14,043 matches
-
Grasserie în „Revue internationale de la sociologie”. Pentru o vreme este inspector domenial delegat în județele Buzău și Râmnicu Sărat. Colaborează la „Carmen Sylva”, „Convorbiri literare”, „Revista idealistă”, „Adevărul ilustrat”, „Universul literar”, „Rampa”, „Lumea nouă”, „Floare-albastră”, „Clipa”, „Dimineața copiilor”, „Ilustrațiunea română”, „Convorbiri critice” ș.a., semnează și numeroase cronici muzicale, cu precădere în „Aurora” și „Îndreptarea”. În publicistică se folosește de mai multe pseudonime, printre care Raoul de Mont-Doré, Semper, Un Buzoian. Conduce ziarul „Ordinea” din Buzău, din a cărui direcție politică se
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
lipsește simțul replicii, patinată livresc, deși, urmărind efectul melo, pierde măsura, lansându-se - deprindere de orator - în tirade care fac să treneze acțiunea. O melodramă este piesa Mamă (1907), prezentată în cercul lui Titu Maiorescu și acceptată pentru tipărire în „Convorbiri literare”. S-a jucat o vreme la Teatrul Național din București. E, într-un decor de salon, o dramă de moravuri, agitând principii, dar întinzând coarda sentimentală. Subiectul, în felul lui, e provocant. O femeie, Eliza Rareș, pornită spre desfrâu
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
motive de sănătate. Sporadic, îi suplinise pe Pompiliu Eliade (1912) și pe Charles Drouhet (1919) la Universitatea din București. După primul război mondial fondează „Lectura pentru toți”, magazin ilustrat (1918-1920), și „Sburătorul” (1919-1922, 1926-1927). Colaborează de-a lungul timpului la „Convorbiri critice”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Falanga”, „Viitorul”, „Cele trei Crișuri”, „Noua revistă română”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Rampa”, „Adevărul”, „Naționalul”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Cuvântul liber”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Capitala”, „Vremea”, „Viața”, „Timpul”, „Kalende
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
îi suplinise pe Pompiliu Eliade (1912) și pe Charles Drouhet (1919) la Universitatea din București. După primul război mondial fondează „Lectura pentru toți”, magazin ilustrat (1918-1920), și „Sburătorul” (1919-1922, 1926-1927). Colaborează de-a lungul timpului la „Convorbiri critice”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Falanga”, „Viitorul”, „Cele trei Crișuri”, „Noua revistă română”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Rampa”, „Adevărul”, „Naționalul”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Cuvântul liber”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Capitala”, „Vremea”, „Viața”, „Timpul”, „Kalende” ș.a. Și-a deconspirat
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
un zâmbet muiat într-o lacrimă, un zbor grăbit deasupra lucrurilor mici pentru a se ridica apoi la idei generale”. Totuși, un impresionism integral și absolvit de orice intruziune a vreunei ideologii se dovedește impracticabil. În textele trimise de la Paris „Convorbirilor critice” - medalioane, siluete și figurine „cu evidente intenții de realizare artistică” - se vedeau la tânărul L. influențe, franc recunoscute ulterior, din Émile Faguet, din Anatole France și, mai puțin, din Jules Lemaître, adică de la așa-zișii impresioniști. Dezbaterea se ducea
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
din necesitatea de „a armoniza părerile contradictorii” sau de a „determina sugestii personale”. Primele două volume din Critice (1909-1910) dobândeau astfel un „caracter impresionist” tot mai accentuat, cu timpul repudiat, părăsit și deplâns ca superficial. Stând și judecând, foiletonistul de la „Convorbiri critice” era mai aproape de Lemaître decât de Faguet, ambii academicieni și perfect contemporani; îl preocupa prioritar, cum preciza în compendiul din 1937 - Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, aspirația „de a face din critică o categorie pur literară, un joc spiritual
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Fou? pe scena franceză. Frecventează boema pariziană, cafenelele Vachette, Closerie des Lilas. Prezintă Institutului Franței un memoriu despre propagarea luminii în vid. Prin strădaniile discipolilor M. începe să fie recunoscut. Volumul Flori sacre (1912) este prezentat de E. Lovinescu în „Convorbiri literare”. Cenaclul macedonskian va fi frecventat de tânăra generație de scriitori impusă în preajma primului război mondial sau imediat după: Ștefan Petică, Ion Pillat, Gala Galaction, G. Bacovia, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Barbu ș.a. Salonul era dominat de tronul pe
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
