuală, nu există decât o singură tabără din asta în toată țara, i-a dat înainte Amanda. Cred că e undeva prin Devon. Se pare că te costă o avere ca să te duci acolo. Hugo a clătinat din cap. I se părea normal. Tot ce avea legătură cu nașterile costa o avere. Într-un fel e păcat că tu n-ai fost acolo, a spus meditativ Amanda. —Păcat? a scuipat Hugo. — Da. Taberele de spermă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
săptămâni! a gâfâit Martha. —Exact! a spus strălucind Lotti. Vaginul se recuperează uimitor de repede. Bărbatul de lângă Martha, un avocat cu părul cărunt și cam răruț, s-a luminat vizibil la auzul acestor cuvinte. Laura părea și ea mulțumită. A clătinat din cap și s-a uitat veselă împrejur. Hugo i-a evitat dinadins privirea. Apoi toată lumea a tăcut. —Altceva? a intervenit Lotti. După care a zâmbit. Atunci ce ziceți dacă v-aș pune eu niște întrebări? Hugo și-a îndreptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
decât dacă necesitate medicală. Dar asta e o necesitate medicală, a țipat Amanda. Oare mormanul ăla uriaș din stomac chiar avea să iasă la lumină prin partea din față? Era imposibil. Avea s-o ucidă. —Sunt în agonie. Una a clătinat din cap. Dar tu nu dilatat destul. Eu înapoi în zece minute. Atunci tu gata pentru rahie. Când ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
disperat. —Centrul de nașteri? a gâfâit el. Ca prin farmec, doctorița a devenit plină de o solicitudine profesională. A ridicat un deget elegant. — Pe acolo. În sus, pe scări și după colț, la dreapta. E copilul dumneavoastră, nu? Hugo a clătinat din cap. Doctorița Watson a zâmbit. —Mult noroc! Probabil că o să ne vedem mai târziu. Eu controlez toți nou-născuții. Instantaneu, Hugo s-a simțit teribil de fericit că ea era cea care controla nou-născuții. Alergând în direcția indicată, a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de la parter. Hugo își amintea focul pâlpâitor, bârnele aparente, canapelele moi din piele și, indubitabil, atâtea pahare de whisky cu sifon câte reușeai să dai pe gât. Hugo a împăturit ziarul în tăcere și a contemplat scena din fața lui. Amanda clătina din cap în fața laptopului, iar Merlin-Vercingetorix-Ezekiel dormea - ei!- ca un copil. Hugo s-a ridicat ușor din fotoliul lui cel confortabil. Nu avea să dispară decât zece minute. Și, oricum, nimeni n-avea să-i ducă dorul. Hugo a coborât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul supraîncărcat. —Mulțumesc. Felicitări și ție. —E fantastică, nu? Paternitatea? Jake a împuns aerul cu unul dintre brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort, de cataclismica ultimă oră din cursul prenatal. —E cel mai grozav simțământ din lume, a adăugat Jake. Da. — Nimic nu se compară cu asta, nu? Vrând să ia un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
spus Alice arătând-o pe Rosa cu mâna liberă. Încă n-a terminat. —OK. Jake și-a frecat nasul de gâtul ei. Alice s-a cutremurat de plăcere. —Eu nu încerc decât să te sprijin. Știi asta, nu? Alice a clătinat din cap, lacrimile izbucnindu-i din senin în ochii obosiți și dornici de somn. — Ești fericită, nu-i așa, draga mea? Jake se uita la ea cu atenție. Sigur că sunt fericită. Nu regreți că ai ieșit din cursa șobolanilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ieșit din cursa șobolanilor? Că ai venit să trăiești aici, cu mine? O șuviță din părul lui lung și negru îi căzuse, absolut fermecător, peste ochi. Capătul îi atingea buzele. Stomacul lui Alice se contracta de atâta dorință. Femeia a clătinat din cap, și-a mai tras o dată nasul și a zâmbit. Sigur că nu. A strâns-o și mai tare în brațe pe Rosa care sugea mulțumită. — Cum aș putea să regret? — Foarte bine. Și eu sunt fericit, draga mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
la fosta canistră de motorină din care un firicel de lichid maroniu se scurgea în borcanul de gem de lângă farfuria lui. Tatăl lui Alice a luat apoi borcanul și a gustat cu grijă. E făcută în casă, nu? Jake a clătinat viguros din cap. —E cea mai bună metodă să le pui bețe-n roate multinaționalelor. Îți prepari berea în cadă. Tatăl lui Alice n-a făcut nici un comentariu. Mai ales, n-a spus nimic legat de faptul că, mulți ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ar trebui, a răspuns acru Jake. Și tocmai din cauza asta, de vreme ce m-ați întrebat, revista nu merge atât de bine pe cât ar trebui. Oamenii încă nu au îmbrățișat opinia celor de la La Gunoi! în legătură cu responsabilitățile ecologiste. —Înțeleg. Tatăl lui Alice clătina din cap cu gravitate. Vrei să spui că trebuie să mai diluezi mesajul ca să le convină cititorilor? Îmi dau seama că asta ar fi ceva deranjant. Din ochii lui Jake ieșeau fulgere. Sigur că nu diluez mesajul. Ba din contră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
