4,744 matches
-
a petrecut în anumite regiuni ale Ucrainei, partizanii au fost o amenințare reală pentru siguranța și viața civililor. Partizanii nu erau capabili să asigure protecția evreilor în fața măsurilor dure ale germenilor. Dacă bărbații evrei erau primiți fără reținere în rândurile detașamentelor de partizani, femeile, copii și bătrânii evrei nu erau primiți cu ușurință în rândurile insurgenților. Au exista mai multe grupuri eminamente evreiești, atât de partizani cât și grupuri formate din familii de refugiați, care au fost subordonate conducerii comuniste a
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
întinse, acțiunile partizanilor din spatele frontului au reușit să dezorganizeze fluxul de aprovizonare spre prima linie nazistă. În a doua parte a războiului, principalele operațiuni ale partizanilor au fost coordonate cu ofensivele sovietice. După eliberarea unor regiuni sovietice de sub ocupația germană, detașamentele de partizani care luptaseră în acele zone au fost absorbite de Armata Roșie. Partizanii au fost o forță importantă și numeroasă în timpul războiului. Surse sobietice afirmă că, dacă la începutul războiului activau cam 90.000 de partizani (sfârșitul anului 1941
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Ecaterina a II-a se interesa de bogățiile imperiului său, iar ideea unei cercetări complexe a răsărit în urma unei călătorii pe Volga de la Tveri până la Ulianovsk, anul 1767. Ea a poruncit să fie organizate expediții noi, ceea ce implica crearea unor detașamente în domeniul astronomiei și fizicii. Misiunea a șase detașamente astronomice consta în măsurarea paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și Soare. Expediția fizică era alcătuită din
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
său, iar ideea unei cercetări complexe a răsărit în urma unei călătorii pe Volga de la Tveri până la Ulianovsk, anul 1767. Ea a poruncit să fie organizate expediții noi, ceea ce implica crearea unor detașamente în domeniul astronomiei și fizicii. Misiunea a șase detașamente astronomice consta în măsurarea paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și Soare. Expediția fizică era alcătuită din cinci detașamente nu prea mari: trei în gubernia orenburgă
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
domeniul astronomiei și fizicii. Misiunea a șase detașamente astronomice consta în măsurarea paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și Soare. Expediția fizică era alcătuită din cinci detașamente nu prea mari: trei în gubernia orenburgă și două în Astrahan. Detașamentul principal era condus de Pallas, pe care l-au însoțit familia în drum. Începând cu 21 iunie 1768 și sfârșind cu 30 iunie 1774, primul detașament al expediție
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și Soare. Expediția fizică era alcătuită din cinci detașamente nu prea mari: trei în gubernia orenburgă și două în Astrahan. Detașamentul principal era condus de Pallas, pe care l-au însoțit familia în drum. Începând cu 21 iunie 1768 și sfârșind cu 30 iunie 1774, primul detașament al expediție în Orenburg a lui Pallas, în componența căruia intrau și căpitanul Nicolai
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
din cinci detașamente nu prea mari: trei în gubernia orenburgă și două în Astrahan. Detașamentul principal era condus de Pallas, pe care l-au însoțit familia în drum. Începând cu 21 iunie 1768 și sfârșind cu 30 iunie 1774, primul detașament al expediție în Orenburg a lui Pallas, în componența căruia intrau și căpitanul Nicolai Rîcikov, gimnaziștii Sokolov, Zuev și Anton Walter (doi dintre ei au devenit mai târziu academicieni), desenatorul Nicolai Dimitriev și împăietorul Pavel Șumskii, a vizitat guberniile centrale
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
Rîcikov, gimnaziștii Sokolov, Zuev și Anton Walter (doi dintre ei au devenit mai târziu academicieni), desenatorul Nicolai Dimitriev și împăietorul Pavel Șumskii, a vizitat guberniile centrale, în particular regiunea Volgăi, șesul Caspic, Uralul, Siberia vestică, Altaiul, Baikalul și Transbaikalul. Alte detașamente erau conduse de academicienii Johann Falck, Johann Georgi, Ivan Lipiohin (în gubernia Orenburg), Samuel Gmelin și Johann Anton Güldenstädt (în gubernia Astrahan). În carnetul de sarcini al lui Pallas se găseau următoarele: «A se cerceta proprietățile apelor, solurilor, modurile de
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