aceea, opera poate fi studiată și ca o culegere de „vieți ale sfinților”), în timp ce în următoarele opt este aprofundată, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a păcatelor omenești. O altă operă de mari dimensiuni a lui Cassian conține Convorbirile (Collationes), adică discuțiile pe care Cassian și prietenul său Germanus le avuseseră în trecut cu faimoși întemeietori de lăcașuri monastice. Scrierea a fost publicată în trei părți separate, fiecare cu propria sa prefață. Prima, care conține zece convorbiri, a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cassian conține Convorbirile (Collationes), adică discuțiile pe care Cassian și prietenul său Germanus le avuseseră în trecut cu faimoși întemeietori de lăcașuri monastice. Scrierea a fost publicată în trei părți separate, fiecare cu propria sa prefață. Prima, care conține zece convorbiri, a fost începută la cererea episcopului Castor și a fost terminată la puțin timp după moartea acestuia, în 420; de aceea nu-i este dedicată lui Castor ci fratelui acestuia, Leontius, episcop și el, și călugărului Helladius care ajunge ulterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată temeiurilor mănăstirilor era un îndreptar pentru sufocarea dorințelor cărnii, aici, sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvârșită. Într-adevăr, Convorbirile nu sunt „dialoguri” clasice, sunt instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. De aceea, scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene și fiecare „vizită” este însoțită de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt „dialoguri” clasice, sunt instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. De aceea, scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene și fiecare „vizită” este însoțită de o „convorbire”. Cassian reprezintă, în Occidentul secolului al cincilea, vârful meditației monastice; el reia elementele ascezei egiptene și le plasează în climatul și în mediul social și cultural din vremea sa. Cronologic vorbind, acest scriitor este contemporan cu Augustin, însă din punct
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lor de către Prosperus din Aquitania, că erau răspândite în special în Galia secolului al cincilea. Scriind în jurul anului 420 (deci când Augustin mai trăia încă), Cassian apare ca unul din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-a treisprezecea Convorbire (7, 3), el susține că „Dumnezeu, o dată ce zărește în noi izvorul, oricare ar fi acesta, al voinței de bine, coboară lumina Sa asupra acestei voințe de bine, o îmbărbătează, o incită la mântuire, făcând să rodească ceea ce El însuși a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, Dan (24.III.1960, București), poet și prozator. A absolvit Liceul de Arte și Meserii „Gh. Asachi” din Iași în 1980, an în care debutează cu poezii în revista „Convorbiri literare”. O perioadă este redactor la revista „Timpul”, colaborând apoi la „România literară”, „Cronica”, „Dialog”, „Opinia studențească”, „Convorbiri literare” ș.a. Publică volumele Întoarcerea cuvintelor (1983), Liber ca pasărea (1989), Scândura lui Afansol (1991), Patru plus îngerul (1994), Pătratul umbrei (1995
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
prozator. A absolvit Liceul de Arte și Meserii „Gh. Asachi” din Iași în 1980, an în care debutează cu poezii în revista „Convorbiri literare”. O perioadă este redactor la revista „Timpul”, colaborând apoi la „România literară”, „Cronica”, „Dialog”, „Opinia studențească”, „Convorbiri literare” ș.a. Publică volumele Întoarcerea cuvintelor (1983), Liber ca pasărea (1989), Scândura lui Afansol (1991), Patru plus îngerul (1994), Pătratul umbrei (1995). Obține Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1993), Premiul revistei „Cronica” (1994) și Marele Premiu al Festivalului de Poezie
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
general. Dacă semnătura Cangiul îi aparține, G. debutează, ca foarte tânăr poet, în 1894, la „Dreptatea” din Turnu Severin. A colaborat cu versuri, proză și, câteodată, cu articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C.
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
și prin numeroasele premii literare dobândite: Premiul Uniunii Scriitorilor (Semne și repere, 1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (La sfârșitul lecturii, III, 1980), Premiul Uniunii Scriitorilor (Simple întâmplări în gând și spații, 1982, Caragiale, 1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros pentru roman (toate pentru Oameni și umbre, glasuri și tăceri, 1996), Premiul Național „Tudor Arghezi” - Târgu Jiu, Cărbunești, 1998 ș.a. Ca prozator, G. poate fi plasat între scriitorii livrești, erudiți, fanteziști și ludici, alături de alți autori
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Universității din Cluj (1939-1940). În perioada 1940-1944 este detașat mai întâi la Arhiva de Folclor din Ministerul Instrucțiunii, apoi la revista „Școala românească”. Desfășoară o bogată activitate literară, colaborând la revistele „Datina”, „Universul literar”, „Azi”, „Pagini literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Viața românească” ș.a. Debutează cu versuri în revista „Datina” (1925) și editorial, cu volumul Anotimpuri (1938). Afirmându-și intenția de a stimula creația literară din Transilvania, înființează împreună cu poetul George Boldea, la Brad, în 1933, revista „Abecedar”, la redactarea
