4,264 matches
-
care se nășteau eroii chinezi sau oul care se desparte în două emisfere creând cerul și pământul la hinduși, simbolismul general al oului îl leagă de geneză lumii, scrie historia. Oul conține în esență să toată diversitatea ființelor. În mitologia egipteană, din Nun, personificarea oceanului primordial, va răsări o movila pe care se va deschide un ou. Din ou va ieși un zeu care va avea sarcina de a organiza haosul și va produce la rândul sau ouă din care se
Oul, simbolul universal. Un element legat de geneza omenirii și a eroilor - FOTO () [Corola-website/Journalistic/102156_a_103448]
-
o movila pe care se va deschide un ou. Din ou va ieși un zeu care va avea sarcina de a organiza haosul și va produce la rândul sau ouă din care se va modela viața. Într-o altă cosmogonie egipteană, oul o reprezenta pe Querehet, cea care patrona forțele vitale. În ''Changya Upanishad'', oul se naște din Non-Fiintă și se despica, creând elementele. În Tibet, chiar dacă nu are un rol tocmai primordial, oul se află totuși la originea mai multor
Oul, simbolul universal. Un element legat de geneza omenirii și a eroilor - FOTO () [Corola-website/Journalistic/102156_a_103448]
-
gânduri, fariseii i-au oferit 30 de arginți, prețul trădării. Cărturarii și fariseii s-au sfătuit cum să-l prindă pe Iisus Primul Sinedriu a fost convocat ilegal, noaptea, chiar în perioada sărbătorii Pesahului, care celebra eliberarea israeliților din robia egipteană. Cărturarii și fariseii s-au sfătuit în mare taină cum să-l prindă și să-l ucidă pe Iisus, pentru că toți se temeau de influența pe care El o avea asupra mulțimii. Deși fariseii și cărturarii aveau anumite obligații față de
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR: Miercurea Mare - Pomenirea femeii păcătoase și a lui Iuda by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102154_a_103446]
-
la Cina cea de Taină. Prezența vinului în meniu i-a făcut pe arheologi să pornească în studiul lor de la premisa că această cină ar fi fost una de sărbătoare, cu ocazia Paștelui iudaic, sărbătoare ce semnifică eliberarea din robia egipteană a poporului lui Israel. Această ipoteză este susținută și de un pasaj din Evanghelia după Marcu în care se precizează că această cină a avut loc în perioada sărbătorii azimei sau a pâinii nedospite. Dacă a fost o masă de
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]
-
Philemon Wehbe, Ziad Rahbani, Zaki Nassif, Mohamed Abd El Wahab, Najib Hankash și Mohamed Mohsen. Multe dintre lucrările nelansate ale lui Fairuz datează din anii 1950 și 1960 și au fost compuse de frații Rahbani. Un album compus de muzicianul egiptean Riad Al Sunbati a fost produs în 1980, dar este puțin probabil să fie lansat. Există totodată 15 cântece nelansate compuse de Philemon Wehbe și 24 compuse de Ziad Rahbani în anii 1980.
Fairuz () [Corola-website/Science/336130_a_337459]
-
cele șiite și sunite, după primul război civil cunoscut sub numele de fitnah, (656-661). Această o perioadă de istorie islamică a fost marcată de asasinatele din cele al treilea și al patrulea, califi Uthman si Ali, primul ucis de musulmanii (egipteni) nemulțumiți de reformele socio-economice aplicate, iar al doilea ucis din răzbunate de către un Karijit. O influiență deosebită în special asupra ramurii șiite cât și asupra ramurii sunite, dar în cea din urmă într-o mai mică măsură, este reprezentată de
Mozaicul islamic () [Corola-website/Science/336303_a_337632]
-
Amal Al-Atrash (Arabă: آمال الأطرش-Ămăl Al-Ațrash, 25 noiembrie 1912 - 14 iulie 1944), cunoscută sub numele de ( arabă أسمهان Asmahăn) a fost o cântăreață și actriță siriană de origine egipteană. A migrat în Egipt în timpul copilăriei, iar familia să îl cunoștea pe compozitorul , astfel ea a cântat versurile compozitorilor Mohamed El Qasabgi și Zakariyya Ahmad. A mai cântat și compozițiile fratelui sau și pe cele scrise de Mohammed Abdel Wahab
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
publicului la un concert la prestigioasa Operă din Cairo. A cântat și a înregistrat melodii compuse de Farid Ghosn, Dawoud Hosni, Mohamed El Qasabgi sau Zakariyya Ahmad. Când avea șaisprezece ani, Asmahan a fost invitată de către o casă de discuri egipteană pentru a lansa primul său album, prezentând astfel și primul său cântec, ”Ya Nar Fouadi”, compusă de Farid Ghosn. Diverși profesori s-au ocupat de progresul vocii și al muzicii sale. s-a oferit în a o ajuta pe artistă
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
într-o arabă colocvială, dar, a cântat, de asemenea, și în dialectul levantin. A interpretat cântece de ale lui Umm Kulthoum și Momed Abdel Wahab. A trebuit să cânte melodii cu teme naționaliste înălțătoare sau melodii în care lăuda familia egipteană regală. La începutul carierei sale a cântat în clubul de noapte deținut de Mary Mansour. Fratele său mai mare, Fuad, precum și ceilalți membri druzi ai familiei au considerat că o carieră în divertisment pentru o fată este rușinoasă și a
