4,428 matches
-
este suficient] pentru eudaimonia, care este complet] f]r] a mai ad]uga alte ingrediente; c] este suficient], dar c] alte lucruri - noroc, bunuri materiale - pot s] favorizeze nivelul de eudaimonia pe care îl poate atinge o persoan]; și chiar dac] arete este cel mai important ingredient din eudaimonia, și alte lucruri sunt necesare. Prima poziție este cea a stoicilor, iar ultima este cea a lui Platon și Aristotel (pentru Platon, cel matur, o viat] bun] va include satisfacția moderat] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este contradicția. Deci, dac] o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este fals]. Similar, dac] Dumnezeu este omnipotent, atunci El poate s] fac] în așa fel încât furtul s] fie permis f]r] că acesta s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este fals]. Similar, dac] Dumnezeu este omnipotent, atunci El poate s] fac] în așa fel încât furtul s] fie permis f]r] că acesta s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar putea fi realizat ar fi dac] permisivitatea cerință și interdicția ar exista pur și simplu datorit] atitudinilor lui Dumnezeu. Altfel spus, dac] caracterul moral al unei acțiuni este consecința logic] imediat] a permisivit]ții, poruncii sau interdicției lui Dumnezeu. De fapt, Ockham era dispus s] permit] c] o mare parte din ceea ce noi consider]m a fi bine sau r]u este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doresc și binele altora; acțiunea repetat] spre acest ultim scop este virtutea. Exemple de acest fel ar fi afecțiunea parental] și bun]tatea fâț] de cei aflați în nevoie, virtuți care redau preocuparea natural] pentru bun]starea altora. Întrebarea era dac] toate virtuțile pot fi explicate astfel. Dreptatea este una dintre cele mai problematice virtuți, credea Hume. Unul dintre predecesorii s]i, Episcopul Butler (1692-1752) notă c] respectarea regulilor drept]ții nu aduce întotdeauna binele fie agentului, fie celorlați - s] lu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în special Francesco Suárez). Poziția lui Grotius nu era deci nou], dar era suficient de direct] pentru a capta atenția unui public mai larg: „Tot ceea ce am înf]țișat pan] aici s-ar putea întâmpla într-un anumit fel chiar dac] am fi de acord - ceea ce ar însemna s] înf]ptuim o mare nelegiuire - c] nu exist] Dumnezeu sau c] el nu poart] de loc de grij] treburilor lumești” (1625, Prolegomene). Grotius nu era un ateu, deci insistența să asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încerca s] revizuiasc] toate credințele morale, el nu este un sceptic din punct de vedere moral; de altfel, utilitarismul accept] existența bunurilor morale autentice. Diferența dintre cele dou] poziții se reduce deci la m]sura în care atributele naturii umane (dac] ele exist]) modeleaz] și constrâng deciziile morale. O teorie a bunurilor umane O astfel de abordare care prezint] în contrast teoriile dreptului natural cu alte teorii morale contemporane arăt], printre altele, c] o teorie a dreptului natural poate fi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tre o pluralitate de agenți f]r] a porni de la ceva specific legat de dorințele agenților sau de relațiile lor sociale? Principiile care nu pot servi unei pluralit]ți de agenți trebuie respinse: nici o maxim] nu poate fi principiu moral dac] nu este principiu moral pentru toți. Morală începe odat] cu respingerea principiilor care nu pot fi universalizate. Ideea este realizat] sub forma unui imperativ, numit de Kant „Imperativ Categoric” sau, măi general, Lege Moral] și care este redat astfel: „Acționeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a valorii morale. El este compatibil cu acțiunile f]cute din înclinație și care aduc, deci satisfacție. Dintr-un punct de vedere aparent, conflictul dintre datorie și înclinație este doar epistemologic; știm cu sigurant] c] action]m din datorie doar dac] lipsește înclinația. Din alte puncte de vedere, problema este mai profund] și conduce la acuzația mai grav] c] etică kantian] nu ofer] o explicație pntru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. 