4,329 matches
-
evoluția prin selecție naturală, cum putem crede că sentimentele apar dintr-o dată, din nimic, la ființele umane?”67. Noile rezultate ale cercetătorilor sunt foarte diferite de concepțiile științifice ortodoxe. Până de curând, oamenii de știință erau de acord că majoritatea creaturilor se comportă instinctiv și că ceea ce părea să fie comportament Învățat era numai activitate transmisă genetic. Acum știm Însă că gâștele sălbatice trebuie să-și Învețe puii care sunt rutele de migrație. De fapt, este evident că transmiterea cunoștințelor de la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fapt, este evident că transmiterea cunoștințelor de la părinți la urmași este foarte frecventă și că majoritatea animalelor Învață prin intermediul experimentării continue și al rezolvarea problemelor prin metoda eliminării succesive. Ce semnificație au toate acestea pentru felul În care tratăm celelalte creaturi? Ce facem cu miile de animale care anual sunt supuse la experimente de laborator dureroase? Sau cu milioanele de animale domestice crescute În condițiile cele mai inumane și destinate sacrificării și consumului uman? Trebuie să interzicem capcanele pentru animalele sălbatice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sport pentru a evita publicitate sentimente negative În rândul publicului larg69. Interesul crescând față de condițiile dificile ale animalelor În Uniunea Europeană este o consecință logică a angajamentului pentru dezvoltare sustenabilă și administrare de mediu globală. Protejarea biosferei implică Îngrijirea tuturor celorlalte creaturi cu care Împărțim Terra. și dacă toate rețelele de comunități vii care formează biosfera noastră comună sunt Într-adevăr conectate și implantate Într-un număr vast de relații simbiotice, atunci aducerea de prejudicii oricăreia dintre specii va avea probabil repercusiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
conservarea peisajului și bunăstarea animalelor”78. Statele Unite ale Americii nu are ceva asemănător acestei abordări sistemice vaste care Încearcă să integreze toate aceste sfere de activitate Într-o singură rețea de interese reciproce. Extinderea empatiei umane până la considerarea integrității celorlalte creaturi marchează o schimbare radicălă În guvernarea umană. Dacă toate ființele sunt legate Într-o rețea indivizibilă a vieții, caer Își are lăcașul În Învelișul biosferei, atunci recunoașterea și protejarea acestor relații este esențială atât pentru realizarea unei viziuni științifice noi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Bialowieza În Polonia și Parcul Național Belovezhskaia Pushcha În Bielorusia formează Împreună ultima rămașită a pădurii primitive din Europa. Această pădure are de asemenea rolul de habitat pentru ultimele turme de bizon european, cel mai mare animal terestru de pe continent. Creatura cutreiera odată Întreaga Europă, asemenea bizonului din America de Nord. Acum, cele În jur de cinci sute de exemplare care au mai rămas sunt separate Între ele de un gard metalic Înalt de doi metri și jumătate. În plus, un drum cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trăi și prospera omorând și consumând totul În jurul nostru. Istoricul culturilor Elias Canetti a observat odată, că „fiecare dintre noi este un rege Înconjurat de cadavre”31. Dacă noi, americanii, ne-am opri și am reflecta la numărul extraordinar de creaturi și la cantitatea de resurse și materiale pe care fiecare dintre noi o expropriază și o consumă În decursul vieții pentru a se perpetua stilul risipitor de viață, probabil că ne-am Înspăimânta de acest masacru. Nu este de mirare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
