7,252 matches
-
iar în septembrie, mutat la Școala Normală de Băieți din Brăila. Vine la București în 1922, devenind în 1929 titularul Catedrei de limba și literatura română la Liceul „Matei Basarab”, unde va funcționa până în 1951. Și-a început activitatea de cronicar literar la ziarul „Românul” din Arad, inaugurând rubrica „Săptămâna bibliografică”. Colaborează apoi la „Sburătorul”, „Cugetul românesc” și „Flacăra”. O fructuoasă etapă pregătitoare a viitoarelor „mențiuni critice” o constituie scrisul la „Buletinul cărții” (1923-1924). Foiletoanele sunt reunite în întâiul său volum
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea elogios-ceremonioasă și evită să-și exprime judecățile negative este eronată. Profesând un singular umanism estetic în epocă, și-a rostit observațiile cu „inima plină de toleranță și tandrețe”, cum spunea Tudor Vianu, cu grija de a
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
2001; O plimbare de dimineață pe strada Servandoni. O teorie a atitudinii critice, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Petraș, Panorama, 527-528; Nicoleta Cliveț, Debuturi în critică, VTRA, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Debutanți după stil nou, VTRA, 2002, 8-9; Al. Cistelecan, Trei cronicari (doi - în travesti), VTRA, 2002, 11-12. A.Tr.
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
Cluj, și, în același timp, ca redactor la revista „Tribuna” (1957-1988). Debutează cu poezie în „Tribuna Ardealului” (1942) și editorial, cu volumul Opinii despre poezie (1965). Activitatea cea mai intensă a depus-o în paginile „Tribunei”, fiind ani de zile cronicarul ei literar și responsabilul sectorului de critică literară. A mai colaborat la „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, la perioadice clujene îndeosebi, fiind rareori întâlnit în alte reviste, față de care avea o atitudine adesea polemică, generată de un excesiv orgoliu local (într-o
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
Poeți contemporani, București, 1978; Atitudini critice, București, 1983; Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, îngr. M. Ciurdariu, București, 1995. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Între Scylla și Charybda”, RL, 1972, 51; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Nicolae Manolescu, Cronicari literari, RL, 1975, 7; Culcer, Citind, 53-56; Nicolae Manolescu, Din nou despre poeți și critici, RL, 1979, 19; Gheorghe Grigurcu, Incredulul M. Nițescu, VR, 1979, 5; Al. Piru, „Poeți contemporani”, LCF, 1979, 29; Simuț, Diferența, 202-205; Ion Negoițescu, Criticul M.
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
epica în proză (basme), din lirică și din paramiologie, precedate de analize pertinente. SCRIERI: Structurile retorice ale liricii orale românești, Craiova, 1985; Folclor și literatură cultă, pref. Eugen Simion, Brașov, 1994. Ediții: Mihail Sadoveanu, Baltagul, pref. edit., București, 1994. Antologii: Cronicarii, București, 1995; Reflexe folclorice în literatura scrisă, București, 2000; Perenitatea textului literar, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Negreanu, O nouă carte consacrată liricii populare: „Structurile retorice ale liricii orale românești”, O, 1986, 17; Mihai Coman, Un nou val în etnologia
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
j. Olt), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Floarei și al lui Ilie Oprea, țărani. După școala generală urmată în localitatea natală (1957-1965), frecventează, la Cluj, Liceul „Gh. Barițiu” (1965-1969) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană (1969-1973). Redactor și cronicar literar la „Echinox” (1972-1974), debutează aici în 1972. Lucrează ca profesor în județul Mehedinți, muzeograf la Golești, metodist la Casa de Cultură din Pitești, asistent universitar la Institutul Pedagogic din Pitești și ca redactor la revista „Argeș”. Colaborează cu critică
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
a lui Mircea Ivănescu și „Provincia senzuală” a lui Ovidiu Genaru sunt tot atâtea ipostaze sau tot atâtea lumi imaginare, chip al esențelor, geografii spirituale cu „ieșirea în cer”. Culegerile Opera și autorul (2001) și Timpul lecturii (2002) ilustrează prestația cronicarului literar, în timp ce cărțile despre Al. Macedonski (1999), Ion D. Sârbu (2000) și V. Voiculescu (2003), pe aceea a eseistului pertinent și bine informat SCRIERI: Provinciile imaginare, Pitești, 1993; Al. Macedonski între romantism și simbolism, Cluj-Napoca, 1999; Ion D. Sârbu și
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
