5,812 matches
-
Autorul își asumă, după un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în relația cu textele ce alcătuiesc romanul. Însemnările refac o geografia unei neliniști suprarealiste - amoralul Gog își pune averea în slujba împlinirii celor mai nebunești dorințe, devorat de singurătate și dispreț față de semenii săi. Cu o înfățișare deplorabilă, spân și bizar, Gog călătorește din Cuba în America, apoi prin orașe din Europa, căutând să "descopere lumea" și să se "bucure de viață". Citește capodoperele literaturii universale, și descoperă că această artă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în hard. Cît despre interpretare, efect semantic, ea este lăsată celui care o folosește; ea se obține prin simpla desfășurare a regulilor limbajului artificial. Iată ce stabilesc Herbert Simon și confrații săi. Desigur că universul competenței este astfel desemnat, spre disprețul a ceea ce am putea numi "performanță", adică manifestări unice, ocazionale ale realizării sale. Imperativul vizibilului guvernează mașina: ideile sînt clare cu acest preț. Soarta Macintosh-ului ține de modul cum acesta a fost nu numai respectat, dar încă ingenios utilizat: WISIWIG
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
conversație, Manolescu, Paler, Dimiseanu și alți câțiva au Încercat, În cadrul Consiliului Uniunii, să protesteze față de degradarea tot mai fățișă a vieții literare organizate, lucru față de care - și cu ajutorul voit sau ne-voit al președintelui Uniunea Scriitorilor - forurile politice, cu un dispreț calm și desăvârșit, au interzis pur și simplu, mai bine de patru ani, reunirea acestui Consiliu, for de conducere al Uniunii. De altfel, după 1985, an În care expira mandatul președintelui și al organelor de conducere, partidul n-a mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
artelor europene au fost nu numai cunoscuți, stimați și urmăriți de un public mai mult sau mai puțin larg, dar Înșiși șefii de state și potentații vremii le-au făcut curte și le-au făcut loc la masa lor, În ciuda disprețului și a indiferenței arogante cu care erau Întâmpinați, În acele vremuri, cei ce „veneau de jos”, din straturile inferioare ale societății!...Ă Evident, aș putea să Înșir și alte precepte morale valabile și necesare În lumea care tălzuiește dincolo de zidurile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ai „vremurilor noi”. Sigur, a fost probabil și atracția Parisului cea care m-a Îndepărtat de Germania, centrul magnetic al scriitorilor români Începând cu pașoptiștii, dar... un nu-știu-ce provincial mă dezorienta pur și simplu În atmosfera literară germană!... Poate și disprețul prost disimulat față de un scriitor venit dintr-o zonă marginală, neprestigioasă a Europei, aflat mereu Într-un clar dezavantaj Înainte de a deschide gura sau de a produce un text, față de scriitorii care soseau din zonele de amplu prestigiu ale Globului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Titus Popovici, imitând, la douzeci și ceva de ani, excelent „schema” și „scriitura” rebreanistă, a produs două romane care au avut un uriaș succes - decenii la rând, În manualele școlare! - și pentru că „aplicau” mizerabilele comandamente ale stalinismului cultural și politic - disprețul și ura față de țăranul gospodar și față de intelectual! Faptul că „forța sa creatoare” s-a oprit la treizeci de ani e un semn indubitabil al „talentului imitației” și de oportunism evident al lui T.P., dar criticii serioși, precum Crohmălniceanu, D.
