5,650 matches
-
30 ai secolului XX, se stabilește în URSS, moment din care scrie câteva romane problematice și provocatoare pentru situația de atunci. De exemplu, Ziua a doua, apărut în 1934, este o lucrare despre interesele noii culturi cotidiene și despre rezultatele convingătoare ale Primului Cincinal, proclamat de CC al PCUS. S-a evidențiat lucrarea Politica și morala fascismului, în care făcea apel la moralitatea popoarelor care apreciau încrederea în persoane și biruința asupra fascismului, totodată afirmând și ura față de fascism. A publicat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cantitativistă-funcționalistă, monografism gustian și așa-zisa sociologie marxistă, și H.H. Stahl se gândea serios să abandoneze munca de instituționalizare a sociologiei la Universitatea din București și să accepte conducerea unei secții de etnografie în sistemul Academiei. Argumentul său a fost convingător: "Aveam mai mare libertate. La sociologie am fost strâmtorat rău de tot. N-am putut să fac nimic din ce vroiam, absolut nimic. (...) Trebuia să mă ocup de lucruri care nu mă interesau câtuși de puțin. M-ar fi interesat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la începutul secolului trecut. În opinia amintită, "unificarea dreptului privat (civil și comercial, în principal) se înscrie pe traiectoria firească a evoluției istorice a fenomenului juridic"2. De altfel, nici expunerea de motive la noul Cod civil nu este mai convingătoare, pentru că destul de vag și fără o minimă argumentare anunță că acest Cod "urmărește ideea de a promova o concepție monistă de reglementare a raporturilor de drept privat, într-un ansamblu unitar". Așa se explică încorporarea în noul Cod civil a
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
critică radicală: craniile închise în "casete" de piatră, grupate lângă perete sau suspendate în nișe și încadrate de oase lungi, se explică prin fapte geologice și prin comportamentul urșilor înșiși (op. Cit., pp. 31 sq.). Această critică a intenționalității "depozitelor" pare convingătoare, cu atât mai mult cu cât primele săpături din peșteri erau neglijente. Totuși, e surprinzător ca același tip de "depozit" să se regăsească în numeroase peșteri, în nișe plasate la mai mult de un metru înălțime. De altfel, Leroi-Gourhan recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe o scară de sfoară de-a lungul unui puț de 6,30 m adâncime. Intenționalitatea acestor opere pictate sau gravate pare în afară de îndoială. Pentru a le interpreta, majoritatea cercetătorilor au făcut apel la paralele etnologice. Anumite comparații nu erau convingătoare, mai ales când se încerca a se "completa" documentul paleolitic pentru ca el să semene și mai mult analogului etnografic. Dar asemenea explicații imprudente îi compromit numai pe autorii lor, nu și metoda pe care aceștia pretind că o utilizează. Urșii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost acceptată de unii cercetători, dar respinsă de J. Ucko și A. Rosenfeld, op. Cil., pp. 177-178. De la epoca de piatra la Misterele din Eleusis în bizon și cântând dintr-un instrument care ar fi putut fi flaut. Interpretarea pare convingătoare pentru că se cunosc în arta paleolitică vreo 55 de figurări de oameni îmbrăcați în piei, de multe ori în poziție de dans24. Este vorba, de altfel, de un comportament ritual specific populațiilor contemporane de vânători. Abatele Breuil a făcut celebră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
5. Întrucât această civilizație derivă din Spania, reprezentările antropomorfe înscrise pe pereții de stâncă și cele de pe galeți trebuie să aibă semnificații asemănătoare. Au fost explicate ca simboluri faâice, ca elemente ale unei scriituri sau ca semne magice. Cea mai convingătoare pare comparația cu ciuring-uriaustraliene. Se știe că aceste obiecte rituale, cel mai adesea din piatră și ornate cu diverse desene geometrice, reprezintă corpul mistic al strămoșilor. Ciuring-urile. Sunt ascunse în peșteri sau îngropate în anumite locuri sacre, și nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în Egipt 430 de ani. 25 Vezi, de exemplu, W. F. Albright, From the Stone Age to Christianity, pp. 218 sq., 269 sq.; id., The BiblicalPeriod from Abraham to Ezra, pp. 15 sq. Dar pentru alți autori analogiile nu par convingătoare; cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 51, G. Fohrer, op. Cit., p. 79. Când Israel era copil." Ulterior, exodul a fost revendicat de ansamblul triburilor israeliene ca un episod al istoriei lor sfinte. Ceea ce e important pentru problema noastră e faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