1993; Al. Macedonski între romantism și simbolism, Cluj-Napoca, 1999; Ion D. Sârbu și timpul romanului, Pitești, 2000; Literatura română postbelică, între impostură și adevăr (în colaborare cu Călin Vlasie), Pitești, 2000; Opera și autorul, Pitești, 2001; Timpul lecturii. Selecție de cronicar, Cluj-Napoca, 2002; Magicul în proza lui V. Voiculescu, Pitești, 2003; Literatura „Echinox”-ului, I, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Iraclie Porumbescu, Amintiri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1978. Repere bibliografice: George Muntean, O „restituire” aproximativă, RL, 1978, 27; Cornel Moraru, Criticul la prima sa
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
și carte veche al Bibliotecii. Va fi reprimit la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București și avansat conferențiar în 1969. În 1968 obținuse titlul de doctor în filologie cu teza Probleme de critică textuală în editarea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin. A predat limba română în străinătate, la Universitatea din Leipzig (1967-1969) și la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1971). „Umbrele” politice l-au împiedicat să ajungă profesor universitar. A fost pensionat în 1989. O. a
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
să ajungă profesor universitar. A fost pensionat în 1989. O. a fost un specialist eminent în istoria limbii române și în complicatele chestiuni de editare a textelor vechi. Lucrarea sa Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni (1973) a reprezentat un îndrumar pentru toți textologii prin rigurozitatea cu care sunt expuse metodele de cercetare potrivite pentru stabilirea versiunilor, pentru relațiile dintre copii și pentru transcrierea textelor. În Anexe O. editează cronica lui Grigore Ureche și De
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
În Anexe O. editează cronica lui Grigore Ureche și De neamul moldovenilor, scrierea lui Miron Costin. Aceeași acribie în critica de text o va aplica și în alte ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei (1967), Miron Costin, Opere alese (1967), Cronicari munteni (1970). În cercetarea Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”) (2002) sunt urmărite manuscrisele în succesiunea lor, cu diferențele (capabile să identifice versiunile, statutul și particularitățile
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
B. Cazacu), București, 1961; ed. 2, București, 1971; Introducere în filologia română. Orientări în tehnica cercetării științifice a limbii române (în colaborare cu Elena Barborică și Mirela Teodorescu), București, 1972; Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni, București, 1973; Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea - al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. Ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pref. edit., București, 1967; Miron Costin, Opere alese, pref.
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
XVII-lea - al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. Ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pref. edit., București, 1967; Miron Costin, Opere alese, pref. edit., București, 1967; ed. (Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor. Viiața lumii), București, 1996; Cronicari munteni, pref. edit., București, 1970; Scrisori către Ovid Densusianu, I-IV, București, 1979-1989 (în colaborare cu Ileana Vârtosu și Maria Rafailă); Herodot, Istorii, pref. edit., București, 1984 (în colaborare cu Lucia Șapcaliu). Repere bibliografice: Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 190; Șerban Cioculescu, „Scrisori
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
Germania istoria modernă și contemporană, dar, bolnav fiind, se întoarce în țară. Îl interesa în primul rând istoria Orientului, însă aria preocupărilor sale cuprinde și literatura, teatrul, muzica și arta plastică, etnografia, economia, filosofia. Studiile sale, Bibliografia cestiunii Orientului (1899), Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea (1899), Botanica populară (1900), Istoria României contimporane (1900), Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade (1901), sunt dovada unei erudiții care i-a adus prețuirea lui Titu Maiorescu și a lui N. Iorga
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
studiul Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade, supune ideile literare ale comparatistului român unui examen pătrunzător, deși nu întotdeauna obiectiv, reliefând tendințele dogmatice sau rigiditatea sistemului estetic teoretizat de acesta. Criticul a fost un activ și bine orientat cronicar teatral. Aprecia reprezentația dramatică în ansamblul ei, ca spectacol, dar nu neglija nici textul literar. Jocul actorilor, elementele tehnice ale interpretării, corespondența dintre personalitatea interpretului și rolul interpretat sunt cercetate cu minuție și competență. Accentul cade pe menirea socială, educativă
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