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
În cele din urmă, Asmahan și-a abandonat cariera și viața din Cairo iar, în anul 1939 ea și Hassan au divorțat. Astfel, s-a întors la Cairo reluându-și cariera muzicală, căsătorindu-se pentru o scurtă perioadă cu regizorul egiptean Ahmed Badrkhan. In anul 1941 s-a întors în Siria într-o călătorie secretă, sub auspiciile britanicilor. Hassan a fost de acord să o întâlnească și, cu această ocazie i-a propus să se recăsătorească. În timpul căsătoriei celor doi, Asmahan
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
În cele din urmă, se pare că acesta a fost de acord, iar acest fapt s-a datorat vizitelor sale la Ierusalim, de unde au fost auzite zvonuri cu privire la comportamentul său. A treia și ultima sa căsătorie a fost cu regizorul egiptean Ahmed Salem, despre care se presupune că i-a facilitat întoarcerea în Egipt, în ciuda restricțiilor impuse de către autoritățile guvernamentale. Tot în anul 1941 l-a cunoscut și pe Mohammed Abdel Wahab, distinsul compozitor și cântăreț egiptean și a jucat alături de
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
a fost cu regizorul egiptean Ahmed Salem, despre care se presupune că i-a facilitat întoarcerea în Egipt, în ciuda restricțiilor impuse de către autoritățile guvernamentale. Tot în anul 1941 l-a cunoscut și pe Mohammed Abdel Wahab, distinsul compozitor și cântăreț egiptean și a jucat alături de acesta în piesa sa de operetă, ”"Magnun Layla"”. Abdel Wahab a prezentat-o unui jurnalist, "Mohamed al-Taba'i", care a sugerat că artista a fost îndrăgostită de el, însă tonul scrierii sale indica exact contrariul. A
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
În prima jumătate a secolului XX, producția romanescă arabă era caracterizată de un monopol egiptean, remarcabil atât prin prisma cantității, cât și datorită calității excepționale a operelor. În Egipt, romanul, ca specie literară, se poate lăuda cu o istorie îndelungată, timp în care s-au diferențiat diverse etape majore de dezvoltare. Etapa incipientă a romanului
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
remarcabil atât prin prisma cantității, cât și datorită calității excepționale a operelor. În Egipt, romanul, ca specie literară, se poate lăuda cu o istorie îndelungată, timp în care s-au diferențiat diverse etape majore de dezvoltare. Etapa incipientă a romanului egiptean este profund marcată de revoluția din 1919, când definitorii erau afirmarea identității culturale și abordarea unei viziuni optimiste despre viitor. Un subiect nelipsit de controversă este reprezentat de începuturile romanului egiptean. Prin convenție, s-a stabilit că debutează cu "Zaynab
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
diverse etape majore de dezvoltare. Etapa incipientă a romanului egiptean este profund marcată de revoluția din 1919, când definitorii erau afirmarea identității culturale și abordarea unei viziuni optimiste despre viitor. Un subiect nelipsit de controversă este reprezentat de începuturile romanului egiptean. Prin convenție, s-a stabilit că debutează cu "Zaynab", al cărui autor este Muhammad Husayn Haykal, însă nu toți criticii împărtășesc această opinie. Publicat în 1914, acesta și-a câștigat titlul de primul roman arab „matur”, datorită aparentelor inovații la
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
este Muhammad Husayn Haykal, însă nu toți criticii împărtășesc această opinie. Publicat în 1914, acesta și-a câștigat titlul de primul roman arab „matur”, datorită aparentelor inovații la nivel tematic. Ceea ce îi dădea o notă distinctivă era puritatea culturală, caracterul egiptean nealterat, lipsit de influențele occidentale care i s-ar fi putut atribui, dat fiind faptul că, în perioada conceperii romanului, Haykal studia dreptul în Europa. Mai mult, romanul surprinde folosirea în premieră a arabei colocviale în cadrul dialogurilor. Pe de altă
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
din secolul XIX, care dovedesc că, în jurul anului 1890, existau deja publicații similare în proză. Totodată, este contestată și originalitatea tematicii romanului, care, se pare, nu era primul din vremea lui ce aborda viața cotidiană a țăranilor și virtutea femeilor egiptene. Dintre operele cu tematică similară, publicate anterior, merită menționate "Al-Fatat al-Rifiyya" (Fetele de la țară), de Mahmud Khayrat sau "Fatat Misr" (Fetele Egiptului), de Ya‘qub Sarruf, ambele publicate în 1905. Dezbaterile referitoare la originalitate romanului "Zaynab" nu au apărut odată cu
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