6) Nici o explicație pentru acțiunile incorecte din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o teorie preexistent] a obligațiilor și drepturilor naturale, unul dintre elementele ei fiind obligația de a-ți ține promisiunea (vezi capitolul 13, „Dreptul natural”). Acest tip de contractualism politic a fost abandonat în cursul secolului al XIX-lea. Fenomen inevitabil, dac] avem în vedere cele dou] defecte majore. În primul rând, nu a existat niciodat] un astfel de contract, iar în lipsa lui nici cet]tenii și nici guvern]mântul nu sunt obligați prin vreo promisiune. În consecinț], toate guvern]mintele existente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cei conduși. Dar o promisiune ipotetic] nu mai e o promisiune, din moment ce nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie nesemnificativ] din punct de vedere moral, dac] se încearc] identificarea unor promisiuni pur ipotetice. Chiar dac] presupunem c] apariția unui guvern]mânt s-a bazat pe un contract, cum justific]m obligația politic] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie nesemnificativ] din punct de vedere moral, dac] se încearc] identificarea unor promisiuni pur ipotetice. Chiar dac] presupunem c] apariția unui guvern]mânt s-a bazat pe un contract, cum justific]m obligația politic] a generațiilor care s-au n]scut pur și simplu sub acel guvern]mânt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drepturi divine sau de obligații naturale. De câte ori încerc]m s] identific]m valori morale obiective descoperim de fapt preferințe subiective ale indivizilor. Nu exist] deci scopuri bune sau rele în sine și nici mijloace bune sau rele în sine - chiar dac] asta presupune a face r]u altora. Totuși, deși a face r]u nu e greșit în sine, ar fi mai avantajos s] nu fac acest lucru în condițiile în care toți ceilalți nu îmi vor face r]u. O
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este c] oamenii sunt într-adev]r egali de la natur], ci c] morală este posibil] numai în m]sura în care ei ar fi așa. Fiecare are dreptul natural de a folosi orice mijloace disponibile; constrângerile morale vor ap]rea numai dac] indivizii dispun de puteri aproximativ egale. Doar în acest caz individul câștig] din protecția persoanei și propriet]ții sale mai mult decat pierde prin abținerea de la a-i folosi pe ceilalti că sclavi. Egalitatea nu este totuși suficient] deoarece inegalit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
satisfacția pe termen lung. De ce ar trebui că indivizii care posed] puteri superioare s] nu le foloseasc] în urm]rirea propriilor interese? Buchanan susține c] cei puternici îi vor trata pe ceilalti că egali din punct de vedere moral numai dac] ei sunt determinați „artificial” s] adere la „norme etice interne” (1975, pp. 175-176). Rawls invoc] argumentul „aderentei la norme etice interne”, ca, de exemplu, simțul drept]ții, pentru a explica rațiunea respect]rii obligațiilor morale. Susținând c] apelurile la normele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împotrivește nici drept]ții, c]ci, altfel, dreptatea nu ar mai fi expresia binelui.” (Hobbes, 1651, capitolul 15) Astfel, dac] accept]m versiunea mai liberal] a raționalismului etic - potrivit c]reia cerințele morale sunt justificate și pot fi acceptate numai dac] îndeplinirea lor nu încalc] principiile rațiunii - si versiunea similar] (ponderat]) a egoismului raționalist - conform c]reia un anumit comportament este rațional dac] va duce la îndeplinirea telului individual care este binele absolut - trebuie, prin urmare, s] accept]m și versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
versiunea mai liberal] a raționalismului etic - potrivit c]reia cerințele morale sunt justificate și pot fi acceptate numai dac] îndeplinirea lor nu încalc] principiile rațiunii - si versiunea similar] (ponderat]) a egoismului raționalist - conform c]reia un anumit comportament este rațional dac] va duce la îndeplinirea telului individual care este binele absolut - trebuie, prin urmare, s] accept]m și versiunea ponderat] a egoismului etic - cerințele morale sunt justificate și acceptabile doar dac] prin îndeplinirea lor, individul urm]rește binele s]u absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferit] de ascunderea adev]rului, deoarece minciunile sunt obligatoriu intenționate (pentru c] urm]resc s] însele, s] induc] în eroare), în timp ce nedezv]luirea adev]rului nu este intenționat] (pentru c] scopul nu este de a înșela). În sens mai larg, dac] noțiunea de intenție este explicat] în termeni de opțiune pentru mijloacele de atingere a scopului propus (de exemplu, r]ul f]cut cuiva este intenționat dac] a fost ales ca finalitate în sine sau ca mijloc de atingere a scopului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
