4,421 matches
-
Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957, 12; I. Peltz, „Masacrul”, „Steagul roșu”, 1957, 4 aprilie; Carol Isac, Fanatism și utopie, „Orient-Expres” (Israel), 1997, 129; Geo Vasile, Cartea dezamăgirii de comunism, LCF, 1997, 42; Matthias Messmer, Braune und rote Diktatur in Rumänien, „Neue Zürcher Zeitung”, 1999, 24 noiembrie; Ute Grossmann, Zeuge des Terrors in braunem und rotem Gewand, „Frankfurter Rundschau”, 1999, 12 decembrie; William Totok, [Matei Gall], „Halbjahresschrift für
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu și populate de un popor pașnic, primitor, dar veșnic aplecat cu fruntea în pământ din cauza vicisitudinilor istoriei sale zbuciumate. Este destinul culturilor mici, angoasă pe care Emil Cioran o resimțea dureros și o deplângea cu dezamăgirea disperării, ceea ce nu l-a împiedicat să devină celebru prin nihilismul său. Cu toate acestea nu există domeniu al culturii și științei în care acest popor multimilenar să nuși fi făcut remarcată prezența prin contribuții nu rareori importante. Este și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Enciclopedică, Buc. 176). În același spirit, și cu forța argumentului bazat pe experiment, reușește, în 126, să înlăture din practica medicală legile lui Ambard și constanta ureo-secretorie ca inadecvate în evaluarea patologiei renale, una din numeroasele dovezi că în ciuda marii dezamăgiri pe care a încercat-o în 123 Paulescu continuă cu aceeași consecvență activitatea sa creatoare. Mistificări intenționate și răuvoitoare Nimeni nu contestă meritele lui Oskar Mincovski și ale lui Josef von Mering în odiseea descoperii hormonului antidiabetic, cercetători pe care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
februarie 122) un grup canadian de trist renume (Macleod, Banting, Best și Collip) publică primele rezultate însușindu-și tehnica și metodologia paulesciană, au aplicat-o în practică și chiar au obținut premiul Nobel pentru medicină în anul 123, spre marea dezamăgire a compatriotului nostru care în modestia sa considera epocala sa descoperire ca o «modestă contribuție la finisarea unui splendid edificiu științific». După o adevărată cruciadă postumă a recunoașterii priorității lui Paulescu în descoperirea insulinei, desfășurată în a doua jumătate a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru care Paulescu nu a ezitat să-și sacrifice poate un destin mai fericit pe alte meleaguri, în dorința mărturisită de a contribui la propășirea învățământului medical românesc și a climatului socio-cultural al țării sale. Încheie această schiță biografică cu dezamăgirea profundă a lui Paulescu după furtul intelectual realizat de către cei 4 canadieni (Banting, Macleod, Best și Collip) și obtuzitatea comunității științifice internaționale la dovezile clare pe care le prezintă în stabilirea adevărului. Cel mai consistent aspect al acestei părți este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a fost realizată de Banting în februarie 122, acțiune nejustificată din punctul de vedere al cutumelor impuse de introducere în terapeutică a unor medicamente noi și inexplicabil acceptată de colectivul medical al spitalului din Toronto. Partea a patra “Protestul și dezamăgirea lui Paulescu din 123 - 125” în care, într-o manieră patetică, pe deplin justificată, autorul descrie surprinderea totală și efectul devastator pe care l-a avut asupra savantului, știrea citită întâmplător în presa vremii că s¬a acordat premiul Nobel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dorința de a-și susține personal punctul de vedere trimite o comunicare congresului al XII-lea de Fiziologie de la Stokholm prezidat de Ariel Johansen, comunicare care i se refuză, lui care era unul din cei mai mari fiziologi ai timpului. Dezamăgirea savantului era totală în fața acestei detașări tacite și complice. Aflat singur în fața dezinteresului autorităților timpului, instituțiilor și comunității științifice internaționale, cu toată decepția pe care o trăiește, continuă să creadă în adevăr și dreptate, virtuți de care știința n-ar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că soluția pașnică ar putea veni odată cu Congresul PCR din 24-27 noiembrie 1989: acesta ar fi putut să fie prilejul unei debarcări, mai mult sau mai puțin deghizate, a lui Ceaușescu și al desemnării unei conduceri reformiste, "cu față umană". Dezamăgirea cumplită la vederea marelui spectacol de fidelitate necondiționată față de Cârmaciul reales la al 14-lea Congres, cu corolarul marelui miting popular care încheia această dezesperantă butaforie într-o capitală sufocată de măsurile polițienești fără precedent până și în acest oraș
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