II-a au cuprins un teritoriu imens, aproape toată Rusia: de la Marea Barents la nord până la cele Neagră și Caspică (până la granița cu Persia) la sud și de la Marea Baltică (Riga) la vest până la Transbaikal la est (până la granița cu China). Detașamentul lui Pallas a trecut în primul an prin orașele Petersburg - Veliki Novgorod - Tveri - Klin - Moscova - Vladimir - Kasimov - Murom - Arzamas - Penza - Simbirsk - Samara - Stavropol (astăzi Toliatti) - Simbirsk. În următorii cinci ani el a fost și în Volga de Jos, Ural, Siberia
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
întâi comandant de pluton (1978-1982), apoi comandant de companie (1982-1986) și din 1986 șeful pregătirii de luptă la un regiment de tancuri și șeful Secției Instrucție în statul major al Armatei a 4-a. A îndeplinit funcția de comandant al Detașamentului român de legătură pentru spitalul militar de campanie din Mogadiscio (Somalia), în cadrul misiunii UNOSOM II (1995). În cadrul acestei misiuni, un număr de 268 de militari români lucrau într-un spital de campanie chiar lângă capitala Mogadiscio. În perioada mai 1996
Mircea Savu () [Corola-website/Science/311947_a_313276]
-
Teodorescu, comandantul militar al Caiptalei, se prezintă regelui și capătă ordine directe pentru izolarea comandamentelor germane. În 24 august 1944 Generalul Iosif Teodorescu comunică faptul că a ordonat ca unități din regimentul de gardă al „conducătorului” să fie înglobate în detașamentul ce păzea podul de la Băneasa și că această operație fusese terminată fără incidente sau defecțiuni. Arestat și condamnat, a supraviețuit închisorilor comuniste. Arestat la 4 ianuarie 1951, pentru evenimentele din februarie 1945, deoarece se căutau noi capete de acuzare pentru
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
lor surpându-se din cauza neîntreținerii lor. Forțele care au atacat Turtucaia erau reprezentate de aripa stângă a Armatei a III-a bulgare, formată din Divizia a IV-a Preslav-18 batalioane, Brigada I-a a Diviziei 1 Sofia - 8 batalioane - și detașamentul mixt al maiorului "von Hammerstein" (de puterea unei brigăzi) format din trei batalioane bulgare și unul german. La acestea se mai adăugau cinci escadroane de cavalerie, trei companii de mitraliere și cinci companii de geniști. Artileria de care dispuneau forțele
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
anii '30, Titus Gârbea a construit o casă în comuna respectivă. În perioada celui de-al doilea război mondial, colonelul Titus Gârbea a îndeplinit funcțiile de atașat militar la Berlin (1938-1940), atașat militar la Stockholm și Helsinki (1940-1942), șef al Detașamentului de legătură Gârbea cu Grupul de Armate Sud (1942-1943), comandant al Brigăzii 18 Artilerie (1943-1944). A fost înaintat în anul 1943 la gradul de general de brigadă (cu o stea). În martie 1944, Titus Gârbea este numit apoi în funcția
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
de 13 iunie 1990, conform jurnalului Armatei a II-a, Garnizoana București, la ora 15.45, președintele Ion Iliescu, i-a cerut prin telefon generalului Nicolae Șchiopu, care îl inlocuia pe șeful Marelui Stat Major, “să se intervină cu două detașamente de militari din unitățile Ministerului Apărării Naționale în sprijinul trupelor Ministerului de Interne aflate în Piața Universității”. Generalul Șchiopu i-a propus președintelui ca “MApN să nu intervină în Piața Universității și să întărească paza la Guvern și Televiziune”. Aceași
Nicolae Șchiopu () [Corola-website/Science/311368_a_312697]
-
transmis hotărârea președintelui tarii de a trimite pentru întărirea pazei câte 150 de militari la Palatul Victoriei și Televiziune, precum și 13 TAB-uri. De asemenea, a transmis comandantului Comandamentului Infanteriei și Tancuri, gen. col. Iulian Topliceanu, ca să trimită câte un detașament de către 400 de militari din B.98 Instrucție Pază Aeroportuară la Palatul Victoriei și Televiziune pentru a întări paza acestora". Generalul-maior Nicolae Șchiopu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 21 octombrie
Nicolae Șchiopu () [Corola-website/Science/311368_a_312697]
-
fost inițial „tribul de fierari” kavari ("szakralis kovacsok") zis „tarcanii” (pe ungurește "a kovácsok Tárkány törzse"), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada "honfoglalás"-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația maghiară, s-au suprapus peste "cozari" (hazarii?) o populație de un neam cu tarcanii și stabilita ulterior lor în zona
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Comandamentului Forțelor Terestre (2003-2004). Înecpând cu data de 1 decembrie 2004, generalul-maior dr. Teodor Frunzeti a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" - fosta Armată a 2-a. În această calitate, el a condus activitățile detașamentelor românești din teatrele de operații și a coordonat planificarea, organizarea și conducerea exercițiilor naționale și multinaționale.. La data de 15 martie 2006, este numit în funcția de director adjunct al Statului Major General. La data de 3 noiembrie 2006, generalul
