17,484 matches
-
să-l ajute pe profesor să se salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia că orice actor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Gh. Alupoaiei. ÎNCHINARE MAMEI De ce te miri că duc sicriul mamei? Nu e povară trupul ei ușor, că nu aș vrea să se sfârșească drumul când merg smerit la groapă s‐o cobor. Ea nouă luni purtatu‐m -a sub coaste și nu s‐ a plâns că‐i greu, că‐i obosită, i se părea doar lungă, lungă așteptarea până să‐și vadă‐n poale plodul, fericită. De ce n‐ am numărat de câte ori în brațe m - a ridicat și m‐a purtat
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă și - ngenunchiat mă minun de ce minune mare ai zămislit femeie din câte ne‐am iubit, copilul nostru drag , zălog spre viitor. Nici n‐am suflat pe tine să‐ți dăruiesc trăire Tovarășa și mama și dragostea mea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
CLANULUI TAKEDA — Hai să petrecem primăvara asta în munții din Kai, spuse Nobunaga, în timp ce ieșea călare din Azuchi, în fruntea armatei sale. Putem să privim florile de cireș, să culegem flori, și apoi, să admirăm priveliștile din jurul Muntelui Fuji, pe coastă, la întoarcere. Succesul expediției contra provinciei Kai părea, de astă dată, asigurat, iar plecarea armatei fusese aproape relaxată. În cea de-a zecea zi din Luna a Doua, armata ajunsese la Shinano și terminase dispunerea oamenilor la intrările în Ina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răsăritul soarelui, dăduseră de mâncare cailor, își îmbrăcaseră armurile, pregătiseră proviziile, iar acum, așteptau apariția stăpânului lor. În acea dimineață, trebuia să se adune la Templul Hoyo și să părăsească Suwa, îndreptându-se spre Kofu. Aveau să străbată drumul de coastă, pentru a se reîntoarce, în triumf, la Azuchi. — Ar trebui să vă pregătiți grabnic, stăpâne, îi spuse Toshimitsu lui Mitsuhide. — Toshimitsu, am dormit foarte bine azi-noapte! — Mă bucur să aud. — Când Yusho pleacă, te rog să-i transmiți cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ieșit el însuși în luptă. Era bine dispus? — Am auzit de la unul dintre participanții la campanie că trecerea prin munți a fost ca o ieșire pentru a admira florile, primăvara. Se pare că Seniorul Nobunaga va reveni pe drumul de coastă, trecând pe la Muntele Fuji. Mesagerii se retraseră. Hideyoshi rămase pe loc, privind pictura cu bâtlani albi de pe ușile glisante. Ochii păsărilor fuseseră pictați în galben și păreau să-l privească. „Cred că o să fie Kanbei,“ își spuse Hideyoshi. „El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acea dimineață, la hotarul dintre lumea visurilor și trupul lui muritor, unde beția din seara trecută poate că încă îi mai circula, aromată, prin vene, în minte îi apărură imagini: convoaie de corăbii enorme navigând spre insulele din miazăzi, spre coastele Coreei și chiar către marea țară a Ming-ilor. El însuși stătea în turnul unei corăbii, împreună cu Sotan și Soshitsu. Mai trebuia să-l însoțească încă o persoană, își spunea el - Hideyoshi. Simțea că ziua când avea să facă din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soarele începea să coboare spre apus, Hideyoshi puse ca scaunul de campanie să-i fie mutat în afara castelului și ordonă să se sune a treia oară din corn. Noaptea se lăsase peste câmpiile întinse și brazii ce mărgineau drumul de coastă. De cu seară și până după miezul nopții, pământul se cutremură sub pașii celor peste zece mii de oameni care se despărțeau în divizii, lângă Castelul Himeji. Se crăpa de ziuă și, una câte una, siluetele brazilor de pe marginea drumului deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soarele începu să răsară. Pentru prima oară, de mult timp, se vedea un cer albastru, cu nori albi. În lumina rară a soarelui, greierii păreau să fi amuțit. În locul lor, strigătele de luptă ale soldaților zguduiau tot muntele. Foarte repede, coastele muntelui se umplură cu cadavre însângerate, împrăștiate sau îngrămădite, unele peste altele. Într-un loc zăcea jalnic un mort, în timp ce alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în alt loc. Vederea leșurilor îi stimula pe războinici, iar soldații care pășeau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
muta la Azuchi. O altă forță militară șerpuia și ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care făcea steagurile să fluture și reflecta armata terestră în marș, înaintând de-a lungul coastei. Dar din Azuchi nu mai rămăsese decât pământ pârjolit și, de îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate porțile zidului exterior și streșinile înalte ale Templului Soken arseseră până-n temelii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strâmtă atât de mult, încât Hideyoshi și însoțitorii săi fură nevoiți să descalece. Chiar în acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, în depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară în picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, în timp ce