5,610 matches
-
se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un gest a servitorilor și a paznicilor, plimbarea solitară prin galeria palatului imperial, așteptând ca Roma să se ivească din beznă, deveniră coșmarul micii armate care forma familia Caesaris. Însă bogăția nemăsurată pe care i-o oferise puterea nu punea stavilă fanteziilor înăbușite și represiunea îndurată de-a lungul anilor dispărea, printr-un control din ce în ce mai labil. În mijlocul oamenilor de la curte, singurătatea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum că Îi invidiam de moarte pe colegii mei. Dar dacă E. se va apuca să confecționeze și ea o bărcuță În care să pună un mesaj pentru mine? (ieri) Obsedat de Întâmplarea de la Olt, astă noapte am avut un coșmar. Eram pe o plajă albă, Înconjurată de mare. Voiam să intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putut să-mi declanșeze pasiunea, apoi Începusem să mă obișnuiesc cu distanța, chiar să o doresc uneori din exces de zel. Zilele se apropiau tot mai mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu putea fi Încadrată În limite omenești. Poate și din cauză că strivisem fără milă omenescul din mine. Autosugestia Își făcuse datoria mai mult decât trebuia. Noaptea pe care am petrecut-o la baza Albastrei, Înainte de intrarea În traseu, a fost un coșmar. Luna bătea direct În peretele acela imens și Înfricoșător. Dădeam de multe ori la o parte pânza cortului și mă uitam la perete. Mi-era teamă și mă simțeam epuizată. Pulsul mi se urca și mă exaspera. Aveam un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aflase: că Weir fusese unul dintre cei mai talentați iluzioniști, dar că își luase profesia mult prea în serios, ajungând renumit pentru periculozitatea numerelor pe care le punea în scenă și pentru temperamentul său vulcanic. Loesser avea la rândul lui coșmaruri despre perioada petrecută că ucenic al lui Weir. Am spus „chinuit”. Voiam să spun „hăituit”. Încă mă simt hăituit. - Toți asistenții sunt influențați într-o oarecare măsură de mentorii lor, spuse Loesser. Dar psihiatrul mi-a spus că la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce pot. Așa am și făcut. Adică, hai să fim serioși, în niciun caz nu aș fi permis să fii suspendată. Nu-mi pot permite să te pierd. Ezită și privi la teancul de dosare. - Ca să nu mai spun ce coșmar ar fi fost să mă lupt cu PBA la proces sau la arbitraj. Ar fi ieșit urât. Se gândi: Da, domnule, așa ar fi fost. Urât de tot. - Și anul? Ați spus ceva de un an. - Mă refeream la examenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bea-ți ceaiul, că eu vin imediat. Sunt mult mai rapid la cumpărături decât tine. Și așa am făcut. Sunt sigură. În vreme ce el a ieșit în noapte și s-a îndreptat spre locul de unde a pornit totul, unde a început coșmarul, eu mi-am făcut o cană de ceai. Stacey M ă dor picioarele și-s dărâmată. Nici nu s-a uitat azi la mine - nici măcar o privire amărâtă. Chiar mă scoate din sărite. Și n-am sunat nici măcar o dată - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
departe. Dar chiar a venit vremea să plănuiesc ce fac cu restul anului înainte de a pleca la Leeds. Știu că vreau să călătoresc, dar nu vreau să termin cu muzica, iar să târăsc un violoncel prin Europa ar fi un coșmar. Se va rezolva. E destul de ciudat, dar cred că-mi va lipsi Ben destul de mult, dacă ar fi să mă mut de acasă. Deși ne certam în ultimul hal când eram mici, acum ne înțelegem destul de bine și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
