4,691 matches
-
(n. 12 februarie 1862 - d. 19 octombrie 1929) a fost dramaturg și om de teatru român, fiul doctorului Carol Davila. A debutat cu poezii. Capodopera lui este drama istorică în versuri „Vlaicu Vodă” (1902) capitol dintr-o proiectată trilogie, „Mirciada”, una dintre operele de bază ale repertoriului dramatic românesc. În ea
Alexandru Davila () [Corola-website/Science/305785_a_307114]
-
cartierul a intrat într-un con de umbră, iar Gara Ițcani, deși este monument istoric, se află într-o stare destul de avansată de degradare, numărul de trenuri ce tranzitează această stație reducându-se, iar multe dintre spațiile clădirii fiind abandonate. Dramaturgul și prozatorul Mircea Radu Iacoban (n. 1940, Iași) a copilărit în Ițcani.
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
umor politic Papagalul. A debutat în 1972, în revista școlară Mărturisiri literare, sub coordonarea profesorilor Nicolae Cherciu și Simion Părăian. Debutul editorial, în 1985, cu volumul de aforisme Oaze de nisip, publicat la Editura Litera din București. A debutat ca dramaturg în 1993 cu comedia Hoțul cinstit, pe scena Teatrului Dramatic din Petroșani. A publicat treizeci de volume de eseuri, poezie, teatru, traduceri. O largă popularitate au câștigat aforismele sale, fiind și apreciate de mari personalități și președinți de state. A
Valeriu Butulescu () [Corola-website/Science/305464_a_306793]
-
Zilele din Urmă în Brazilia și a absolvit Brigham Young University și University of Utah. In momentul de față el trăiește in Greensboro, Carolina de Nord, cu soția lui Kristine, fiind tatăl a cinci copii: Geoffrey (și el scriitor), Emily (dramaturg, a transpus pe scenă nuvela A Sepulcher of Songs), Charlie Ben (decedat), Zina Margaret și Erin Louisa (decedată). Pe lângă activitatea sa de scriitor SF, Card este un critic, scriitor politic și orator. Este un susținător al lui George W. Bush
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
1890-1912) - mort de tânăr ca urmare a unui accident în Munții Bucegi; Elena (1891-1976) - publică o serie de articole de orientare socialistă în mai multe ziare locale în perioada 1914-1916, măritată cu avocatul Virgiliu Slăvescu; George (1892-1952) - medic, poet și dramaturg, căsătorit cu Alice Focșeneanu.
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
(n. 13 august 1940, satul Chițcani, județul interbelic Orhei (azi, în raionul Telenești) - d. 25 aprilie 2016, Chișinău ) a fost om de litere, dramaturg, poet, scenarist de film, traducător și scriitor român, membru al "Uniunii Scriitorilor din Moldova" și al "Uniunii Scriitorilor din România". s-a născut la data de 13 august 1940 în satul Chițcani, județul interbelic Orhei (azi, raionul Telenești). A urmat
Nicolae Esinencu () [Corola-website/Science/299994_a_301323]
-
Filele de acatist" (1976), "Acțiunea catolicismului în România interbelică" (1992) penultima lucrare, "Cartea deschisă a Împărăției", o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din experiența sa. În anul 2008 a publicat un volum de memorii. Vorbind de activitatea sa de dramaturg, trebuie să menționăm dramele: "Miorița" (1966); "Meșterul Manole" (1968); "Du-te vreme, vino, vreme!" (1969); "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii-1969); "Steaua Zimbrului" (1971); "Poeme cu măști" (1972). Acestea au fost puse în scenă de o serie de teatre ale
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Teatrul Național din Cernăuți pentru a-și câștiga traiul. Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia "Musca spaniolă", scrisă de vienezii Arnold și Bach, și adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător. În urma succesului obținut la public, este angajat ca actor la Teatrul Național
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
succes răsunător. În urma succesului obținut la public, este angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. La Cernăuți, Grigore Vasiliu cucerește simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul și omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuie în piesa „Amanetul” de Holberg. Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți a trecut prin nu mai puțin de șapte tentative nereușite. Motivul pentru care a fost admis cu
