4,390 matches
-
țeles, decât pantofii scâlciați. Aici, aproape că nu mai contează, dar la Paris și în lumea capitalistă este ceva foarte important. Ia te uită unde zăcea arbitrul eleganței! M. 51/1950 I 5 noiembrie [1950], duminică Se apropie ziua ta, copila mea. A patra aniversare departe de mine. Îmi vine să strig: la ce bun să trăiesc, să mătur, să gătesc, dacă toate astea nu mai au nici un scop? Ziua ta, cu perspectiva de a nu o mai petrece împreună, de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea mea copilă iubită, încep astăzi, în camera asta plină de flori ca a unei cântărețe celebre - aș putea spune, precum Voltaire, „Chiar vreți să mă îngropați sub trandafiri?“ -, această misivă. O încep cu un strigăt de dezolare și disperare: ce s-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
figura asta îngrijorată, cum e cea a tatălui lui Greg -sunt sigură că alegerea ta are să fie perfectă, ca perfecțiune umană și morală. La mulți ani, draga mea. M. c. p. Duminică, 31 decembrie [1950] În graba mare, dulcea mea copilă, ultimele cuvinte din 1950. A fost anul cel mai împovărat de griji până la 15 septembrie; de atunci încoace a fost mai milostiv. Am în fața ochilor telegrama ta. A sosit azi-dimineață la ora 10; aș fi vrut să mai lenevesc în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
folos. Dar, oricum, era altceva decât angoasa de neevitat a sărbătorilor și a aniversărilor, acea întoarcere spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
când la români nu pot sta la un loc doi fără să se Împungă cu coarnele ca două vaci Într-un ocol. La 16 ani fata [jidancă] e măritată, este gospodină, cu copilul În brațe ; o frumusețe de privit pe copilă cu copilul la pept, ca pe o floare Îmbobocită. Și ori cât de mulți copii va avea, cam În genere Între 8 și 12, ea nu se vaită despre aceasta, este mulțumită de poziția ei și puțin Îi pasă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cam ovreică)” (Cântec de rușine, 1924) <endnote id="(874)"/>. Având un „caracter parazitar”, fiind „avizi de bani” și „buni afaceriști” - se scria În România la Începutul anilor 1920 -, evreii au ajuns să-și vândă În Occident „femeile tinere și chiar copilele”, „pe care le plasează [fie] pe la musichalluri și café-concerte”, fie la „casele de prostituțiune” <endnote id="(252, p. 76)"/>. Îngroșând la maxim, un proverb rusesc sintetizează, chipurile, lipsa de scrupule și mercantilismul evreilor : „Oferă evreului o mie de ruble pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copilul, după ce i s-a scurs sângele prin Înțepături” <endnote id="(36, p. 113)"/>. Folclorista Elena Niculiță-Voronca Își aduce aminte că, În copilăria ei (deci pe la 1865), astfel de credințe populare erau Încă foarte active În nordul Moldovei : „Când eram copilă și vedeam vreun jidan cu sacaua cărând apă, mă ascundeam, căci auzisem de polobocul cu ragila de cuie În care evreii omoară copiii, spre a le bea sângele” <endnote id="(162, p. 172)"/>. Rag(h)ila (din germanul Raffel) este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Steluța TurcuVornicu, vrea să încerce un examen la Institutul unde cu onoare vă țineți lecțiile. Fiind destul de nedeprinsă cu lumea, i-am sugerat să întrebe de tine cînd, la înscriere, nu va ști ce și cum. Nu mai e o copilă, dar e temătoare în fața necunoscutului - care i-a rezervat destule surprize. Cu toată încrederea și cu multe mulțumiri, Nicu P. S. Să recunoaștem că nimic nu e mai cert ca incertitudinea. Stupefacția e atît de mare, încît mă tem să nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu vrei, ajungi “tataie”, Iar vorba ta în râs e luată: “Tataie, ia mai las-o baltă!” Și-n anii care-ți mai rămân, Te vor numi doar “ăl bătrân”, Iar vorba lor te năucește: “Bătrâne, ce-ți mai trebuiește?” Copile, tu să ai știință: Am fost un tată cu credință, Și din puțin, de-a fost să fie, Eu am răbdat, și ți-am dat ție!... Dar fă-mi, te rog, o bucurie, La cimitir, de vii la mine, Să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