urce în timp până în perioada interbelică), dar nu se grăbea să susțină lustrația, fiindcă se constituise de la bun început ca uniune a tuturor maghiarilor, și deci avea lustrabilii săi. Cumulate, iluziile care prezidaseă victoria CDR în alegeri au provocat o dezamăgire pe măsură în clipa în care Convenția a ajuns la putere. Visul unei victorii zdrobitoare nu voia să ia în considerare faptul că, în Parlament, CDR în întregul său nu controla decît ceva mai multe voturi decât PDSR, noul nume
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
radicale, instantanee și spectaculoase, dar din principiu neîncrezător față de statul cu care se înfruntaseră atâta vreme refuză să creadă că mai e ceva de negociat cu partidele aflate acum în opoziție, sau chiar cu partenerii de coaliție, și își clamează dezamăgirea cu tot atâta vehemență cu câtă se opusese FSN până atunci. În clipa chiar în care a constatat că exercițiul puterii nu era o asceză morală, că eroii săi erau cât se poate de umani, de fapt, și că, oricum
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a provocat o deziluzie generală, compensată doar superficial de vizita triumfală a președintelul Clinton la București și de lansarea Parteneriatului Strategic cu SUA, a cărui semnificație nu a fost clar sezisată de presă, și, în consecință, nici de opinia publică. Dezamăgirea în fața a ceea ce era perceput ca un eșec, mai ales în contrast cu nivelul de așteptare excesiv care precedase decizia din iulie 1997, se instalează subrepticios pentru a exploda în 1999. Atunci, declarația președintelui Constantinescu cu privire la caracterul "necesar și legitim" al intervenției
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Moment poetic (1997), Metafore românești în Basarabia (1998) ș.a. Studiile și articolele de istorie literară îi sunt găzduite în „Contrafort”, „Convorbiri literare”, „Basarabia” etc. Poezia sa este concentrată până la o esență aforistică, tratând tema singurătății și a iubirii neîmplinite, a dezamăgirii, a golului. Emilian Galaicu-Păun afirma că lirica scrisă de T. „face nedureros tranziția de la prozodia tradiționalistă la sensibilitatea modernă, restaurând în Basarabia cultul Euterpei”. Versul reflexiv, direct, fără dantelărie sentimentală și metaforică conferă relief spiritual poemelor: „vino să-ți dau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
de a plasa acțiunea într-un spațiu medieval și de a invita cititorii pe de o parte să participe la povestea nefericită a celor doi tineri, pe de altă parte să perceapă evenimentele în lumina unei viziuni <<filosofice>> care concepe dezamăgirea și trădarea ca inevitabile într o iubire romantică. Cei doi protagoniști, pe care îi descrie cu detașare, dar nutrind față de ei și o oarecare simpatie, diferă de cei întâlniți în opera lui Boccaccio, deoarece sunt mult mai tineri, neexperimentați și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
capului: spre umărul drept transmite simpatie, spre umărul stâng, exprimă scepticism, o atitudine critică; g) legănarea capului: poate exprima atât acordul, cât și dezacordul. Acest gest asociat cu ridicarea umerilor și cu coțurile gurii lăsate în jos semnalează indecizia sau dezamăgirea. Mișcările capului sunt însoțite adesea și de numeroase alte gesturi ale feței și mâinilor. De exemplu, dacă profesorul remarcă la elevi faptul că își înclină capul într-o parte, se apleacă înainte și își pun mâna pe bărbie ca semn
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cuiva de a minți, de a Înșela așteptările altora, Îi putem crea - printr-un act de trădare deliberată a intereselor lui de moment - o situație de puternică frustrare a Încrederii pe care ne-a acordat-o, sperînd astfel ca această dezamăgire pe care a trăit-o pe pielea lui să-l facă să-și dea seama ce Înseamnă să Înșeli Încrederea altora. * „Glorie celor Învinși.” (expresie latină) SÎnt multe exemple care demonstrează faptul că Înțelesul condiției de „a fi Învins” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
certitudine, cei care caută să-și procure plăceri cu orice preț, mai ales din cele senzuale, Își provoacă În mod inevitabil insatisfacții ulterioare, deoarece vor rămîne nu numai cu regretul constatării că au fost victima unor neînfrînări, ci și cu dezamăgirea realizării faptului că nu există plăceri care să nu fie trecătoare. * „Oamenii se nasc ignoranți, nu proști. Proști ajung datorită educației.” (Bertrand Russell) Evident nu datorită oricărei educații, ci aceleia care vrea să impună cu tot dinadinsul anumite tipare, anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spune că „obosește” și el, de la o vreme, lăsîndu-te să crezi că vei beneficia de el la infinit. Astfel, prins În mrejele lui te va trăda cînd te aștepți mai puțin și te va arunca În