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Licențiat al Facultății de Litere din București, G. a fost profesor de literatură, cercetător la Muzeul Literaturii Române, redactor la „Manuscriptum”, „Albina”, „Seara”, „România viitoare”, „Dimineața”, Editura Pro. Debutează publicistic la „Viața românească” și colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Cartea de debut a lui G., Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului (1996), este o aplicație eseistică, în genul criticii arhetipale, la trilogia dramatică alui Barbu Delavrancea. În Eminescu la infinit (1997) discursul critic se întemeiază pe acceptarea premisei
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
și mediul literar și jurnalistic din care ar fi vrut să facă parte reprezenta un handicap pe care nu-l va putea depăși. Dacă debutul și-l face în revista liceului, colaborările ulterioare își vor găsi loc în „Răsăritul” (Chișinău), „Convorbiri literare”, „Fântâna darurilor”, „Năzuința”, „Graiul nostru” ș.a. Se pare însă că înclinația către literatură nu-i putea asigura traiul zilnic, așa încât este nevoit să ocupe funcții modeste, fiind, la un moment dat, secretar în cancelaria uneia dintre școlile comerciale din
GORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
Sorescu, în timp ce, cu prilejul centenarului nașterii lui Constantin Tănase, Elly Roman este intervievat de C. Paraschivescu (1981). În 1984 Ionuț Niculescu va sta de vorbă cu Kitty Mușatescu despre soțul acesteia, Tudor Mușatescu, iar I.D. Sârbu va publica O ultimă convorbire cu George Ciprian. Marian Popescu realizează un remember Romulus Guga (1985). În 1988 un material semnat de Victor Durnea readuce în atenția cititorilor numele unui foarte activ om de cultură din perioada interbelică - Ion Anestin. Tot un interviu, cu Edward
GONG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287313_a_288642]
-
Al. Dima scrie la „Critica criticii”, Perpessicius la „Lecturi intermitente”, Ștefan Aug. Doinaș la „Lampa lui Diogene”, D. Micu ține rubrica „Jurnal”, transformată în „Periplu”, apoi în „Cronica poeziei”. Din 1966 Nichita Stănescu și Cezar Baltag inițiază o serie de „Convorbiri literare”. Un rol important în dinamica revistei a avut remarcabila echipă de critici tineri - Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Gabriel Dimisianu - care, solidari și perseverenți, au contribuit la recuperarea criteriului estetic în judecata de valoare, la modificarea limbajului critic
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
gratuit cu numai trei surori, deschis bolnavilor săraci, indiferent de confesiune. În decembrie 1906, tot grație insistențelor sale, se întemeiază Asociația Doamnelor Carității. În 1907 aderă la Junimea și publică mai multe articole de istorie politică și religioasă românească în „Convorbiri literare”, iar în 1912 devine colaborator al recent înființatei „Reviste catolice”; organizează ambulanțe „pentru victimele răscoalei din 1907” (Suzanne-Marie Durand). În timpul războiului balcanic din 1912-1913, lucrează într-un lazaret de campanie, îngrijiindu-i pe soldații bolnavi de holeră. După războiul din
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
1928; La Femme adultère, Paris, 1931; ed. (Femeia adulteră), Săbăoani, 1938; La Liturgie du prochain, Paris, 1932; La Présence de Dieu, Paris, 1932; La Souffrance, Paris, 1932; Spicuiri istorice, Iași, 1936; Entretiens spirituels, Paris, 1961; Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale, tr. Doina Cornea, Gheorghe Lascu și Viorica Lascu, Cluj-Napoca, 1995; Ultimele mărturii, tr. Doina Cornea, pref. Yvonne Estienne, Cluj-Napoca, 1997. Repere bibliografice: Pierre Gherman, Du Palais à l’autel. Prince Vladimir Ghika, Bruxelles, 1954; Michel de Galzain, Un Âme
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
Scrierile sale științifice, de popularizare, sunt alcătuite într-o formă accesibilă, cu un stil simplu și atrăgător. Este printre cei dintâi care tratează, în românește, chestiuni economice (în „Propășirea”, „Independința”, „Țeranul român”, „Revista română”). Din 1865 începe să apară seria Convorbiri economice, în care teoriile unor John Stuart Mill, Adam Smith, David Ricardo sunt aplicate la realitățile autohtone. Pentru a se face mai lesne înțeles, autorul se folosește de un procedeu literar, înscenând o conversație agreabilă și instructivă, în care dezvoltă
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
un adept al economiei burgheze liberale și un adversar al protecționismului, neprecupețindu-și argumentele în sprijinul ideii de circulație liberă, neîngrădită a mărfurilor. El face apologia proprietății și crede în alianța muncii cu capitalul, ca și în concordia dintre clase. Convorbirile economice sunt un prilej de meditație politică (Trei ani în România sau Corespondența onorabilului Bob Dowley), dar, în același timp, ele reînvie imagini ale Bucureștilor de odinioară, cu edificiile, cu oamenii și obiceiurile lor pitorești. Figura stranie a Radovancei, apucăturile
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]