America ar putea din nou să conducă lumea. Sarcina care Îi rămâne familiei umane este adoptarea unei „etici personale” de responsabilitate față de comunitățile lărgite ale vieții, care alcătuiesc Pământul viu. În ultimă instanță, o obligație față de celelalte ființe umane, celelalte creaturi și biosfera noastră comună trebuie să fie simțită atât la nivel personal, cât și legiferată la nivel colectiv pentru ca o transformare reală să aibă loc. Etica Înflorește numai acolo unde fiecare se simte individual răspunzător. Dacă noi, americanii, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Dumnezeu aici pe Pământ, Îngrijind În loc de a exploata și distruge creația Sa. În noua ordine religioasă, oamenii sunt atât parte din natura, cât și separați de ea. Suntem parte a creației lui Dumnezeu și, prin urmare, dependenți de toate celelalte creaturi și lucruri care formează regatul terestru al lui Dumnezeu. În același timp, deoarece ființele umane sunt imaginea lui Dumnezeu, avem o responsabilitate sporită de a acționa În calitate de păzători și de a Îngriji creația sa. În escatolgia creștină, fiecare persoană este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de familie a profesorului devine un infern, iar, iar ființa lui e supusă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Franciscan din Roman, împărtășind semenilor din urbea mușatină și nu numai, din pasiunea sa pentru muzică, alături de formația corală Schola cantorum mușatină, al cărui fondator este, cu rostul „de a înălța mintea și sufletul omului către acea dimensiune transcendentală, unde creatura se întâlnește cu Creatorul”. Lucrarea de față reprezintă o istorie a cântului gregorian cu trecerea sa prin toate momentele de vârf ale muzicii europene, consemnate în documente oficiale, în materie de muzică, având, astfel, în linii generale, și o istorie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă din doctrina pitagoreică și neoplatonică, își vor găsi o sistematizare mai originală, mai coerentă și mai puțin fragmentară în Sf. Augustin. 2.3
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o mare relevanță pentru însăși viața Bisericii”. Concluzie Muzica, dincolo de timp și spațiu, de genul și forma muzicală în care a fost exprimată, a avut și are menirea de a înălța mintea și sufletul omului către acea dimensiune transcendentală, unde creatura se întâlnește cu Creatorul. În alte cuvinte, muzica este unul dintre mijloacele cele mai importante prin care omul se întâlnește cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care, în cultul divin romano-catolic, și nu numai, muzicii i se acordă un spațiu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
El: Și a văzut Dumnezeu că sunt frumoase, acum când le-a terminat pe toate și au luat sfârșit și cele din ziua a șasea, când a fost adus la ființă și cel care avea să se desfăteze de toate creaturile, a spus: Și a văzut Dumnezeu toate câte a făcut; și iată că erau bune foarte. Vezi că strângând toate creaturile în cuvântul acesta toate, Dumnezeu a lăudat pe toate cele create de El! Nu s-a mulțumit numai cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din ziua a șasea, când a fost adus la ființă și cel care avea să se desfăteze de toate creaturile, a spus: Și a văzut Dumnezeu toate câte a făcut; și iată că erau bune foarte. Vezi că strângând toate creaturile în cuvântul acesta toate, Dumnezeu a lăudat pe toate cele create de El! Nu s-a mulțumit numai cu cuvântul toate, ci a adăugat: câte a făcut; și nu s-a oprit aici, ci a mai spus: și iată erau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tău, a vorbit în Duhul adevărului, din toate acestea altceva își alege acela care zice: La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul (In. 14, 17; Fac. 1, 20), adică prin Cuvântul Său, împreună veșnic cu Sine, a făcut Dumnezeu creatura inteligibilă și sensibilă sau spirituală și corporală”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, Cartea a XII-a, XX, (29), în PSB, vol. 64, p. 275) „Iată că strălucește firea dumnezeiască chiar din felul în care a fost creată lumea. Dumnezeu a făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nepotrivit celor începători și încă prunci cu cunoștința. Era o stare mai veche decât facerea lumii, potrivită puterilor celor mai presus de lume, o stare mai presus de timp, veșnică, pururea fiitoare; în ea, Ziditorul și Creatorul tuturor a făcut creaturi: lumină spirituală, potrivită fericirii celor ce-L iubesc pe Domnul, firile raționale și nevăzute și toată podoaba celor spirituale, câte depășesc mintea noastră, ale căror nume nici nu este cu putință să le descoperim. Acestea umplu lumea cea nevăzută, după cum
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