prăpastia celor mai crunte dezamăgiri. * „Oamenuii nu sînt Înșelați Întotdeauna pentru că sînt proști, ci adesea, numai pentru că sînt buni.” (B. Gracian) Într-adevăr, omul bun este vulnerabil, deoarece bunul său simț Îl face să se Încreadă În oameni. Însă e dureros să vezi că „sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Priviți-vă, Îi spuse el scoțînd de sub sutană un cap de mort, aceasta este oglinda dumneavoastră. A fost capul celei mai frumoase femei din Veneția. A fost ceea ce sînteți și Într-o zi Îi veți semăna Întocmaiă. Dar, spre marea dezamăgire a confesorului, prin această stratagemă doamna În cauză n-a fost cîștigată pentru penitență și cuvioșie. Dimpotrivă, fermecătoarea doamnă a găsit de cuviință să tragă o cu totul altă concluzie: s-a gîndit că dacă preafrumosul său chip va ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bunăvoință nimic altceva decît o dovadă de ipocrizie disimulată). * „CÎtă poezie Într-o lacrimă omenească.” (Petre Andrei) Este, de fapt poezia „timpului”, silit să se concentreze, de exemplu, În trăirea de-o clipă a unei mari bucurii, sau În trăirea dezamăgirii crunte a unei ipocrite promisiuni... * „Versurile mele au sensul care li se dă.” (Paul Valéry) Poate că este o exagerare, deoarece creația poetică, asemeni Întregii creații artistice, poartă totuși pecetea individualității psihologice și a crezului artistic al autorului respectiv. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de Balzac) „Devotamentul” este considerat cea mai nobilă trăsătură de caracter, deoarece el presupune capacitatea de a-ți găsi fericirea În fericirea altuia. În același timp, el este o formă a respectului față de sine, deoarece nu admite ca să fii cauza dezamăgirii celui care a manifestat, la un moment dat, Încredere În tine. * „Unele ființe primesc de la dragoste puterea de a-și strămuta eul lor În ființa iubită; iar dacă aceasta le este răpită, viața nu li se mai pare cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
alimentezi mereu cu o Încredere În tine Însuți, și să rămîi mereu credincios ție Însuți: acestea sînt sursele care Întrețin sentimentul valorii conștiinței tale, care te va face să rănești de fiecare dată, ca pasărea Phoenix, din jurul propriilor eșecuri și dezamăgiri. „ * „Mare lucru În viață este să fii simplu.” (G.B. Shaw) Adică neprețios În pretențiile față de sine: În felul acesta te prezinți lumii așa cum ești În realitate, și nu riști să treci drept ceea ce nu ești (și astfel să devii ridicol
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Este periculos să fii sincer, dacă nu ești și prost.” (G.B. Shaw) Negreșit că și „sinceritatea” - ca orice atitudine - trebuie să fie selectivă: o vom acorda doar celor care o merită, altfel, trebuie să ne asumăm riscul trăirii unor crunte dezamăgiri. * „Mi-i prieten Platon, dar mai prieten Îmi e adevărul.” (Aristotel) Dar Însuși Platon spusese: „Nu trebuie să se respecte omul mai mult decît adevărul”. * „Nu există ceva mai urît decît a afirma Înainte de a cunoaște.” (Cicero) Însă, pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării). * „Trăim printre alții, dar murim Înstrăinați.” (Wladyslaw Loran) În termeni strict psihologici, fiecare moare În felul său, adică Împreună cu Împlinirile și decepțiile lui. Cu cît fibra morală a propriei conștiințe este mai viguroasă, cu atît dezamăgirile cu privire la ceea ce ai fi vrut și la ceea ce ar fi trebuit să fii În viață vor fi mai mari. * „Oamenii Închid pe nebuni În case anume, ca să nu se confunde cu alții.” (N. Iorga) CÎnd nu putem evita considerarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
s-ar Închide” (Fr. Bacon); „Cruzimea naște cruzime, și blîndețea blîndețe. Copiii cărora nu li se arată dragoste, ajung să nu mai iubească” (H. Spencer). * „Fiecare preferă să fie mai bun pentru sine, decît pentru altul.” (Terențiu) De aici, și dezamăgirea lui Vauvenargues: „Orice sacrificiu le-am face oamenilor, nu le facem niciodată atît de bine cît cred ei că merită”. * „Esop spunea că fiecare din noi poartă două desăgi: una În față, cealaltă În spate; În cea din față punem
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Seneca) Afirmația aceasta surprinde, deoarece Întreaga „cunoaștere” ar suferi dacă nu ar exista dorință/motivație. Totuși - așa cum arată Emil Cioran - psihologia „dorinței” este dramatică prin ea Însăși: „Dorința neîmplinită e suferință, nu e plăcere decît În timpul Împlinirii ei, și e dezamăgire odată Împlinită”. * „Răbdarea este arta de a spera.” (Vauvenargues) Deși are calitatea de a acorda șanse, „răbdarea” nu trebuie totuși prelungită prea mult, pentru a nu deveni ridicolă; la fel, Încrezîndu-te doar În ea, Îți pierzi facultatea de a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]