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
piesele regizate de către Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Acest teatru își ținea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj al Bulevardului Elisabeta din București; teatrul fusese înființat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Mușatescu și avea să-și continue activitatea până în anul 1940. Printre piesele cele mai importante în care a jucat se numără: "Vârcolacul", "Micul Weber" de Arnold si Bach, "Otto Elefantul" de Arnold și Bach, "Arde nevastă-mea" de A
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
Părintele cățeilor" de Glinger și Taussig, "Împăratul" de Luigi Bonelli etc. Din această perioadă își trage și porecla, transformată mai târziu în supranume, "Birlic", care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcționar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni. Cu rolul titular din farsa "Birlic", tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
Vasilache în filmul "Bing-Bang" (care s-a păstrat și azi), apoi în "Doamna de la etajul II" (1937) (în regia lui Dezideriu Major), alături de Maud Mary, Mihai Popescu și Mișu Fotino (film pierdut, dar există câteva fotografii care ni-l prezintă). Dramaturgul George Ciprian îi oferă rolul lui Chirică din piesa sa "Omul cu mârțoaga". A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu Angela Mateescu, apoi cu Valeria Nanci, dar nu a avut copii. Datorită talentului artistic Grigore Vasiliu Birlic a
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
de o intonație inimitabilă. A jucat în peste 25 de filme, într-o perioadă în care numărul realizărilor cinematografice era redus. Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără: A interpretat un număr de 13 personaje din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Amintim rolurile: Crăcănel și Candidatul în "D-ale carnavalului", Spiridon și Rică Venturiano în "O noapte furtunoasă", Brânzovenescu și Dandanache în "O scrisoare pierdută", Coana Efimița în "Conu Leonida față cu reacțiunea", Lefter Popescu în "Două loturi
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
("Bréda Ferenc") (n. 20 februarie 1956, Deva, județul Hunedoara) este un eseist, poet, critic literar, traducător, dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După terminarea liceului la Deva, devine student la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, la secția maghiară-franceză. Între 1977 și 1979 este redactor responsabil al paginilor în limba maghiară la revista studențească
François Bréda () [Corola-website/Science/313224_a_314553]
-
sau Șolom Aleihem (în , în ) în ) (n. 2 martie 1859 la Periaslav, actualmente Ucraina - d. 13 mai 1916 la New York, SUA) a fost pseudonimul scriitorului, dramaturgului și publicistului evreu rus de limbă idiș Șolom Nahumovici Rabinovici, autor de romane, nuvele, piese de teatru și cel dintâi care a scris literatură pentru copii. A zugrăvit cu realism, ironie fină și compasiune viața „oamenilor mici” (în ), lumea evreilor
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
e prima dintre cele patru mari piese ale dramaturgului rus Anton Pavlovici Cehov. Piesa a fost scrisă în 1895 și a fost pentru prima dată pusă în scenă în 1896. Textul dramatizează conflictul romantic și artistic născut între 4 personaje: ingenua Nina, autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator
Pescărușul () [Corola-website/Science/314726_a_316055]
-
nu va mai scrie deloc piese. Când susținătorii l-au asigurat că reprezentațiile ulterioare au avut un succes mai mare, Cehov a presupus că aceștia erau doar amabili. "Pescărușul" l-a impresionat atât de mult pe prietenul lui, Vladimir Nemirovici-Dancenko dramaturg și el, încât a afirmat că Cehov ar fi trebuit să câștige el însuși premiul Griboyedov acordat lui în acel an. Producția de la Tetrul de Arte din Moscova Nemirovich a depășit refuzul lui Cehov de a permite montarea piesei în
Pescărușul () [Corola-website/Science/314726_a_316055]
