4,653 matches
-
dimineața? A înnebunit? 8 dimineața e în toiul nopții. ― E bine la opt, mă aud eu spunând. Vorbele mi-au ieșit gură înainte să apuc să mă gândesc la ce tocmai am spus. ― Minunat, zice blonda, scriindu-mi numele în condică. N-o să ai nevoie de echipament, doar un tricou și niște pantaloni scurți.... Se uită la mine și vede cum mi-a căzut fața la gândul că o să port echipament mulat pe corp. ― Merg și niște pantaloni de trening. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care ținuse slujba mare, împaratească, la schitul vestitului calugar. Toată suflarea astepta, cu infrigurare, sosirea Domnului, care dorea sa tina primul Divan in noua capitala a Moldovei. Decuseară, sosiseră în noua capitală a Moldovei Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condică pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Roman. Cu ei poposiră și o mulțime de slujitori, așa că se umpluseră și locurile de popas dimprejurul târgușorului. Domnul era bucuros că noua Curte, deși costisitoare, izbutise să farmece
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
capul, amenință domnitorul. Măria Ta, încercă să domolească primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat câteva ulcele de vin negru! Ș-apoi o hi ostenit după drumul lung până la curtea Măriei Tale, se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă logofătul, hai mai bine să auzim ce pricină are boier Iordache, că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile! Să poftească boierul Iordache! trâmbiță un aprod
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Jilava, unde se trezise transferat de la Televiziune în ultimii ani până la pensie, se ducea o dată sau de două ori pe săptămână, doar ca să vizioneze filmele neajunse niciodată pe post pe vremea lui C. Iar când nu era „la muncă“ semna condica la noi; bunică-mea și maică-sa, care în vremea aceea stătea și dânsa mai mult la București, se trezea cu el la ore-surpriză, să zicem douășpe la prânz, plin de povești despre filmele văzute, plin mai ales de povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuia să mai aștepți pe puțin o săptămână. Trocul se petrecea la farmacia spitalului - în zona neutră dintre oraș și spital -, unde lipseau medicamentele, feșile sau leucoplastul, dar mișunau sârbii, polonezii și ungurii cu consumabile. Când primeam telefonul cu parola „condică“ (ăsta era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
așa într-o doară: ― Nu s-a întîmplat. nici un accident azi după-amiază? ― Ba da, însă nu cred să aibă vreo legătură cu ceea ce vă interesează. E vorba de un accident de automobil petrecut la Șosea. Să vă arăt cazul? Adu condica, băiete. Un agent alergă în alt birou și o aduse. Comisarul o răsfoi: ― Vedeți aici... Am citit sărind peste cuvinte: "Mașina de piață... viteză o sută km... derapat... scoși răniți... Nenișor cu soția... spital Filantropia". ― Nenișor? De unde cunosc numele ăsta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sînt! ― De unde ai aflat? făcu ea încă nedezmeticită. Ce puteam să-i răspund? Părea atât de complicată povestea bănuielilor mele cu tânărul din holul hotelului și cu cartea de vizită al cărui nume era același pe care îl citisem în condica prefecturii de poliție, încît înșirînd toate acestea n-ar fi priceput o iotă. Am preferat să ocolesc întrebarea. ― Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit răspunsul. Recăpătîndu-și stăpânirea de sine, m-a luat de mână, ca să fac calea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și infracțiunea interdepartamentală, și rușinea tatălui umilit în public. Am pus capăt zilelor mele de glorie în singurul mod care părea decent - pornind pe urmele prietenului meu dispărut. Am început din L.A., locul de unde se evaporase. Din citirea asiduă a condicii de arestări a lui Lee n-am aflat nimic. Am stat de vorbă cu lesbienele de la La Verne’s Hideaway, întrebând dacă domnul Foc s-a întors să le mai deranjeze, iar drept răspuns am primit numai „Nu“-uri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bordei c-un pat, în care împletea iarna mături, și, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau la rampă, făcea socoteala chivuțelor care adunau trențe pentru o fabrică de textile și strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe ban să-și cumpere un loc mai la față spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
