4,692 matches
-
corpusului publicistic cu ajutorul DAT a oferit informații relevante privind direcțiile tematice ale publicațiilor și, implicit, concepțiile politice ale gazetarilor. O limită a programului a constituit-o eludarea aspectelor de ambiguitate semantică, care nu pot fi rezolvate fără raportare la contextul discursiv. Chiar dacă în cazul limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea mijloacelor de exprimare ale limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul greoi al publicisticii, caracterizat prin amestecul de vechi și nou
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic eminescian, ca sistem de semnificare/ resemnificare a evenimentelor politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar și ca reflecție a atitudinilor și opțiunilor politice ale jurnalistului, a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin raportare la discursul jurnalistic al epocii. Demersul semiotic a permis eludarea interpretărilor ideologice, pentru că, dincolo de afinitățile politice ale lui Eminescu, am fost interesați de modalitățile de semnificare ale limbajului eminescian, de structura și funcționalitatea semiozei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Universității din București, București. Rovența-Frumușani, Daniela, (1995), Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București. Rovența-Frumușani, Daniela, (2000), Argumentarea. Modele și strategii, Editura Bic ALL, București. Rovența-Frumușani, Daniela, (2004), Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, Editura Tritonic, București. Rovența-Frumușani, Daniela (coord.), (2009), Ipostaze discursive, Editura Universității din București, București. Russell, Bertrand, (2002), La connaissance humaine sa portée et ses limites, Traduction par Nadine Lavaud, Librairie Philosophique J. Vrin, Paris. Russell, Bertrand, (2002), Idealurile politice. Puterea, traducere de Sergiu Balan, Editura Antaios, Oradea. Sapir, Edward
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
á l'étude de la parole, Petite Bibliothèque Payot, Paris. Sarfati, Georges-Elia, (2002), Précis de pragmatique, Nathan, Paris. Saussure, Ferdinand de, (1998), Curs de lingvistică generală, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Editura Polirom, Iași. Sălăvăstru, Constantin, (2001), Critica raționalității discursive, Editura Polirom, Iași. Sălăvăstru, Constantin, (2003), Teoria și practica argumentării, Editura Polirom, Iași. Sălăvăstru, Constantin, (2009), Discursul puterii, Editura Tritonic, București. Sârghie, Anca, (2004), Din istoria presei românești, Techno Media, Sibiu. Scărlătescu, Doru, (1990), "Poezie și politică", în Cronica, p.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
from general to particular, from defining and characterizing the political language in general to describing Eminescu's political language, from the theoretical premises and definitions of the concepts to the development of an applied semiotics, from the taxonomy of the discursive manifestations in the political space to describing the parameters of Eminescu's semiosis. The exegetics of Eminescu's journalistic work have revealed, in time, the openings and limits that are still waiting for solutions from the interpreters. Assuming Eminescu's
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu's political language, as system of signification/ re-signification of the political events from the second half of the nineteenth century, but also as reflection of the journalist's attitudes and political options, facilitated the identification and the description of discursive mechanisms and strategies, highlighting the originality compared to the journalistic speech of the era. The semiotic approach allowed eluding the ideological interpretation, because beyond Eminescu's political affinities, we were interested in the ways of signification of Eminescu's language
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Bacău, 2004, p. 99. 63 Ibidem, p. 95. 64 V. în acest sens observațiile lui Jurgen Habermas, din lucrarea Cunoaștere și comunicare (1983). Potrivit lui Habermas, nu există cunoaștere care să nu fie generată de interese și, implicit, nu există manifestare discursivă care să nu poarte amprenta unei ideologii, a unor interese din partea locutorului. 65 Olivier Reboul, Langage et idéologie, PUF, Paris, 1980, p. 32. 66 Frédéric Bon, Les discours de la politique, Economica, Paris, 1991, p. 254. 67 Paul Bois, Paysans de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de țară. Patria suferindă lăsată în urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
Colecția ACADEMICA 101 Seria Filosofie Camelia Grădinaru este doctor în Filosofie din anul 2008, cu teza intitulată Discursul filosofic postmodern. Jean Baudrillard. Cadru didactic asociat la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (20052007), membru al Seminarului de Logică discursivă, Teoria argumentării și Retorică din cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a aceleiași universități, precum și redactor de carte. A semnat studii introductive, articole și recenzii în reviste de specialitate și dicționare. A tradus Yves Cattin, Marile noțiuni filosofice. Metafizică și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transpoliticul / 322 6.3. Seducție și retorică / 324 6.3.1. Legitimitatea seducției / 331 6.3.2. Seducție și minciună / 333 6.3.3. Seducție și manipulare / 334 6.3.4. Logica seducției / 335 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă /337 6.5. Seducție și deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Logica seducției / 335 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă /337 6.5. Seducție și deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? / 363 Bibliografie / 373 Abstract / 385 Résumé / 389 Cuvânt înainte Discursul postmodern: o ipostază emblematică Postmodernismul este, în filosofie ca și în toate domeniile unde poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că riscul acesta nu este o fatalitate. Atenția se centrează pe scriitură, una din ideile cvasiunanim împărtășite fiind aceea că postmodernismul ar fi în primul rând o chestiune de limbaj. Știut este, de altfel, că modalitățile de realizare și tehnicile discursive ale unui curent, oricare ar fi el, oferă "întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate". Autoarea procedează la descrierea anumitor aspecte ale postmodernismului, eliminând ideea de exhaustivitate în favoarea principiului selecției, aspectele analizate fiind cele recomandate de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