primit 32 și expresia născut și nu făcut fiindcă ceea ce este făcut, este o denumire comună a celorlalte făpturi făcute prin Fiul, de la care Fiul nu are nimica asemănător (mai înainte de întrupare). De aci rezultă că El nu este o creatură, asemenea celor făcute prin El, ci substanța (ființa Sa) este mai presus decât toată făptura. Cuvintele dumnezeiești ne învață că această ființă S-a născut din Tatăl, felul nașterii fiind inexprimabil și neînțeles (nepătruns) de toată firea cea născută. Tot
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe pământ, așadar Fiul nu-i o făptură. Și mai mult, toate făpturile ori sunt alcătuite cu ajutorul contra riilor, ori sunt în stare să primească aceste contrarii. Or, Fiul e dreptatea însăși și e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatură, iar dacă nu-i una dintre acelea, atunci e deoființă cu Tatăl”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 8, IX, în PSB, vol. 12, p. 139) „După cum nu-i cu putință ca cineva să-și închipuie c-ar exista vreo
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ființă cu Tatăl. Căci o ființă creată nu poate primi cele proprii lui Dumnezeu. Proprii Fiului sunt însă cele din care este cunoscut Dumnezeu, ca: atotțiitor, neschimbat și celelalte spuse înainte. Deci Dumnezeu nu Se arată de o ființă cu creaturile, având cele ce le au și creaturile, cum spun acești nesocotiți”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară pe Fiul creatură, V, în PSB, vol. 16, p. 72-73) Eu sunt întru Tatăl
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu poate primi cele proprii lui Dumnezeu. Proprii Fiului sunt însă cele din care este cunoscut Dumnezeu, ca: atotțiitor, neschimbat și celelalte spuse înainte. Deci Dumnezeu nu Se arată de o ființă cu creaturile, având cele ce le au și creaturile, cum spun acești nesocotiți”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară pe Fiul creatură, V, în PSB, vol. 16, p. 72-73) Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine (In. 14, 9
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
spuse înainte. Deci Dumnezeu nu Se arată de o ființă cu creaturile, având cele ce le au și creaturile, cum spun acești nesocotiți”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară pe Fiul creatură, V, în PSB, vol. 16, p. 72-73) Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine (In. 14, 9), a arătat veșnicia și deoființimea cu Tatăl.” (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
PSB, vol. 16, p. 72-73) Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine (In. 14, 9), a arătat veșnicia și deoființimea cu Tatăl.” (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară pe Fiul creatură, IX, în PSB, vol. 16, p. 77) „Ai văzut cum descoperă Tatăl pe Fiul? Ai cum văzut cum descoperă Fiul pe Tatăl? Că Nimeni nu cunoaște pe Tatăl decât Fiul și căruia va voi Fiul să-i descopere (Mt. 11
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea. Expresia deoființă cu Tatăl poate să precizeze că Fiul lui Dumnezeu nu are nici o asemănare cu creaturile cele născute și că este întru toate asemenea numai cu Tatăl, Carele L-a născut și că nu este din vreun alt ipostas, sau substanță, ci numai din Tatăl. Așa și mie însumi, când am cercetat (lămurit) acest fel (de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
panteism. (n.s. 141, p. 72) 38 Sfântul Împărat Constantin cel Mare, pe baza hotărârii dogmatice a Sinodului I de la Niceea - n.n. 38 „Dar trebuie propovăduit că Fiul este de o ființă cu Tatăl, pentru că Fiul nu are nimic egal cu creaturile făcute de Dumnezeu, ci este asemănător prin toate felurile numai Tatălui care L-a născut și nu este din nici o altă substanță sau esență, ci din Tatăl. Și lucrul acesta ni s-a părut că trebuie consimțit că a fost
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ca să nu primească o singură persoană, introduc mii! Îndepărtând pe Fiul, dau slujitorilor vrednicia de sfătuitori! Fac din cei care sunt robi împreună cu noi domni ai creării noastre. Omul când ajunge la desăvârșire este ridicat la vrednicia îngerilor. Dar care creatură poate fi egală Creatorului? Uită-te și la cuvintele care urmează: După chipul nostru (Fac. 1, 26). Ce spui în fața acestor cuvinte? Nu cumva unul și același este chipul lui Dumnezeu și al îngerilor? Că trebuie neapărat ca aceeași formă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]