casă?“, „Domnul Baghetă?“, dar, total incapabil să iau o decizie, am lăsat-o nesemnată, sperând că voi putea, în orice caz, să i-o dau personal. Am strecurat-o în plicul său fucsia și, din nou, m-am confruntat cu coșmarul de a scrie ceva - necunoscându-i numele de familie, „Stacey“ părea intruziv de intim, iar domnișoara sau doamna Stacey suna cam superior și ierarhic. M-am frământat o clipă sau două, apoi am băgat-o în sacoșă și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fac reclamă la televizor, deci e clar că tre’ s-aibă o grămadă de bani. În orice caz, cu asta m-am hotărât, că nu vreau să mă ia de la casă mai mult decât acuma: e de-a dreptu’ un coșmar dacă mă pun în depozitu’ din spate să fac stocuri sau ceva. Nu mai-ncap între rafturi și dacă văd ei s-ar putea să rămân fără slujbă - și Anthea zice că nu pot să fac plângere pentru concediere nedreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cineva ce-o să se întâmple, cum avea să mă părăsească în felul acesta grotesc și umilitor, pur și simplu nu aș fi crezut. Și cred că nici acum nu-mi vine-a crede: este atât de stupid că pare un coșmar. Dar Ben și Sally sunt bine - serios că știu asta. Ei văd asta ca pe o simplă parte a vieții lor, dar pentru mine e - și știu c-ar trebui să fiu mai matură ca să pot accepta -, ESTE viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe postul de manager general în New York pentru ca ei să se poate vedea regulat. Bineînțeles, nu i-a oferit niciun inel de logodnă. Nu, ăsta era rezervat pentru prietena lui oficială, majoreta cea virgină, care n-are de îndurat niște coșmaruri crunte despre ofilirea ovarelor. Emmy n-avea decât să se mulțumească cu pandantul din argint Tiffany pe care Duncan i l-a dat de ziua ei, identic — a descoperit ea mai târziu — cu cele pe care le cumpărase pentru sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că mâncarea n-a fost la fel de bună. Dar Emmy nu spuse nimic. La urma urmei, se aflau acolo să sărbătorească logodna lui Leigh și nici în ruptul capului nu vroia să o strice. Și ce dacă totul devenise un uriaș coșmar înainte chiar de a fi început? Cea mai bună prietenă a ta se logodește o singură dată (să sperăm... și dacă prietena aceea era Leigh, atunci cu siguranță), iar ea avea de gând să-i arate lui Leigh că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
imediat mâinile la păr să și-l dea la o parte de pe față. — Mda, arăt ca dracu’, așa-i? spuse el ușor jenat. Am pierdut trenul de dimineață și asta mi-a dat tot programul peste cap. A fost un coșmar. — Trenul? Credeam că locuiești în oraș. — Așa e, dar nu mă pot concentra aici, așa că stau să scriu în Hamptons. — Oh, e chiar— El o întrerupse cu un râset mâhnit. — Al dracului de original, știu. Am cumpărat locul ăla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de îngrozitoarea carte de oaspeți. Dacă ar fi dat clic pe link, galeria Kodak și-ar fi amintit automat de ea de data trecută și i-ar fi salvat numele în cartea de oaspeți a Brianei, împreună cu data și ora. Coșmar! Ușurată că a evitat un așa dezastru, Emmy s-a dus repede pe pagina de start și s-a logat sub un pseudonim și o adresă de e-mail falsă pe care o folosea pentru astfel de activități de e-spionaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ea nu vreusese decât să vadă ce mai face, să schimbe câteva amabilități și să se întoarcă la cartea ei, dar simțea că Russell se pregătea de o mega discuție despre Starea Relației. Era specialitatea lui și cel mai negru coșmarul al ei. — Leigh, ce se întâmplă cu noi? Vocea lui deveni mai moale, mai blândă. Serios, cred că ar trebui să discutăm despre asta. Leigh inspiră adânc și exhală tăcută. Se străduia să rămână calmă, deși îi venea să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mâzgă pe față, e cald și e frig, apa curge Încontinuu din tavanul galeriei, munca acestor oameni e o muncă de ocnași, sunt niște diavoli negri cu lumină În frunte, zgomotul este infernal, și chiar Întoarcerea la suprafață e un coșmar greau de Îndurat. Minți că te vei Întoarce a doua zi pentru angajare și fugi mâncând pământul. Te Întorci la gazda ta, o Învățătoare din Lupeni, la scara blocului o copilă plânge că n-are bani să-și cumpere cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cine dracului ești dumneata, domnule? ─ Tovarășe, poate. Ai auzit de unul, Beckett? Ai auzit, sigur că ai auzit, dumneata ești un intelectual. Te informez oficial că asupra dumitale am drepturi totale de autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi milițieni beți. Au cap de câine. Sunt chiar câinii ăia mari. Mă trezește din coșmar telefonul. Am viza germană. 