minunată; au fost și ocrotiți de soartă, toate problemele care frământau pământul în acei ani zbuciumați ocolindu-i și pe ei și pe părinții tatălui meu. Fiind bogați s-au retras în Elveția unde au petrecut ani minunați, și eu, copilă fiind, alături de ei eram păpușa și sufletul atât a bunicilor, cât și a părinților și prietenilor lor. Am fost singura fiică, n-am mai avut frați. După ce s-a terminat războiul, ne-am întors în Franța unde tatăl meu s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Într-un fel, repetam ceea ce făcuseră părinții mei, dar din păcate fata mea nu avea bunicii alături pentru a o proteja. (Eu am întrerupt orice relație cu părinții mei de care n-am mai vrut să mai aud.) Când copila avea 8 ani, am obosit să mai colindăm prin lume și ne-am stabilit în orașul acesta în care stăm și acum. Relațiile soțului cu părinții sau rudele n-au fost niciodată prea grozave, așa că am încercat să supraviețuim prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sora ca pe propriul copil. Poate că mulți vecini bârfeau că a făcut ea copilul, băieții o ocoleau din cauza asta și astfel a renunțat la propria viață, năpustiindu-se cu toată pasiunea pe care sufletul ei tânăr o avea, asupra unei copile care a devenit scopul unic al vieții. Aproape că l-a crescut și pe fratele ei în ideea de a-și dedica viața micuței apărute. Între timp noi părinții am obosit, nu mai făceam chefuri dar continuam să trăim boem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
grupe de seminar. Respectivul m-a solicitat să-l suplinesc la cele doua grupe, atrăgându-mi atenția că printre studenți se află nici mai mult nici mai puțin decât "fetița tovarășului prim", respectiv a prim-secretarului Regiunii de partid Moldova, copila fiindu-mi caracterizată drept o persoană "voluntara și plină de viață". Când am intrat la grupa respectivă, am făcut prezența, dorind s-o "vizualizez" pe împricinată. Era o fată drăguță, cu o privire inteligentă, plasată în fundul sălii între doi colegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urmă de prin zona Veneției, se căsătorise cu un cunoscut avocat ieșean și, cu trecerea anilor, familia avea, cu copii, nepoți și strănepoți, 40 de membri, printre care și un venerabil academician, savant de talie internațională, specializat în fizica nucleară. Copila în cauză era foarte legată de familia ei și de prietenele din cartier, relații care s-au întărit odată cu trecerea anilor, cultivate cu sinceritate și bucurie și azi. Din discuțiile de peste timp cu sora mea și cu "împricinata", se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la București. Erau frumoase foc și aveau aerul acela dulce al creolelor. Spre părerea mea de rău, au fost repartizate, nu știu din ce considerente, la Timișoara. Cam după șase luni mi s-a comunicat de la rectorat că una din copile greșise "obiectul de studiu" și era pe cale de a asigura descendența la tronul României. Am informat ambasada, vameșul Cuza a venit valvârtej în Cetatea de scaun, și-a luat prințesele și dus a fost. Acum, la Santiago, doream să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sectă religioasă, care probabil că se închina la lună și trebuia să plece pentru reuniuni la ore fixe din noapte. I-am atras atenția colegului că respect libertatea religioasă, dar și liniștea și somnul colaboratorilor, rugându-l să discute cu copila să-și schimbe secta cu o alta care se închină, precum vechii egipteni, la astrul zilei. În lunile următoare, pe baza aprobărilor de acasă, am schimbat poarta cu una cu deschidere electronică, am pavat curtea interioară și trotuarul din fața Consulatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fetov, din sudul Basarabiei, casnică. Foarte devreme, Sofia se dovedește înzestrată cu un auz muzical absolut și o remarcabilă capacitate de a reproduce și armoniza melodii la pian. Și-a început pregătirea școlară la pensionul Humpel din Iași. Aproape o copilă încă, părinții o înscriu în anul școlar 1878/1879 la Conservatorul de Muzică din Iași, unde se remarcă repede printre colegele de vârstă și mai mari. Printre profesori i-a avut pe renumiții muzicieni A. Bascoff și C. Gros. După