misterele divinității. 94. Zeițele II: Atena, Afrodita Atena este cu siguranță cea mai importantă zeiță greacă după Hera. Numele său nu a putut fi explicat prin greacă. Cât privește originea sa, ipoteza lui Nilsson, admisă de majoritatea savanților, pare destul de convingătoare: Atena ar fi fost o Stăpână a Palatului, protectoare a palatelor întărite ale regilor micenieni; deși zeiță domestică, în legătură cu meseriile femeiești ori bărbătești, prezența sa în citadelă în timp de războaie și jafuri i-a conferit atributele și prestigiile unei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că pot să identifice conținutul panerului și al coșului: s-a presupus că acest conținut ar fi fost fie o replică a matricei, fie un falus, fie un șarpe, fie prăjituri în formă de organe genitale. Nici o ipoteză nu este convingătoare. Se prea poate ca recipientele să fi conținut obiecte-relicve din timpuri arhaice, solidare cu un simbolism sexual caracteristic culturilor agricole. Dar, la Eleusis, Demeter își revela o altă dimensiune religioasă decât cele manifestate în cultul ei public. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tipul de experiență religioasă specific zarathustriană. H. S. Nyberg a crezut că o poate apropia de extazul caracteristic șamanilor centrasiatici. Ipoteza a fost respinsă de majoritatea savanților, dar, recent, Geo Widengren a prezentat-o în termeni mai moderați și mai convingători 9. El amintește tradițiile conform cărora Vistaspa utiliza cânepa (bhang) pentru a obține extazul: în vreme ce trupul său era adormit, sufletul călătorea în Rai. În plus, în tradiția avestică, Zarathustra însuși era cunoscut ca "dăruindu-se extazului". El ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
punct de vedere, se poate compara efortul speculativ al lui Zarathustra cu meditațiile și descoperirile înțelepților evocate în Upanișade, meditații care au transformat radical concepțiile vedice despre lume și existența umană (§ 80). Dar comparația cu rsi-i Upanișadelor devine și mai convingătoare dacă se observă caracterul inițiatic și eshatalogic al "înțelepciunii" mazdeene. Desigur, fiind o religie personală (ca și vedismul și brahmanismul), mazdeismul permitea dezvoltarea unei dimensiuni ezoterice, care, fără a fi interzisă, nu era totuși accesibilă tuturor. Yasna, 48: 3 menționează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dintâi (bufon sau împărat) și... nedumerește. (...) și, cu timpul, se ia seama că actorul nu e decât un poet. Poet dintâi. Un poet adevărat, travestit. Travestit de dragul recreării unui limbaj cu trup și suflet... Avertizând. De aici înainte, putând propune, convingător, toată poetica rescrierii."252 Desigur poezia generației Albatros nu merge cu experimentul, cu recrearea textului poetic atât de departe, dar regăsim o serie de tehnici interesante, tentația jocului dramatic, a intrării în dialog cu lumea sau cu literatura. Tentația dramaticului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și nervul său polemic, pentru latențele și lava de pamfletar, pentru prestigiul dat de el poemului în proză, pentru disjuncțiile sale categorice dintre progresul tehnic și literatură, pentru intuirea și neconfundarea cu altceva a specificului artei (...), pentru alarma atât de convingătoare asupra nefastelor consecințe ce pândesc excesele de formă, (...) socot că pe Baudelaire nu-l poate urî decât cine nu iubește intelectul, inteligența și frumusețea (...)", "Planetă la Paradisele artificiale" (1967), în Duelul cu crinii, Editura Cartea Românească, București, 1972, p. 439
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Pardon”), ori la „traduceri” ale unor imagini prin altele, deduse din observații personale („Cum larme/ De piano/ Ca ploaia,/ Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele, oceanul, fluviile, iar cutare lucrurile microscopice, pomenind de moleculă și de atom. în literatura romînă, cuvîntul din urmă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a aprobat sau le-a dezavuat? Singurul lucru sigur e că, publicistic, tăcerea lui „a omorît” interesul față de ele. Și astfel, perioade destul de lungi, a fost „lăsat în secret”, ceea ce înseamnă uitat. Am impresia că n-am fost suficient de convingător cînd m-am îndoit (v. Dosarul Bacovia, II, p. 92 și 491) de valabilitatea acestei fraze a d-lui Nicolae Manolescu, deseori citată: „Dintre poeții romîni, Bacovia e singurul care s-a coborît în infern”. O metaforă ingenioasă, fără îndoială
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
efort de identificare a elementelor „bacoviene” în peisajul actual ajunge la rezultate dezamăgitoare. Pe de altă parte, nu lipsa evocărilor (în afară doar de a celor bune) se resimte cel mai acut în bibliografia despre poet, ci lipsa de explicații (convingătoare pentru toți) a „fenomenului Bacovia”, de la geneză pînă la efecte. M-am decis: mîine voi vorbi despre necesitatea unor atare contribuții’’. în timp ce alții și-au regizat gloria, Bacovia nu și-a regizat nici situația de marginal, deși aceasta se preta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