mai departe. În timp ce partea Yang e mai întunecată: sfeclă roșie și alte chestii de genul ăsta. Și, sigur, varză. Varza fiind, de fapt, singura legumă care a crescut, s-a gândit Alice. Cu Yin și Yang cu tot. Doamna Duffield clătina din cap. Alice aproape că vedea cum se ridica speranța în ea. În sfârșit, doamna Duffield și ginerele ei aveau despre ce să discute. Și ce fel de îngrășământ folosești? a întrebat ea. Pe sub masă, lui Alice i s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Alice pe un ton blând - dacă Jake nu vrea cumva să recicleze nu numai propriul gunoi, ci și pe cel al întregii planete? Alice a tăcut. —Și unele dintre lucrurile pe care le reciclează, draga mea... Doamna Duffield și-a clătinat părul grizonant, coafat cu grijă. —Prăjitura aia de Crăciun... Alice a devenit iritată. Era adevărat că nu erau prea frumoase zorzoanele neclare și neterminate pe care Jake le desenase pe prăjitura de Crăciun vegetariană, din cereale integrale, cu ajutorul unui fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Era nerăbdător să scape cât de repede putea. Laura a ridicat bărbia și și-a tras nasul. Hugo a văzut că ochii îi înotau în lacrimi. Ce s-a întâmplat? a întrebat fără prea multă tragere de inimă. Ea a clătinat din cap. —Nimic. Hugo a fost tentat, preț de-o secundă, s-o creadă pe cuvânt. Să spună „A, da, bine atunci“, să se ridice și să plece. În schimb, s-a trezit bătând-o pe mână și zicând: —Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag cu Fergus, în rarele ocazii când ajunge și el pe-acasă... Și-o trag cu Fergus? Laura a clătinat din cap. Îi intrase fum în ochi. —Fergus e unul dintre bărbații ăia care consideră că monogamia e o specie de copac. Hugo și-a adus aminte de bărbatul cu care Laura fusese în holul hotelului de Crăciun. N-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
să-l ții, cât se poate de mult, treaz. Eu așa am făcut, a continuat mângâind spatele portbebeului, și se pare că metoda funcționează. În felul ăsta, noaptea o să doarmă. De fapt, presupun că e o chestie evidentă. Hugo a clătinat din cap. Mi se pare logic. E adevărat că Theo tinde să sforăie toată ziua și să petreacă toată noaptea. Deși acum în timpul dimineții merge la creșă. — Ei, asta ar trebui să-l țină treaz. Alice și-a îndesat sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
la noi pe câțiva dintre cei care lucrează pentru La Gunoi!. Revista lui, a adăugat ea văzând privirea goală a lui Hugo. Hugo și-a amintit de ultraimportantul organ de reciclare pe care Jake pretindea că-l conduce. —Grozav, a clătinat el din cap sperând că păruse sincer. Și-a dat seama că irosea o șansă. Aici, în fața lui, era Alice, cel mai capabil părinte de pe pământ și o adevărată fântână a cunoașterii în ceea ce privea copiii. Și el despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
se răzgândise? Până la urmă, gândul la o doză de cafeină, băută înainte de a se apuca să fiarbă fasolea, fusese mai puternic? —Ai idee unde e piureul organic de soia? l-a întrebat Alice. Îmi pare rău, i-a răspuns Hugo clătinând din cap. Și chiar că-i părea rău. Îi părea rău că trebuia să se resemneze și să accepte toți anii care aveau să urmeze și în care el n-avea să aibă habar cum să se descurce cu Theo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
nu mai fi spus nimic. Dacă până acum Alice nu crezuse despre el că e un pervers, atunci probabil că-și schimbase părerea. —Ai un copil de cinci luni și nu știi cum se pune un scutec? a zis Alice clătinând uluită din cap. — Știu că sună ridicol, a răspuns Hugo jenat. Chestia e că am avut o asistentă pediatră, așa că n-am reușit să învăț cum se procedează. Și nici Amanda. —Și asistenta pediatră? l-a întrebat Alice fără prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ceștii, că Theo e foarte bine din secunda în care tu ieși din camera copiilor. Nu face decât să încerce să te manipuleze. Asta fac toți copiii. Da? — Păi, când te duci să-l iei, cum e? Plânge? Hugo a clătinat din cap. —Vezi, a zis Alice cu vioiciune. Eu pun pariu că atunci când tu nu ești de față e perfect în regulă. Chiar crezi asta? Hugo s-a simțit teribil de ușurat. Alice a observat, înfiorată, că ochii îi străluceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
minunată. Și-a dat seama că trecuse foarte multă vreme de când nu mai simțise că un om are nevoie de ea, că sfatul și părerea ei contează pentru cineva. Fir-ar al naibii! a sărit ea dintr-odată. Hugo a clătinat din cap resemnat. Nu te pot condamna că spui asta. O merit. Nu, vreau să spun fir-ar al naibii, uite cât e ceasul! a zis ea arătându-i încheietura. Trebuie să plec. Îmi ia o veșnicie ca să mă întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
invadat de o îmbujorare vinovată. —Ăăă, păi, a zis ea. De fapt, am început și eu să folosesc, din când în când, scutece de unică folosință. Și-a dres glasul, apoi: Sigur, numai în cazuri de urgență. —Desigur. Hugo a clătinat din cap cu gravitate. Alice i-a întors un zâmbet conspirativ. Așa că hai să mergem în camera de schimbat scutece. După ce a lăsat-o pe Alice la stația de autobuz, Hugo a plecat înapoi parcă plutind. Ajunsese, în sfârșit, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]