4 martie Zece ani de la cutremur. Aproape nu mai am lecturi. Ce m-ar putea ajuta? De pildă Satyricon al lui Petronius. Doamne, câtă mâncare! Umilința noastră a românilor cumpărând orice În vagoanele internaționale. Mâine Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Când se Întoarse, a trebuit să treacă prin fața rândului de trei cabine de probă cu perdele trase. Judecând după strigătele care veneau din nișa pe care o ocupa Claudia, vorbea la telefon cu săraca Marta și Îi făcea viața un coșmar. La un moment dat, probabil că a gesticulat atât de larg Încât mâna ei prinse perdeaua, făcând-o să alunece pe bară. O trase Înapoi, aparent fără să-și fi dat seama că Ruby văzuse În cabină. Întregul incident cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă descurc eu până la urmă. Expresia de pe fața Hannei Îi amintea lui Ruby de Fi pe vremea când Connor nu vroia să doarmă. —Trebuie să-ți fie tare greu cu trei micuți dintr-odată. Sincer, e de-a dreptul un coșmar. Mama mea e grozavă, doar că stă În Leeds cu tatăl meu vitreg și nu poate să vină atât de des. Când pleacă ea, rămân numai eu. Fără un tată care să ne ajute, din păcate. Sunt mamă singură. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lecții pe care le-am refuzat. Oricum, am și renunțat la casa asta, i-am făcut-o cadou lui don Augusto. Era un capriciu, nimic altceva decât un capriciu. E casa în care m-am născut. Și-acum, eliberată de coșmarul ăsta și de ipotecă, o să mă pun pe muncit cu și mai mare sârg. Și Mauricio, dacă mă va vedea muncind pentru amândoi, nu va avea încotro și-și va căuta de lucru, muncind și el. Asta dacă are obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
autorității, și anume justiția, să se sufoce în ceea ce se numește principiul autorității, adică principiul puterii, sau ceea ce se numește ordine. Nu pot tolera nici ca o burghezie timorată și ticăloșită de o spaimă de moarte - nesăbuită - a incendiului comunist - coșmar al celor înnebuniți de spaimă - să-și lase casa și averea pe mâna pompierilor care i le distrug mai mult decât incendiul însuși. Asta când nu se-ntâmplă ca acum, în Spania, unde pompierii sunt cei ce provoacă incendiile ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am petrecut fără a mai pune penița pe filele acestea, rumegând în minte cum anume să termin romanul care se face. Căci acum chiar vreau să-l isprăvesc, vreau să-l scot pe Jugo de la Raza al meu din îngrozitorul coșmar al lecturii cărții fatidice, vrea să ajung la sfârșitul romanului său așa cum Balzac a ajuns la sfârșitul romanului lui Raphaël Valentin. Și cred că pot ajunge la el, cred că pot isprăvi de făcut romanul mulțumită celor douăzeci și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
erau priviți cu ură de ambele tabere. Guvernul olandez anula legile naziste împotriva evreilor, apoi îi desemna pe evreii germani dușmani de țară. Nu m-aș întoarce la asta nici ca neevreu. Ideea mi-a venit în unul din acele coșmaruri cu ochii deschiși de la ora trei. Mă voi duce la biserică. Voi îmbrățișa mai strâns noua mea identitate. Puteam să aleg între biserica episcopală, prezbiteriană, luterană sau catolică și probabil între alte șase biserici pe care nu le observasem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]