apropierea de consecvențialism decât de deontologie. 3) Deși, dup] cum s-a observat, este esențial] restrângerea normelor deontologice precum și diferențierea acțiunilor permise (care au totuși urm]ri negative) de cele nepermise (constând în înf]ptuirea r]ului), r]mane incert dac] acest dublu obiectiv poate fi îndeplinit cu succes. Numeroși filosofi se declar] sceptici cu privire la posibilitatea de stabilire a unui criteriu clar, justificat și indubitabil de diferențiere a prejudiciului grav de cel superficial. Raționamentele lor fiind mult prea complexe, ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principala, dac] nu chiar singură responsabilitate a individului în calitatea sa de subiect moral, precum și convingerea c] st] în puterea omului s] aspire și s] reușeasc] acest lucru, cu condiția unui efort rezonabil și sincer. Putem fi siguri de succes dac] evit]m anumite lucruri precise și cunoscute înainte de a ne implică în anumite situații care presupun deliberare și acțiune. S] analiz]m constrângerea deontologic] legat] de minciun]. Este cât se poate de simpl] și de clar], cunoscut fiind faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la aeroport). Totuși, susține Ross, împotriva acestei balante a consecințelor vine faptul c] ați f]cut o promisiune. Ați putea simți c], în ciuda câștigului potențial în ceea ce privește consecințele, ar trebui s] respectați promisiunea f]cut]. Bineînțeles, nu ați simți la fel dac] beneficiul obținut prin inc]lcarea promisiunii ar fi mai mare, dar acest fapt nu demonstreaz] cu nimic c] opțiunea cea bun] ar fi aceea de a v] inc]lca promisiunea. Prin urmare se poate afirma c], desi consecințele viitoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fâț]. Nu putem spune dinainte care datorie prima facie relevant] va fi cea mai semnificativ] în situația cu care ne confrunt]m. Tot ce putem face este s] analiz]m circumstanțele și s] încerc]m s] ne d]m seama dac] este mai important s] ne respect]m promisiunea său s] îi conducem pe vecinii 2 și 3 la aeroport. Nu exist] nici o regul] care s] ne poat] ajuta în luarea acestei decizii. Prin urmare, o acțiune dat] poate fi privit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vom încerca s] ne d]m seama în ce parte înclin] balanța. Această reprezint], f]r] îndoial], o problem] pentru judecată noastr], conform lui Ross, iar teoria nu este cu nimic folositoare. Ea ne-ar putea fi de ajutor numai dac] am organiza datoriile prima facie în ordinea importanței, astfel încât s] știm dinainte c], de exemplu, întotdeauna este mai important s]-i ajut]m pe ceilalti decât s] respect]m promisiunile f]cute. Ins] nici o asemenea ordonare nu este în concordant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiu menționat se poate construi o situație care poate fi inc]lcat]. De exemplu, poate c] nu ar trebui s] furi, dar cineva a c]rui unic] surs] de hran] pentru familie este furtul ar trebui s] fure, mai ales dac] ar fură de la oameni bogați care tr]iesc în lux. Ar fi greșit că acea persoan] s] nu fure; cum ar putea acel om s] își văd] familia murind de foame în timp ce el își repet]: „Le-aș putea procura hran
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
strică soției mele seară, de a-i provoca nepl]ceri. Ross vrea s] sublinieze faptul c] am deja posibilitatea de a distinge între trei tipuri de considerente care, în acest caz, sunt importante. Primul este acela c] e mai bine dac] nu întârziem. Al doilea se refer] la faptul c] este mai bine s] nu mint în privința rochiei. Al treilea spune c] este mai bine s] nu provoc]m nepl]ceri celor apropiați. Toate aceste considerente se reg]sesc în situația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]