pe fundalul mediului rural, fapt ce indică nostalgia autorului față de locurile sale de baștină. Tematica include protejarea sentimentelor în detrimentul normelor morale impuse de societate, aspect ce determină influența romantică a operei, dar se realizează, totodată, și o monografie a satului egiptean, în care țăranii suferă din cauza sărăciei și a nedreptăților. O altă contribuție la fundamentarea unei tradiții în materie de roman egiptean a fost adusă de Taha Hussein, prin opera "Al-Ayyam". Publicat în trei părți (în 1929, 1932 și, respectiv, 1967
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
impuse de societate, aspect ce determină influența romantică a operei, dar se realizează, totodată, și o monografie a satului egiptean, în care țăranii suferă din cauza sărăciei și a nedreptăților. O altă contribuție la fundamentarea unei tradiții în materie de roman egiptean a fost adusă de Taha Hussein, prin opera "Al-Ayyam". Publicat în trei părți (în 1929, 1932 și, respectiv, 1967) , romanul ilustrează viața autorului, începând cu perioada copilăriei și încheindu-se la vârsta de 13 ani, când Hussein merge la Cairo
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
Muhammad Farid Abu Hadid, care combină elementele romantice cu cele istorice. Romanul este ancorat temporal în vremea conducerii Muhammad Ali, când confruntările cu mamelucii erau acerbe. Următorul exponent al pionierilor este Tawfiq al-Hakim, autorul a trei romane relevante pentru cultura egipteană: "Awdat al-ruh" - 1933 (Întoarcerea sufletului), "Usfur min al-sharq" - 1938 (Pasărea Orientului) și "Yawmiyyat na’ib fi’l-aryaf" (Jurnalele de țară ale unui procuror). Primul roman a fost considerat un adevărat pas înainte în dezvoltarea literaturii arabe, fiind o mostră veritabilă
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
țară ale unui procuror). Primul roman a fost considerat un adevărat pas înainte în dezvoltarea literaturii arabe, fiind o mostră veritabilă de realism social, presărat cu umor morbid. Acțiunea are loc în Cairo și se concentrează pe viața unei familii egiptene de condiție medie, din care provine protagonistul - Muhsin, precum și celelalte personaje - cei doi unchi ai lui Muhsin, Hanafi și Abduh, mătușa Zanubba sau fratele vitreg Salim. Protagonistul este chiar reprezentantul lui al-Hakim, după cum însuși autorul a recunoscut. A doua operă
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
În contrast cu pionieratul, reprezentanții acestui curent au avut drept fundal degradarea politică, dictatura dură, precum și insuccesul instaurării independenței. Avantajul consta, însă, în faptul că cititorul devenise mai rafinat, deci interesat de analiza socială și politică și de schimbările culturale de pe scena egipteană. Limbajul folosit devine mai flexibil, iar araba literară câștigă un loc de onoare. Naghib Mahfuz este, fără îndoială, exponentul realismului egiptean, publicând trei capodopere în acest sens - toate reunite în Trilogia Cairo: "Bayn al-Qasrayn", "Qasr al-Shawq" și "Al-Sukkariyyah". Trilogia, pentru
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
faptul că cititorul devenise mai rafinat, deci interesat de analiza socială și politică și de schimbările culturale de pe scena egipteană. Limbajul folosit devine mai flexibil, iar araba literară câștigă un loc de onoare. Naghib Mahfuz este, fără îndoială, exponentul realismului egiptean, publicând trei capodopere în acest sens - toate reunite în Trilogia Cairo: "Bayn al-Qasrayn", "Qasr al-Shawq" și "Al-Sukkariyyah". Trilogia, pentru care Mahfuz a câștigat și Premiul Nobel pentru literatură, redă povestea unei familii musulmane cairote, în timpul ocupației britanice de la începutul secolului
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
roman, să scape de sub dominația paternă, încurajați fiind de modernitatea și freamătul anilor 1920. "Al-Sukkariyyah" surprinde evoluția dramatică a realității, întrucât bătrânul Al-Sayyid își vede nepoții alăturându-se comunismului și fundamentalismului. Destinul familiei se suprapune, așadar, schimbărilor petrecute în societatea egipteană între cele două războaie mondiale. Sfârșitul anilor 40 este caracterizat de emergența iubirii ca temă centrală, uneori instrumentată drept mijloc de evadare a realității. Numele asociate acestui curent sunt Yusuf al-Sibaˁi, Muhammad ˁAbd al-Halim ˁAbdallah și Ihsan ˁAbd al-Quddus, din
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
se elibera de constrângerile emoționale și sexuale. Modernitatea a adus cu ea nevoia de exprimare a nemulțumirii profunde și a deziluziei cauzate de eșecul revoluției, care, în loc să îmbunătățească situația socială, a atras sărăcia sau corupția. Cum Naghib Mahfuz domină literatura egipteană a anilor 60, este demn de menționat că i se atribuie și un roman suprarealist - "Awlad ḥaratina" - 1959 (Băieții de pe strada noastră), în care eroul este în căutare de răspunsuri la întrebări existențiale. Romanul introduce alegoria în ficțiunea arabă, exploatând
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]