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cohorte de scriitori realiști ai secolului al XIX-lea și XX, rus, francez și român. Cele două categorii „atipice” provoacă Însă, În general, un fenomen de respingere instinctivă, dar și - modificat și augmentat de educație - de teamă față de nebuni și dispreț față de proști. Meritul marilor scriitori a fost de a relativiza cele două reacții, În aparență contradictorii, dar care, la o privire mai atentă, se „amestecă”. Astfel, nu de puține ori, ne este teamă și de proști („Proști, dar mulți” cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fost de a relativiza cele două reacții, În aparență contradictorii, dar care, la o privire mai atentă, se „amestecă”. Astfel, nu de puține ori, ne este teamă și de proști („Proști, dar mulți” cum o spune Lăpușneanu!Ă sau avem dispreț și față de nebuni. Sunt aceste două reacții forme de apărare? Și, dacă ne apărăm „de ei” - o reacție falsă, exagerată, ei sunt un real pericol deoarece n-au avut „abilitatea”, ca și noi, În timp, să se organizeze și să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o armonie la fel de bună ca oricare alta. Deoarece „nici fericirea și nici perfecțiunea nu sunt din lumea aceasta”, spune psalmistul sau scepticul de profesie. Dar, după cum se poate bănui, având o fire complicată și artificioasă, am ocolit totdeauna cu un dispreț afișat profețiile „pe bandă rulantă” precum ghicitul În palmă, În cărți, În bobi, În cafea, În zodii, ghicitul robotizat, În bule de cristal etc., părându-mi-se excesiv de simple, de „mecanizate”, dar mai ales deoarece Între „mine” și „misterul existenței
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sub denumirea de Daimon la Socrate, sofistul, cel care „poseda adevărul” și pentru care, pentru „vina” de a-l invoca, neglijând zeii protocolari ai polisului, Înțeleptul a fost condamnat să bea cucută. (O altă primă alegere a „destinului individual” În „disprețul” celui „public”, care, În vremea sa, În secolul IV Î.Cr., ca și azi, era mai mult decât o lege, era o fatalitate, un fel de blestem și o revoltă - un semn de „autoexil” voluntar, blamabil În cel mai Înalt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să facă eforturi disproporționate pentru a presta servicii și o muncă la nivelul standardelor Înalte „de acolo”; mereu „zâmbind”, afectând o bună stare fizică și morală pozitivă, răspunzând astfel bunăvoinței „gazdelor sale”, extrem de atente la orice fenomen de ingratitudine, de dispreț sau nemulțumire cât de vagă la orice ține de ordinea lucrurilor din „noua patrie”. Dar, spre surpriza mea tot mai iritată, mai neliniștită, eu - Împreună cu cohorta „cârjelor” mele sentimentale și raționale, reflexele mele ideatice, ideea mea despre libertate și artă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sublimului - din natură și din artă. Această „teamă, emoție excesivă” față de cineva Înzestrat cu harul rar al creației este, după părerea mea, și un semn indubitabil al propriei chemări. Și, când aud azi vreun tinerel scriitor manifestând un fel de dispreț relaxat față de opere sau chiar față de indivizi care au creat astfel de opere de neegalat, mă edific iute asupra „chemării” reale a acestuia, asupra șanselor sale reale ca el Însuși, În timp, să devină un scriitor autentic. Și-apoi... revenind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu greu și aproape miraculos, ajuns În vârful piramidei sociale, mi-am dat singur, cum se spune, un bobârnac interior și m-am trezit din nou la poalele ei: din nou un paria, un lepros social, un dizgrațiat, privit cu dispreț de puternicii zilei și cu un alt dispreț, abia mascat, de cei din jur. Și e la fel de adevărat că, În anii ce au urmat demisiei mele, care mi-a adus În viața literară și socială atâtea dezagremente, eu - unul dintre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
piramidei sociale, mi-am dat singur, cum se spune, un bobârnac interior și m-am trezit din nou la poalele ei: din nou un paria, un lepros social, un dizgrațiat, privit cu dispreț de puternicii zilei și cu un alt dispreț, abia mascat, de cei din jur. Și e la fel de adevărat că, În anii ce au urmat demisiei mele, care mi-a adus În viața literară și socială atâtea dezagremente, eu - unul dintre eurile mele, cel „lucid, burghez, adult etc.” - am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o are țara noastră În ochii occidentalilor și a presei lor - În timp ce Ungurii și Cehii, par exemple, sunt purtați pe brațe, aproape orice ar face! - sau, și mai ciudat, aproape grotesc, cum Întâlnim nu numai nemulțumirea, uneori de-a dreptul disprețul unor concetățeni exilați de nu prea multă vreme, două-trei decenii, care ne judecă mai abitir decât străinii!: „Românii sunt toți niște hoți, niște corupți, Îi auzi spunând, eu nu mă mai Întorc În România câte zile oi avea!!...” și altele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zugrăvită pe unele fețe ale colegilor mei, ale unor inși din medii diverse: apatia, acel „gol” În care se putea cuibări orice, oricine, viciul, depresia profundă, alcoolismul, cinismul ordinar și veșnic schimbător, ura și frica de străin, ura și aparentul dispreț pentru cel mai presus de tine În hărnicie, cinste sau demnitate, resentimentul, În esență, boală