traduce de fapt necesitatea unei resuscitări -, paragrafele consacrate retoricii constituie o lungă și foarte oportună meditație asupra metaforei, de pildă, și totodată o explicație consistentă a privilegierii vechii discipline. Întrucât suntem preveniți că postmodernismul avea să fie studiat în cadrul producției discursive ceea ce înseamnă că în discurs trebuie căutate și găsite trăsăturile ce conferă identitate postmodernismului -, capitolul rezervat acestei chestiuni are o întindere considerabilă, este bine documentat, bibliografia consultată este de primă mână, constatare ce poate fi de altminteri generalizată la întregul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Europa, îl numim analiza discursului. Însăși definiția discursului elimină unele oscilații, unele criterii de definire, cel cantitativ, de pildă, prin transfrastic înțelegând transgresarea verbalului, manifestarea în extralingvistic, potrivit afirmației lui Benveniste: lingvisticul se sfârșește cu fraza. O manifestare lingvistică devine discursivă tocmai atunci când este purtătoare a mărcilor exteriorității, ale socialului, ceea ce este în spirit cert postmodern, contextul favorizând și faimoasele "jocuri de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două concepte fiind adesea confundate cu destulă dezinvoltură. Încheind acest capitol, Camelia Grădinaru se întreabă dacă există într-adevăr o specificitate discursivă postmodernă, concluzia fiind că "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine", întrucât "canonizarea sa este un demers cvasi-imposibil din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă". Asociindu-se opiniei exprimată de Domnul Profesor Constantin Sălăvăstru într-una
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Studiul de caz, Jean Baudrillard, este destinat să valideze rezultatele obținute în încercarea de a stabili, pe cât se poate de inatacabil, trăsăturile ce definesc discursivitatea postmodernă în filosofie, posibilitățile de extrapolare fiind evidente, având în vedere faptul că, la nivel discursiv, între unele dintre umanitățile contemporane nu prea poate fi vorba de existența unor bariere etanșe. După ce a demonstrat în mod, dacă nu chiar întotdeauna cu totul convingător, dar cu siguranță captivant prin abilitatea argumentării, că postmodernismul este un obiect epistemic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe toate planurile, așadar datorită puterii lui de adaptare și discursului său tipic postmodern, pe care l-a practicat și îmbogățit. Starea discursului și scriiturii baudrillardiene" de remarcat epitetele derivate din antroponime, cel mai spectaculos fiind acesta -, examinarea depășirii "normalului discursiv" prin activarea unor noțiuni ca seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre Baudrillard. Acesta a fost ales din motivele pe care tocmai le-am
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adică aspecte la care cineva caracterizat de o atât de puternică voință de schimbare nu putea să nu reacționeze. Toate acestea i-au furnizat temele lucrărilor sale consumul, schimbul simbolic, cultura, hiperrealitatea, mass-media, seducția, toate sunt examinate din perspectiva strategiilor discursive, rezultatele analizelor autorizând concluzia că avem de a face cu o ipostază exemplară a stilului postmodern de a scrie, despre care aflăm multe din cartea Cameliei Grădinaru și despre care aceasta ne poate spune încă multe lucruri pe care, cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
efectiv încântată de această carte în care am apreciat reculul obiectivant al autoarei față de un subiect care în niciun caz nu ne poate lăsa indiferenți, deoarece postmodernismul există și se confirmă progresiv în sectoare importante ale culturii, sensibilității, ale practicilor discursive, ale vieții sociale în general. După cum am apreciat și argumentele în favoarea acestui subiect ales ca temă de îndelungă reflecție, argumente care nu au căpătat decât rareori și într-o foarte discretă măsură o notă, să-i spunem, apologetică. Un text
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fac din acest fenomen unul demn de luat sub lupa analizei serioase. Preluându-l pe Ihab Hassan, este momentul să facem trecerea de la tratarea postmodernismului ca neologism sau clișeu la cercetarea atentă a textualității sale. Modurile de scriere și tehnicile discursive utilizate de către reprezentanții unui curent vor reprezenta întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate. Studiul își propune să descrie o serie de aspecte ale fenomenului postmodern, dar nu într-un mod exhaustiv, ci selectiv, alegându-le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din alte câmpuri teoretice (critică literară, literatură, sociologie, arte etc.). Un alt punct al analizei, fără a putea însă să fie elucidată complet relația mult disputată modernism postmodernism, constă în identificarea unui număr cât mai mare de strategii și procedee discursive care au fost asumate ca fiind reprezentative pentru postmodernism, deși unele dintre ele pot să nu fie deloc originale, sau chiar să aparțină altor curente, ca avangardei sau chiar modernismului. Astfel, va fi valorizat mai mult tipul de întrebări care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre el. În acest sens, postmodernismul va fi studiat în cadrul producerii de discursuri, pentru a putea extrage, pe de o parte, un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va fi studiat în cadrul producerii de discursuri, pentru a putea extrage, pe de o parte, un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]