problematicii proliferării, în particular a dosarelor iraniene și ale Coreei de Nord aduc argumente clare în sprijinul ipotezei de lucru. Pozițiile principalelor puteri nucleare în problematica neproliferării sunt investigate realist și fără parti pris-uri, demersul analitic fiind clar, coerent și convingător. Cele două capitole dedicate cooperării (sau lipsei acesteia) includ și o investigare critică a politicilor adoptate de guvernul american, precum și o continuare a analizei relațiilor strategice dintre SUA și Rusia în noul context de securitate. Se evidențiază analiza impactului tratatelor
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Iranul și alte state vor obține acces la cercetare și tehnologie în interiorul unui cadru definitiv pentru comunitatea internațională și sub totala supervizare a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Acest acord ar uni comunitatea internațională și ar da Iranului o alternativă convingătoare, inițiativă care s-ar putea materializa dacă guvernul american își asumă rolul de lider al țărilor occidentale și se așează la masa tratativelor cu Iranul 233. La rândul său, Henry Kissinger era de părere că cei șase, SUA, Marea Britanie, Franța
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
relație conflictuală cu democrația liberală, însă, aici, suntem interesați doar de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând o linie argumentativă similară, anumiți cercetători au demonstrat convingător faptul că populismul în America Latină este compatibil atât cu neoliberalismul, cât și cu etatismul (Roberts 1995; Weyland 1996, 2001). În fapt, chiar și în Europa de astăzi își găsesc adăpost atât partide populiste de stânga, cât și de dreapta (Albertazzi
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Faptul că populistul chiar crede în mesajul pe care îl transmite sau faptul că acest mesaj este doar o unealtă folosită strategic reprezintă, în bună măsură, o chestiune empirică, la care, cel mai adesea, este greu de dat un răspuns convingător fără a te strecura în prealabil în mintea populistului. În al doilea rând, definiția noastră nu spune nimic despre tipul de mobilizare al actorilor populiști, aspect care este central în mai multe dintre definițiile populismului în studiile consacrate Americii Latine
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și la nivel local. De fapt, Andrés Manuel López Obrador este un lider populist care a fost primarul Ciudad de Mexico între anii 2000 și 2005, una dintre zonele metropolitane cele mai populate din lume. Capitolul demonstrează de o manieră convingătoare faptul că traseul lui López Obrador ca primar a fost unul mai degrabă pozitiv, de vreme ce el a implementat mai multe politici care veneau în sprijinul săracilor și a grupurilor marginalizate. În plus, măsurile sale economice au fost unele responsabile și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
and Peru (1998) și co-editor al volumelor The Resurgence of the Latin American Left (2011) și The Diffusion of Social Movements (2010). Postfață În corul cercetătorilor preocupați de chestiunea populismului, vocea lui Cas Mudde este, în mod paradoxal, una extrem de convingătoare, și, în același timp, dificil de identificat printre celelalte. Analizele sale sunt pertinente mai ales prin aceea că diagnozele situaționale avansate reușesc să țină seama de un ansamblu de factori și condiții repertoriate fără cusur. Înțelegerea fenomenului populist se dorește
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
literaturii cât și a jurnalisticii. Cu alte cuvinte, de ce cei care au practicat acest gen s-au angajat să-l practice, și de ce criticii din afara genului i-au acordat o atenție mai mult decât trecătoare? Eu cred că sunt argumente convingătoare care sunt legate de o criză epistemologică fundamentală care poate fi identificată la Crane și alți critici, o criză care apărea în cursul evoluției jurnalismului modern exact în perioada unor transformări sociale și culturale majore și a unei stări de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a cititorilor - se oferea o deschidere prin care putea să-și facă apariția jurnalismul literar narativ în forma lui modernă, și care era o condiție relevantă care să-i asigure supraviețuirea și intrarea în următorul secol ca fiind un discurs convingător. Văzut din acest punct de vedere, jurnalismul literar narativ activa într-un spectru menit să apropie distanța dintre subiectivitatea alienată și obiectul nedelimitat printr-o strategie narativă opusă versiunii obiective a jurnalismului. În fapt, ambiția jurnalismului literar narativ este de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]