afundă umană care ne Îndeamnă să ne folosim nu de propriile calități, de propria voință, ci de a ne urca pe spatele celor care ni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Cioran s-a Închis În sine iremediabil, „ejectând” apoi, cu intermitențe, texte-metafore, texte-alegorii, texte-capcană, texte Încifrate. Vai de cei care se grăbesc a le interpreta la „primul nivel”, cum o spuneam; astfel, pentru a da un unic exemplu, „ura sau disprețul său față de origini, față de Români”!, eu am interpretat-o de la Început, de la primele lecturi nu ca pe un sarcasm necruțător și brutal față de țara și strămoșii săi, ci invers, ca pe o ironie, nici măcar foarte subtilă, la adresa lectorilor săi francezi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune și un inconfort care uneori seamănă cu ura față de existență - cea proprie, dar și cea generală, a noastră! -, o ură, o scârbă, un dispreț față de valorile care se nasc din această existență, toate exprimate cu o vigoare postadolescentină unică În secolul În care a trăit „eroul” și autorul nostru. Secol „obișnuit” a fi molestat, „călcat În picioare” de răzvrătiții carbonari sau anarhiști de ultimă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul Gulliver a trăit acea umilință și spaimă de a fi ridicat În sus, În Înalturi, de o mână gigantă, contemplat ca o insectă sau aruncat, cu un dispreț binevoitor, pe o pajiște vecină!... Dar exilul, din sublim, pedagog și inamic, poate deveni și părinte; unul aspru, fără Îndoială, unul dintre acei părinți aspri, aproape dispăruți În societățile liberale, pro-americane, de azi, care ne iubește fără să ne-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dintr-o aversiune gregară față de poporul român și cultura acestuia, specifică celor veniți în Țările Române ca pe un pământ al făgăduinței și care n-au făcut nici un efort de integrare în ritmurile culturii naționale, ci au tratat-o cu dispreț "cosmopolit", cu aerul de privilegiați ai sorții. Așa au procedat fanarioții în Muntenia și Moldova, rusofonii în Basarabia, ungurii în Transilvania. Bineînțeles că batjocora la adresa românilor a fost întotdeauna mascată de principii frumoase, ca democrația, drepturile omului, internaționalismul etc. care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
talent au unii demolatori de a se plasa în afara culturii pe care ar trebui s-o servească. Acești apatrizi intelectuali, precum Constanța, și mai sunt și alții, între care marele arivist Manolescu, care tocmai a fost primit în Academie pentru disprețul față de opera lui Eminescu, sunt fenomene de disoluție clară, pe care o susțin în numele unei așa-zise transparențe sau demitizări care țintește doar temeliile, nicidecum mofturile culturale de import. Căci nu am citit nici un rând scris de acești autori, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi de obârșie... bulgară, orientală, armeană, suedeză, sârbă!): "copil al unei rase nobile și bătrâne" (În Nirvana), get-beget românești. Și, în fond, "românitatea nu este o categoric biologico-etnică, ci una spirituală", adaugă Theodor Codreanu. Cel care a fost acuzat de dispreț față de români, "ultimul ocupant fanariot", scrie cea mai curată limbă română, oferă opere de căpătâi literaturii române, semnează pamfletul pomenit Un patriot român. Ceea ce a ironizat el a fost demagogia patriotardă, românismul de paradă, pe care și Eminescu le-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rapace, violent, intolerant, xenofob, laș, retractil, abulic ș.a.m.d.). Exemplele lui Patapievici sunt, în mare parte, reale, dar adevărurile la care ajunge sunt rezultatul unor generalizări forțate și tendențioase ale unor cazuri particulare (Th. Codreanu). Pentru a măsura corect disprețul profund asupra românismului din partea geniului gederist, e suficient să vă prezentăm originala etnogeneză a neamului nostru în viziunea acestuia: "etnia noastră s-a născut din urina dacică peste care s-au îmbulzit alte urine: romană, slavă, turcă etc." (Politice, p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Citesc și parcă văd, dincoace de Prut, dublura lui H.-R. Patapievici, clona aceleiași ideologii a haosului, împătimitul de teorii anarhiste (cu faimosul corolar autohton "teoria moldovenismului"), eminența cenușie a Partidului Comuniștilor de la Chișinău, Mark Tkaciuk. Aceeași ură și același dispreț suveran regăsesc la amândoi, laolaltă cu aceeași râvnă de a se ține strâns de buca puterii. Din oportunism, dar și din știința că puterea asociată cu haosul este o mare prăpastie pretutindeni unde se confirmă o consistență ontologică. De aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
serviciului de informații ungar, care a adunat știri din statele vecine și le-a transmis în toată lumea, ca bază a revizionismului și atragerea de noi simpatizanți la obiectivul urmărit. Efectele acestor știri subversive au creat în România „ură, dezgust și dispreț” în rândurile minoritarilor față de autorități, iar în afara țării am fost prezentați drept un popor „incult și sălbatic”, alături de Cehoslovacia și Iugoslavia. Materialele provenite de la corespondenții de presă din spațiu trebuiau să fie exclusiv „de natură detrimentală” politicii interne și externe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]