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
Au postat santinele, ceea ce au făcut și aliații, menținându-și poziția până în ziua următoare. Ney i-a scris lui Napoleon: „Trupele pe care le-am depistat la Frasnes nu au luptat la Gossieles... Mâine, la ivirea zorilor, voi trimite un detașament de recunoaștere la Quatre Bras care, dacă va fi posibil, va ocupa această poziție deoarece cred că trupele din Nassau s-au retras...” Dimineața, pe la ora 05:00, generalul Perponcher a înlocuit Batalionul 2 din Regimentul 3 de Infanterie Nassau
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
în afară de infanteria de linie, Vânătorii Călare ai Gărzii, Lăncierii Gărzii și artileria ecvestră a Gărzii. O încercare din partea a două companii din Nassau de a avansa înspre Frasnes a fost de asemenea împiedicată. Artileria franceză ajunsese pe poziții și mari detașamente de trăgători făceau demonstrații de-a lungul frontului. La prânz, Batalionul 2 din Regimentul 3 Nassau l-a înlocuit pe cel din Regimentul 2, care a plecat să ia masa. La ora 06:00 a sosit prințul de Orania și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
regelui sârb supunere imediată amenințând că "își va instala tronul în mijlocul țării sârbilor". Ambele părți au făcut pregătiri minuțioase. Mihail și-a chemat în ajutor aliatul, pe Basarab I domnul Țării românești, care i-a trimis un corp semnificativ, precum și detașamente de oseți și tătari, un total de 3,000 de oameni. Armata lui Mihai era estimată de contemporani la 12,000 de oameni. Ștefan Uroš și-a întărit oastea suplimentând lefegiii spanioli și germani (circa 1,000 de soldați din
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
dramatic, astfel că, până seara, francezii au câștigat o victorie decisivă. Bătălia a început atunci când comandantul austriac, generalul Melas a lansat un atac concentrat asupra forțelor franceze ale Primului Consul Bonaparte. Acesta din urmă își divizase trupele, trimițând un puternic detașament sub comanda generalului Desaix pentru a repera forțele austriece, despre poziția cărora nu se știa anterior nimic. Astfel, atacul austriac este surprinzător și francezii sunt copleșiți numeric. Nici măcar șarja de cavalerie eroică a generalului Bessières nu poate opri atacul austriac
Bătălia de la Marengo () [Corola-website/Science/312826_a_314155]
-
generalul Stumme și-a deplasat forțele la nord de Monastir, pregătindu-le pentru forțarea graniței elene pe direcția Florina. O asemenea manevră amenința trupele grecești din Albania și pe cele ale „Forței W” din Edessa și Katerini cu încercuirea. În vreme ce detașamente puțin numerice asigurau securitatea corpului german de tancuri împotriva unui atac iugoslav dinspre centrul țării, Divizia a 9-a Panzer a înaintat spre vest pentru a face legătura cu italienii la granița albaneză. Divizia a 2-a Panzer a intrat
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
române, planul respins al generalului Ciupercă a fost adoptat și a dus la cucerirea Odesei. La 16 octombrie 1941, ora 10.30, patrule avansate ale Diviziei a 7-a de infanterie au intrat în Odesa, iar la ora 16.00 detașamentul Eftimiu a ocupat portul, marcând cucerirea orașului. Simultan, au intrat în oraș și trupe germane. Românii au vrut să-i schimbe numele orașului în „Antonescu”, iar guvernul sovietic a acordat Odesei titlul de „Oraș erou” decernat doar altor trei orașe
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
din armata regulată - au aruncat în aer clădirea comandamentului trupelor române din Odesa, omorând 16 ofițeri români, inclusiv pe comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină, din detașamentele militare germane care au însoțit trupele române. Militarii români nu au reușit să localizeze ascunzișurile partizanilor și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Masacrul a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, ca reacție spontană de răzbunare
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
îi băteau, în Upolzî dușmanii plecau târâș (din rusă "уползать" - a târî), iar în Kuk (din rusă "куковать" - a se plânge) aceștia se plângeau. Este și o altă versiune originei numelor acestor sate. Când au năvălit lituanienii, ei au înconjurat detașamentul slav lângă unul din sate. Noaptea, combatanții slavi au trimis iscoade care se identificau imitând sunetele cucului. Asta a dat numele satului - Kuk. Apoi, prin drumul descoperit de iscoade, combatanții au pătruns târâș la noua poziție (unde apoi a apărut
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]