soldații se risipeau în dezordine. — Ar putea fi soldați inamici, comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muntele Fumuro. Dar, dacă tot sunt aici... În timp ce stătea în fața lui Tadaoki, Hideyoshi bău puțină apă și începu să dea ordine: — Ridicați imediat tabăra și plecați acasă. Apoi, luați toate corăbiile de război acostate la Miyazu, în Tango, și atacați coasta inamică. Lui Hideyoshi îi venise ideea marinei militare în timp ce urca muntele. Planul nu părea să aibă nici o legătură cu ceea ce făcea el în acele momente, dar discrepanțele de acest gen erau, poate, proprii modului său de a gândi. Când judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moare omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe drum. Privind pieziș spre castel, Shonyu și Nagayoshi călăriră mai departe, ca și cum n-ar fi însemnat nici măcar un fir de praf în ochii lor. Însă, chiar în timp ce treceau, fură împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l pe Shonyu din șa. — Ce obrăznicie! Ridicând cravașa, Shonyu le strigă soldaților din Unitatea Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima acțiune de luptă a trupelor fusese aprobată. Își dezlănțuiră toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te! mai strigă el, repezindu-și înainte lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea săbiei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro pătrunse adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înseamnă cuvântul destul. Hideyoshi găsise deja răbdarea lui Ieyasu greu de suportat, dar nici el nu era complet lipsit de răbdare. Știa că era cu neputință să deschidă carapacea crustaceului, chiar și cu ciocanul, dar, dacă-i prăjea, în schimb, coasta, carnea putea fi scoasă ușor. Asemenea raționamente banale îi ocupau acum gândirea. Trimiterea discretă a lui Niwa Nagahide pentru a discuta despre încheierea unui acord de pace era totuna cu încălzirea cozii crustaceului. Niwa, cel mai vârstnic dintre vasalii clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mîini cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă. 7. și iată, un înger al Domnului a stat lîngă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: "Scoală-te, iute!" Lanțurile i-au căzut jos de pe mîini. 8. Apoi, îngerul i-a zis: "Încinge-te și leagă-ți încălțămintele." și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: "Îmbracă-te în haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alți cîțiva întemnițati i-au dat pe mîna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu. 2. Ne-am suit într-o corabie de la Adramit care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic. 3. A doua zi, am ajuns la Sidon; și Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. 12. Am ajuns la Siracusa, și am rămas acolo trei zile. 13. De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miază-zi, după două zile, am venit la Puzole, 14. unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămînem șapte zile cu ei. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ani (i se declanșase un fel de cancer) l-am îngrijit ca pe un bolnav scump și drag, reușind să-l mențin în viață și să rodească mult, răsplătindu-mi atenta purtare de grijă. Vijelia l-a răsturnat pe o coastă, rezemat pe un ciot, iar el, ca un bătrân grijuliu și cuviincios, s-a așezat la pământ peste tufele de roșii înflorite, dar n-a vătămat decât trei, însă și acestea vor avea rod ceva mai târziu. Peste o săptămână
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
desfășurare, înghițind multe vieți omenești. Odată cu terminarea lucrărilor, își pierduseră obiectul muncii, ca și cea mai mare parte din membrii. Totuși rămăsese un nucleu dur, ce nu fusese niciodată descoperit și care prin existența lui era ca un spin în coaste, pentru autoritățile confederate. Cât timp existau ei, la fel de bine puteau să apară și alții, mult mai periculoși, pe care Confederația să nu-i poată controla. - Una peste alta, ideea construcției a fost singura idee bine gândită a guvernanților de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
legămînt cu locuitorii din țara aceasta, ci să le surpați altarele." Dar voi n-ați ascultat de glasul Meu. Pentru ce ați făcut lucrul acesta? 3. Am zis atunci: "Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste, și dumnezeii lor vă vor fi o cursă." 4. După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul și a plîns. 5. Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plîng); și au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
întâmpinat cu miros de frunză de nuc și cu sâpetul deschis, de unde, cu tartaje verzi, mă priveau îmbietor cele zece volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule” - l-am salutat în gând. “Bine ai venit, prietene” - mi-a răspuns el, clipocind din străfunduri de pământ... Când m-am întors, bătrânul mă aștepta în pragul chiliei lui. --Poftește la cină, dragule. Am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]