joc de-a hoții și vardiștii, era frumos, nu mai uitau... Toamna, în octombrie, i-a strâns școala. Era ordin să nu mai rămână unul acasă, umblaseră învățătorii din poartă în poartă, îi scriseseră pe toți după vârstă, într-o condică. Ceferiștii nu prea aveau cu ce să le cumpere ghete și șorțuri, și desculți nu se făcea să-i trimeată să învețe. Chirică de unde să scoată bani pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neadaptare nu mă convinge. Confundați această, hai să-i zicem, infirmitate cu un modus vivendi extrem de original, excentric. Soții Panaitescu aveau o tendință ușor anarhică de a vedea lucrurile. Au rămas ca și alții la superstiția liber profesionismului." N-am condică, n-am șef, îmi iau concediu când vreau..." Oftă: Toate astea nu par deloc motive de sinucidere. ― Absurd! repetă Matei. Contestați însăși evidența! ― Evidența, surâse Cristescu, sau poate numai aparențele. Azimioară îl aștepta pe un scaun în fața scrinului. ― Ați isprăvit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decembrie ― farmacie, zaharină gratis; 7 decembrie ― policlinică, 8 ― dentist etc. ) apoi o puse pe masă. Surîse: ― Cealaltă m-ar interesa. Avu impresia că bătrânul geme. I-o întinse cu mâna tremurândă. Maiorul nu-și ascunse surpriza. Era un fel de condică împărțită pe rubrici: "venituri", "cheltuieli", "buletinul sănătății", "vecinii", "dușmanii" (în viață și decedați cu o mică precizare privind vârsta, profesiunea, situația familială până la nepoți, precum și anul, ziua și fapta de care se făcuseră vinovați). " De fapt, își zise Cristescu simțind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La un moment dat, domnul Popa i-a îngăduit să-și aleagă niște cărți din camera dumnealui. ― Ați omis însă altceva. Grigore Popa, meticulos, avea două agende. Cea care stârnea cele mai suculente sarcasme din partea vecinilor, un fel de jurnal, condică de sugestii, dare de seamă despre colocatari, catalog de vendete etc, și a doua, un fel de orar unde își programa ce are de făcut. De pildă 11 -plată chirie, 16 ― consult policlinică, medicamente gratuit etc. Aici și-a înscris
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plecarea noastră îl îndemna pe preot la vorbă. A început cu doctorul. — Ei, cum ți-a mers lucrul, domnule Ionescu ? — Bine, părinte, foarte bine, am izbutit să sfîrșesc statistica mortalității de la 1800 și pînă azi. Am lucrat toată vara pe condicile pe cari ai avut bunătatea să mi le dai și am sfîrșit-o, în fine, acum. Am date foarte interesante, cred că vor face vîlvă la București. Popa Zamă a zîmbit și a întors vorba aiurea. Ne-a mai întrebat despre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acum. Am date foarte interesante, cred că vor face vîlvă la București. Popa Zamă a zîmbit și a întors vorba aiurea. Ne-a mai întrebat despre documentele găsite, ne-a povestit cîte ceva despre trecut și s-a întors la condici, adresîndu-se doctorului : — Știi, pe vremuri, sub ruși, mi-au făcut inspecție la condicile de pe cari ai ridicat dumneata colbul de douăzeci de ani. A venit un doctor de la Chișinău și le-a puricat mai pe îndelete. Într-un tîrziu, m-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Zamă a zîmbit și a întors vorba aiurea. Ne-a mai întrebat despre documentele găsite, ne-a povestit cîte ceva despre trecut și s-a întors la condici, adresîndu-se doctorului : — Știi, pe vremuri, sub ruși, mi-au făcut inspecție la condicile de pe cari ai ridicat dumneata colbul de douăzeci de ani. A venit un doctor de la Chișinău și le-a puricat mai pe îndelete. Într-un tîrziu, m-a întrebat : Bine, părinte, da’ ce au toț de mor de holeră în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avea. Sâmbăta, mai ales, era aglomerație, oamenii se primeneau pentru duminică, iar băieșul ura sâmbetele. Iar de când primarul Robescu împărțea și bonuri gratuite de baie pentru săraci, ce să mai vorbim! Unde mai pui că erau obraznici și scriau în condica de reclamații: „Mi-a dat prosop murdar!