-
(n. 1942 - d. 2001)(Muḥammad Zafzaf, Zefzaf, Zifzaf) s-a născut la Souk Larbaa El Gharb în Maroc, a fost un romancier, poet și dramaturg marocan de limbă arabă. A trăit o viață dedicată literaturii, a făcut studii de filozofie pentru ca apoi să fie profesor și bibliotecar fără a-și neglija niciodată pasiunea pentru literatură. A trăit o viață simplă, în mijlolcul oamenilor simpli care
Mohamed Zafzaf () [Corola-website/Science/313576_a_314905]
-
Bădăranii este un film de comedie românesc din 1960, regizat de Sică Alexandrescu și Gheorghe Naghi. El este o adaptare cinematografică a spectacolului de la Teatrul Național Ion Luca Caragiale din București cu piesa de teatru omonimă (1760) a dramaturgului italian Carlo Goldoni. Acțiunea filmului se petrece în Veneția de la mijlocul secolului al XVIII-lea, după terminarea Carnavalului. Negustorul Lunardo Cròzzola (Alexandru Giugaru) își anunță soția Margherita (Cella Dima) și fiica Lucietta (Sanda Toma) că a invitat în acea seară
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
și cu soțiile, chemându-l și pe Riccardo. Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București a primit la închiderea stagiunii 1956-1957 o invitație de a participa la Festivalul Carlo Goldoni de la Veneția, organizat pentru a celebra 250 de ani de la nașterea dramaturgului italian Carlo Goldoni (1707-1793). Repertoriul teatrului bucureștean nu conținea însă nicio piesă a lui Goldoni și pentru a nu rata invitația la festival, regizorul Sică Alexandrescu (1896-1973) a propus pregătirea comediei "Bădăranii" în traducerea lui Ion Iancovescu; piesa fusese jucată
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
s-a realizat în 1960 și o adaptare cinematografică a spectacolului. Filmul a fost realizat după spectacolul Teatrului Național „I.L. Caragiale” , prelucrat în variantă românească și pus în scenă de Sică Alexandrescu, artist al poporului. Autorii adaptării cinematografice au fost dramaturgul Mircea Ștefănescu și regizorul Sică Alexandrescu. Regizorii filmului au fost Sică Alexandrescu și Gheorghe Nagy, iar regizorul secund Geta Doina Tarnavschi. Filmul a fost turnat în studiourile cinematografice de la Buftea. S-a filmat vara, pe o căldură sufocantă, când nu
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
(n. 28 noiembrie 1942, Mizoci, Ucraina, d. 19 aprilie 1988, Varșovia, Polonia) a fost un poet, dramaturg, satiric și cântăreț polonez. s-a născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său era origine evreiască, însă a reușit să evite represiunile din partea naziștilor. După război, familia Kofta a fost forțată să se mute în Polonia Centrală
Jonasz Kofta () [Corola-website/Science/313646_a_314975]
-
în pictură a început din 1905 cu grupul Die Brücke (Podul) din Dresden, răspândindu-se mai târziu și în Berlin, și Der Blaue Reiter (Călărețul albastru) în München din 1911. Teatrul de asemenea a făcut parte din mișcare expresionistă , datorită dramaturgilor precum Georg Kaiser și Ernst Toller influențați de Frank Wedekind în legătură cu ce putea fi arătat pe scenă. Cinmaul expresionist german e cea mai cunoscută parte a mișcării. În timpul reclădirii de după Primul Război Mondial, industria germană de filme era foarte productivă
Expresionismul german () [Corola-website/Science/314055_a_315384]
-
este o piesă de teatru din 1879 a dramaturgului norvegian Henrik Ibsen. Piesa a fost scrisă cât timp dramaturgul se afla la Roma și Amalfi, în Italia, într-o vreme în care Europa era cuprinsă de revoluții. O prespectivă modernă asupra literaturii atât epice, cât și dramatice apărea, provocând
O casă de păpuși () [Corola-website/Science/314110_a_315439]
-
este o piesă de teatru din 1879 a dramaturgului norvegian Henrik Ibsen. Piesa a fost scrisă cât timp dramaturgul se afla la Roma și Amalfi, în Italia, într-o vreme în care Europa era cuprinsă de revoluții. O prespectivă modernă asupra literaturii atât epice, cât și dramatice apărea, provocând tradiția romantică. Ibsen este cel care a popularizat drama realistă
O casă de păpuși () [Corola-website/Science/314110_a_315439]