între parnasianism și simbolism. Este o poezie echilibrată, tinzând către exactitate prozodică, în care nostalgia plecărilor, a depărtărilor, a necunoscutului se îmbină cu vagi presimțiri și cu misterioase elanuri erotice. SCRIERI: Alexandru Obedenaru, București, 1891; Bibliografia cestiunii Orientului, București, 1899; Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea, București, 1899; Botanica populară, București, 1900; Istoria României contimporane, București, 1900; Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade, București, 1901. Repere bibliografice: Titu Maiorescu [Scrisoare către A. Philippide și S. Mehedinți], SDL, IX
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în scrierile cronicarilor, acestea derivă din polonezul oracya. Neologismul polonez a fost concurat în epoca influenței grecești de cuvântul encomion. De aici și cumulul de înțelesuri pe care îl capătă noțiunea, însemnând nu numai o. de nuntă, ci și o. de înmormântare. Sensul
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
de începătorul Mihai Codreanu. În O. se face loc și unor traduceri din lirica lui Ronsard, Millevoye, Lamartine, Schiller, Goethe, Petőfi, Baudelaire și Verlaine. Teatrului i se consacră un spațiu însemnat. Cronica dramatică are, de multe ori, observații ascuțite, dar cronicarii, Gh. Ghibănescu sau Steuerman-Rodion, se referă în primul rând la spectacole. Există și articole dedicate unor mari dramaturgi europeni (H. Ibsen, A. Strindberg, G. Hauptmann, D’Annunzio ș.a.). La O. colaborează și Mihail Sadoveanu, semnând cu inițiale, M. S. Cobuz
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
Daudet, Baudelaire, Verlaine, Pierre Delcourt, Edmondo de Amicis, Hermann Losch ș.a. Ultima serie a O. (1946-1951) numără între colaboratori pe Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, George Lesnea, Aurel G. Stino, G. Stati, C. Spiridonescu, Ion Istrati, Al. Ivan Ghilia, Darie Magheru. Cronicarii teatrali sunt acum G. Dem. Loghin și N. Barbu (cu pseudonimele Radu Noveanu, Radu Naumescu), în timp ce note și recenzii referitoare la literatura vremii publică Gh. Agavriloaie, Jacob Popper, Traian Țanea. Din Pușkin și S.I. Marșak tălmăcește George Lesnea, iar din
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
exact ceea ce gândea domnitorul sau reprezintă mai mult modul în care voia el să se prezinte pe sine în fața altora? Cu alte cuvinte, ne putem întreba dacă o asemenea declarație nu este distorsionată. Dacă declarația în cauză a fost făcută cronicarului, pentru a fi transmisă posterității, am putea considera că există o anumită probabilitate ca ea să nu reflecte ceea ce realmente avea domnitorul în minte, ci imaginea pe care el voia să o transmită „istoriei”. Deci o deformare oarecum conștientă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fost înclinați să accepte un statut mai independent al țării, puteau condiționa aceasta de schimbarea domnitorului cu unul mai de încredere. Dacă acesta a fost calculul făcut în mod real, este clar că el nu putea fi transmis posterității prin intermediul cronicarului. El nu putea fi declarat nici celor din jurul său. Probabil că domnitorul ar fi comunicat curții sale motivele prime, care să acrediteze ideea grijii față de destinele colective. Comprehensiunea se află aici în dificila situație de a delimita ceea ce exprimă în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor din spița cronicarilor, iar N. este cronica lui, prin care, păstrând proporțiile, îl precedă pe I. L. Caragiale. R.Z.
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
lung, al autorului, fixându-i obsesiile și identificând o voce originală în critica românească. Prin obiectul ei declarat, prima dintre aceste vârste pare orientată spre istoria literaturii. O ilustrează studiile consacrate lui Antim Ivireanul sau tehnicilor narative în scrierile unor cronicari moldoveni importanți - Grigore Ureche și Miron Costin. Dar, privind ceva mai de aproape, nimic nu demonstrează mai bine decât aceste două lucrări validitatea axiomei conform căreia doar unghiul de vedere creează obiectul. Sub scalpelul analistului, autorul Didahiilor devine cap de
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
Abordat din altă perspectivă, ca ilustrând „euforia noviciatului”, Antim Ivireanul reapare într-unul dintre capitolele volumului Figura spiritului creator. Același interes pentru destinul unor serii formale se prelungește în investigațiile despre manevrele narative în cronici. Sub lupă se află nu cronicarii ca niște cazuri în speță, ci însuși principiul epicului - nevoia de succesiune cronologică, deghizată în necesitate cauzală. În sistemul de repere al lui N. numele celor prin care se manifestă principiul în cauză rămân simple accidente conjuncturale. Întreprinderea hermeneutică își
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]