“ Sau „Jos primarul!“ și „Trăiască Regele!“, „Băieșul are draci pe el!“, iar unul scrisese chiar o glumă obscenă din Furnica, despre stăpâna care caută pe pipăitelea ceasornicul care-i dispăruse din casă, la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gîște din curte, singura vietate a fost acolo Jugan. L-am întrebat cu cine aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins, iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează nimeni condica pe-aici? - Îndefinitiv, da. Cu aceeași plăcere cu care, strecurat în casă ca să îndese în boccea albituri și care întîmplător dă peste un inel pe noptieră, un borfaș îl trage pe deget și se fudulește cu el la gagică, Jugan
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cancelaria era proaspăt văruită. Ocupată cu o masă jegoasă de sub care se ițeau, desperecheate, scaunele, pereții ei aveau ca unic decor fișete din metal amestecate cu dulapuri de lemn și un godin cu burlan enorm ce acoperea întreg peisajul superior. Condica de prezență era rudimentar caligrafiată. Pentru a face loc întîrziaților, cel ce intra primul în colbul acestui dulap trebuia să înainteze pînă la fereastră. Ultimul se oprea în ușă. Completat în acest chip, spațiul se deșerta în ordine inversă, după cum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dau atenție confruntării cu Fărocoastă, pe tovarășul Costică nu l-am putut zări curînd. Am observat că lipsa sa purifica aerul din școală. Secretarul O.B. făcea teren. Ultima oară trecuse pe la școală în urmă cu două săptămîni ca să iscălească condica. În tot acest răstimp își adusese lemne din pădure dar, în dreptul său, directoarea nota cu consecvență: „Muncă de lămurire pentru GAC”. Într-o dimineață m-am încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat. Directoarea îl punea să zugrăvească lozincile din fața școlii, dar ambițiile lui Michea erau mai mari: picta flori pe care odată chiar le expusese la căminul cultural, în cinstea unui congres. În condica de impresii cumnatul său i-a scris un text mobilizator: „Dă-i înainte și nu te uita la Viorica”. Cu mentalitate de licean îmbătrînit, profesorul de sport făcea, din plictiseală, farse tuturor. Îi plăcea să bea. Azi se aduna cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la biroul său, schițează un semn scurt în aer, salut, spre vecin, fără a-l privi. Se așază, deschide sertarele, se înalță un dosar de hârtii și planșe, apar creioane colorate, manualul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
enervat, cu cotul în spătarul scaunului. Se și ridicase în picioare, adună hârtiile, strânge rigla, creioanele, închide sertarele. Schițează un gest mic - în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă la plecare pe vecinul și amicul său. Semnase repede condica, pleca singur, preocupat. Marți dimineață, Lucian e printre primii veniți. Nu ridică privirea când e strigat, se deplasează repede de la o planșetă la alta, verifică desenele, nu-și îngăduie decât gesturi puține, precise. Foile de pe biroul său se înmulțesc ; n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
negru : spumă, bule efervescente. — Ți-am făcut un nes rece. O să-ți revii, șoptește Ortansa. Dar ziua nu mai are putere, se volatilizează. Amețeală prin cețuri. Vede vecinul strângând teancul de pe masă, închizând sertarele : Lucian se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre troleibuz, spre stația de tramvai, prin fața Alimentarei, spre autobuze. Miercurea vine dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
e inabordabil, apărat de teancuri de calcule și desene. Ziua nu-i smulge, nici de data asta, decât puține gesturi și cuvinte, descurajând apropierea. Gongul îl propulsează prompt în picioare, aruncă vraful de hârtii în sertar, uitând să mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]