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru mine era un mister de ce trebuia un bătrân care planta trestie de zahăr să fie nobil și arogant). Ea este Înfățișată ca fiind pradă geloziei (sentiment pe care-l trăiam acut la niște oribile petreceri când Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ai asemănare. Iustina, scumpă Mama mea, Ah ! Ce mult mi-ai lipsit Din viața mea... (Cu toată Dragostea și Durerea Ce-o port în suflet pentru Mama mea Am compus această poezie închinata ei... Iustina Bulgaru, Dumnezeu s-o ierte!) Copile 11.07.2003 Tu crești frumos, Și te înalți că bradul Ce primăvară înflorești. Lumea tu cutreieri, De-a lungul și de-a lațul, Si multe taine tu înveți. Dar să nu uiți de-ai tăi părinți Și sfaturi și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a lăsat, Să faci ceea ce-ți dorești, Ai grijă! Azi ce cale-alegi ? Că mai tarziu, să nu regreți, Copilul meu, copilul meu ! Și când te rogi, privește Sus, Si oriunde-ai fi Chiar la răscruci, Vei ști s-alegi copile drag, Căci ai prieten pe Iisus. Această poezie am compus-o cu toată Dragostea de Mama pentru copiii mei, Marinela, Radu-Stefan și IoanCristian) La Iordan 05.01.2006 De pe vale, de pe deal, Lume vine la Iordan, Iordanul e rau frumos
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Umbrărești, și apoi a lucrat la „regulatorul circulației” din Buzău. Serviciul îl obliga să fie foarte punctual. Locuia în Râmnicul Sărat în casa soției, rămasă moștenire de la părinți. Multă vreme, după căsătorie n-a avut copii și a înfiat o copilă de la azil, Dumitrița Grapă, după care a avut doi băieți. Dumitrița a fost medic șef al Sanepidului din Oradea iar apoi s-a retras în municipiul Bacău. Băieții au fost contabili stabiliți în Onești. Ni s-au povestit despre unchiul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
este, și nu numai așa, ci cu toate păcatele din lume dacă ar fi, pentru mine ea rămâne singura floare. Și cum se ofilește această floare !?!. Cu ochii închiși am venit acasă. Am intrat neobservat pe ușă. Marta culcată citea. Copila dormea frumos. Nu mai era nimeni. Oare, așa va fi fost la ora aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care era încă de la începuturile activității noastre profesoară de canto și care nu cruța pe nimeni. Cu toți era exigentă și cu toți era prietenă, de aceia și succesele multora nu au întârziat să se arate. Jana părea o nevinovată copilă, atât în comportament cât și ca fizic, era de mai mulți ani căsătorită cu distinsul arhitect Ticu Pârvulescu. Știa toată lumea cât ținea la universul ei de familie. Trebuie cunoscut că în timpul repetițiilor, îi cucerea pe toți colegii cu interpretarea strălucită
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
punându-și amprenta pe toate manifestările scenice în decursul îndelungatei sale cariere. A primit mereu roluri principale în cutezantele încercări ale Teatrului Național (din perioada interbelică) de a juca și spectacole muzicale. I se potriveau nespus numai roluri de gingașă copilă (datorită fizicului plăcut și staturii adecvate)! Astfel, a jucat în Baba Hârca pe text de M. Millo, Sâziana și Pepelea de V. Alecsandri, dar mai ales în rolul Luluța din Chirița în provincie, prima operetă românească a lui Alexandru Flechtenmacher
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]